ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1170/2022

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.04.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, solicitând: a) revocarea Hotărârii nr. 8/28 februarie 2019 a Colegiului de conducere a Curții de Apel Galați; b) anularea Deciziei nr. 37/2018 și a Deciziei nr. 38/2018 ale Curții de Apel Galați privind reîncadrarea în baza Legii nr. 153/2017; c) emiterea unor noi decizii de încadrare și stabilire a drepturilor salariale începând cu 01.01.2018 până la data de 23.07.2018 astfel încât salariul net să rămână la nivelul drepturilor salariale nete plătite specialiștilor IT în luna decembrie 2017 în funcție de vechimea în muncă și în funcție; Iar în subsidiar a solicitat: - emiterea unor noi dispoziții de salarizare de încadrare în funcție și de stabilire a drepturilor salariale corespunzătoare funcției de specialist în domeniul informatic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, începând cu 01.01.2018 și până la data de 23.07.2018 (prin reîncadrarea conform art. 22, Anexa V, Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 la nivelul similar funcției de specialist în domeniul informatic din cadrul DNA.); - emiterea unei noi decizii de încadrare începând cu 01.01.2018 și până la data de 23.07.2018 cu luarea în considerare a nivelului avut în plată la data de 31.12.2017 și aplicarea la acest salariu brut în plată la 31.12.2017 a majorării salariale de 25% similar majorării aplicate celorlalte categorii de personal existent pe ANEXA V FAMILIA OCUPAȚIONALĂ DE FUNCȚII BUGETARE JUSTIȚIE ȘI CURTEA CONSTITUȚIONALĂ din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice așa cum s-a aplicat și în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier, grefier statistician, grefier-dactilograf) și personalului conex (agent procedural, aprod, șofer); d) repararea prejudiciului creat respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. c) din prezenta cerere, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit pct. c) și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 604 din 18 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 604 din 18 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. invocând critici subscrise pe motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. În motivarea recursului arată că sentința instanței de fond este criticabilă având în vedere dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a Curții Constituționale a României, care prin Decizia nr. 872/2010. Recurenta mai arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea jurisprudenței CEDO, în această cauză fiind relevantă Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 10 aprilie 1984, pronunțată în Cauza C-14/83 Sabine von Colson și Elisabeth Kamann vs. Land Nordrhein-Westfalen cu privire la interpretarea Directivei 76/207 a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională. Având în vedere art. 6 din directivă, care, conferind candidaților la un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac, recunoaște în favoarea acestora existența unor drepturi care pot fi invocate în justiție. Prin aplicarea dreptului național și în special a dispozițiilor unei legi naționale special adoptate în vederea aplicării Directivei 76/207, instanța națională este obligată să interpreteze dreptul său național în lumina textului și a finalității directivei. În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta susține că motivarea hotărârii este superficială, analiza discriminării față de specialiștii în domeniul informatic din cadrul DNA s-a bazat pe aprecierile subiective preconcepute ale judecătorului, neîntemeiate pe principii juridice. Deși reclamanta a solicitat alinierea salariului cu specialiștii în domeniul informatic din cadrul DNA, judecătorul cauzei motivează lipsa discriminării prin compararea artificială și nereală între specialiști IT și magistrați. Recurenta susține că, verificând hotărârea atacată cu recurs, prin prisma respectării cerințelor legale de indicare a motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, se poate constata că, în ce privește cererea sa, instanța nu a luat în considerare argumentele pe care aceasta le-a indicat în cuprinsul cererii, nefiind analizate susținerile invocate în cererea de chemare în judecată, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-au respins susținerile reclamantei și cuprinde motive străine de natura cauzei. Instanța nu a avut în vedere Raportul comisiei bipartite constituită în baza articolului 42 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice din 2010 referitor la reforma sistemului de salarizare și ierarhizare a posturilor din sistemul bugetar (document anexat la dosar), prin care experții Băncii Mondiale au recomandat o ierarhizare a posturilor din sistemul bugetar pe o scară de la 1 (minim) la 9 (maxim) în baza acelorași criterii cuprinse în noua lege de salarizare. Tehnicile de evaluare a posturilor agreate de experții Băncii Mondiale au inclus 7 criterii: cunoștințe și experiență, complexitate și creativitate, judecată și decizii, influență și supervizare, contacte și comunicare, condiții de muncă, incompatibilități și regimuri speciale. De asemenea s-a realizat și comparația drepturilor salariale din sectorul public și privat. Urmare acestor evaluări, specialiștii IT au fost cotați cu un punctaj de 7 puncte din 9 posibile, poziție identică cu specialiștii DNA care au fost cotați tot la un puncta] de 7puncte, Astfel, concluziile grupului de evaluatori și recomandările experților Băncii Mondiale sunt că munca desfășurată de specialiștii IT din cadrul instanțelor judecătorești este de valoare egală cu cea a specialiștilor DNA. Stabilirea unui sistem de salarizare separat specialiștilor din domeniul informatic din cadrul DNA mult superior specialiștilor IT (specialiști în domeniul informatic) din cadrul instanțelor și parchetelor este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.

