ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3602/2024

Ședința publică din data de 25 iunie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2678 din 20 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept formulată de intimatul-pârât Biroul Electoral Central, ca inadmisibilă, a admis recursul formulat de contestatorii A. și B. împotriva sentinței nr. 210 din 24 aprilie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată și, în rejudecare, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 30H/19.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central și a respins contestațiile ca tardiv formulate. Totodată, a menținut în rest dispozițiile sentinței recurate.

Împotriva Deciziei nr. 2678 din 20 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 7 iunie 2024, Biroul Electoral Central a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate și, în consecință, în principal, stabilirea unui termen de judecată pentru soluționarea recursului pe fond iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, a arătat că la termenul din 20 mai 2024, când a fost soluționată cauza, Biroul Electoral Central nu a fost legal citat, fiind încălcate dispozițiile art. 159 din C. proc. civ.. În acest context, a susținut că citația pentru termenul de judecată din 20 mai 2024 a fost predată contestatorului Biroul Electoral Central la data de 16 mai 2024, cu nerespectarea termenului de 5 zile, prevăzut de lege, ceea ce atrage nulitatea deciziei contestate. A mai susținut contestatorul că, pentru a fi respectat acest termen de 5 zile, ar fi trebuit ca să fi fost citat cel târziu până la data de 14 mai 2024.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte Constată că este întemeiată, pentru considerentele ce succed:

Contestația în anulare este îndreptată împotriva Deciziei nr. 2678 din 20 mai 2024, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul declarat de contestatorii A. și B. împotriva sentinței nr. 210 din 24 aprilie a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, casată în parte sentința recurată și, în rejudecare, a fost admisă acțiunea și anulată Hotărârea nr. 30H/19.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central și respinse contestațiile ca tardiv formulate. Totodată, au fost menținute în rest dispozițiile sentinței recurate.

Totodată, Înalta Curte reține că hotărârea supusă recursului a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect contestație împotriva Hotărârii nr. 30H/19.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central, prin care Biroul Electoral Central a dispus desființarea Procesului-verbal nr. x/C/11.04.2024 privind desemnarea președinților birourilor electorale de circumscripție din județul Giurgiu și a locțiitorilor acestora și a anexei la procesul-verbal cuprinzând Lista persoanelor desemnate președinți ai birourilor electorale de circumscripție și locțiitori ai acestora și reluarea operațiunii de desemnare a președinților Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 19 Giurgiu și ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Giurgiu, precum și a locțiitorilor acestora, în condițiile stabilite de Biroul Electoral Central la art. 3 și 4 din Hotărârea nr. 30H/19.04.2024, cauză ce intră sub incidența Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Potrivit dispozițiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, "Împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu există cale de atac."

De asemenea, Înalta Curte reține că o prevedere analoagă este cuprinsă și în art. 69 alin. (2) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor definitive pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi nu există cale de atac ".

Din aceste dispoziții legale rezultă că hotărârile judecătorești definitive, pronunțate în cauzele soluționate potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 115/2015, nu sunt supuse niciunei căi de atac, fiind astfel înlăturată posibilitatea de a se exercita inclusiv o cale extraordinară de atac, cum este contestația în anulare.

O asemenea reglementare a fost interpretată printr-o jurisprudență constantă și în literatura de specialitate, chiar dacă într-o altă materie (art. 40 alin