Apărările intimatului-pârât Intimata Curtea de Apel Galați a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Înalta Curte, în ceea ce privește situația de fapt care a generat starea litigioasă dintre părți, reține că prin decizia nr. 37/06.02.2018 emisă de Președintele Curții de Apel Galați, având în vedere că, începând cu data de 01 ianuarie 2018, salariile de bază din luna decembrie 2017 majorate cu 25 % (col. 9 din anexă) sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 menționate în coloana 13 din anexa la decizie, s-a stabilit că începând cu data de 01.01.2018 informaticienii șefi și specialiștii IT de la Curtea de Apel Galați și tribunalele din circumscripție beneficiază de salariile de bază stabilite pentru anul 2022, astfel cum sunt prevăzute în coloana 15 din anexa la decizie, în dreptul fiecăruia. În privința reclamantei s-a reținut că salariul de bază, majorat cu 25% este în cuantum de 14045 RON, mai mari cu 6927 RON față de grila de salarizare pentru anul 2022 stabilită în Anexa V la Legea nr. 153/2017, iar în raport dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 au fost stabilite drepturile salariale stabilite pentru anul 2022, în cazul reclamantei fiind stabilite drepturi salariale în cuantum de 10501 RON, cu un salariu de bază în cuantum de 7118 RON, pentru tranșa de vechime în funcție de 15-20 ani, gradația

Prin decizia nr. 38/06.02.2018 emisă de Președintele Curții de Apel Galați, reținându-se că reclamanta îndeplinește condițiile legale de trecere în tranșa de vechime în funcție, respectiv în intervalul de peste 20 ani, s-a dispus că, începând cu 01.01.2018, reclamanta avansează în tranșa de vechime superioară de vechime în funcție, respectiv în intervalul peste 20 de ani și se încadrează în gradația 5, coeficientul 2,17 (vechime în funcție peste de 20 ani), prevăzut în ANEXA V, cap. II, la Legea - cadru nr. 153/2017, beneficiind de următoarele drepturi salariale: 7254 salariu de bază lunar, 1523 RON cuantum spor condiții vătămătoare, 1860 RON cuantum spor de risc și confidențialitate. Împotriva celor două decizii nr. 37/06.02.2018 și nr. 38/06.02.2018, recurenta-reclamantă a formulat contestație, aceasta fiind respinsă prin Hotărârea Colegiului Curții de Apel Galați nr. 8/28.02.2019. 2.2. Analiza criticilor formulate prin cererea de recurs În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurent-reclamantă prin care aceasta susține că hotărârea recurată este superficială, deoarece analiza discriminării față de specialiștii din domeniul informatic din cadrul DNA s-a bazat pe arecierile subiective ale judecătorului, neîntemeiate pe principii juridice, instanța de recurs o apreciază ca fiind o critică nefondată. Instanța de fond a reținut că, pentru emiterea deciziilor contestate s-au avut în vedere dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. În ceea ce o privește pe recurenta-reclamantă, instanța de fond a reținut că reglementarea aplicabilă acesteia până la data de 23.07.2018 (când prin Legea nr. 207/2018 s-a prevăzut că specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice), este clară, fiind opțiunea legiuitorului să salarizeze specialiștii IT în cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate (grefierii), corespunzător de altfel categoriei profesionale din care fac parte, respectiv personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor, iar nu să păstreze vechea asimilare, din punct de vedere salarial, cu indemnizația judecătorului cu grad de judecătorie. Iar în ceea ce privește analiza condițiilor cu caracter discriminator, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect că prin Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curții Constituționale a României s-a statuat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondată critica, nefiind relevate argumente contradictorii ori străine de natura pricinii, care să se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Astfel fiind, hotărârea recurată respectă condițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv a avut în vedere stabilirea situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, fără a se putea reține elemente contradictorii în privința considerentelor sentinței. În consecință, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. Ca urmare, acest prim motiv de casare este nefondat. Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate. Subsumat acestui motiv de casare, Înalta Curte, constatând legală soluția pronunțată de prima instanță, va proceda la substituirea parțială a motivării acesteia în sensul analizării aspectelor deduse judecății, prin prisma Deciziei nr. 31 din 17 mai 2021, pronunțate ulterior hotărârii recurate de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pe care o va aplica în cauză. Astfel, recurenta-reclamantă este încadrată ca specialist IT în cadrul Curții de Apel Galați. Sub un prim aspect, analizând Decizia nr. 31/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de recurs constată că această decizie se referă în mod expres la personalul specialist IT, stabilind că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție. Prin actele administrative a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite recurentei-reclamante prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate. Instanța de recurs constată că pretențiile deduse judecății de către recurenta-reclamantă au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 și obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție." Prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reținut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95). De asemenea, prin aceeași decizie, relevant pentru critica invocată de recurenta-reclamantă privitoare la modul în care se aplică calculul drepturilor sale salariale în raport de personalul IT din cadrul DNA s-a reținut că: "96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța muncii desfășurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradația rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradația rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeași lege. 97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcție", se aplică și acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: "(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani". În Nota nr. 1 și nr. 3 la Capitolul I lit. A) și B) se prevede că "Prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", respectiv că "indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației." Prin urmare, singura referință relevantă pentru stabilirea salariilor specialiștilor IT este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite. Astfel, specialiștii IT, deși asimilați indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiștilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcțiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție. În ceea ce privește referirile recurentei-reclamante la existența unei eventuale discriminări între specialiștii IT și alte categorii de specialiști din sistemul judiciar, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispozițiile art. 16 din Constitutție privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituțională a statuat că reprezintă dreptul și obligația autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57). În ceea ce privește invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. de către recurentă sub pretextul încălcării autorității de lucru judecat din partea instanței de fond, în sensul că aceasta nu a respectat considerentele Deciziei nr. 872/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, prin raportare la prevederile art. 430 C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază ca fiind o critică neîntemeiată. Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. 2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 604 din 18 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.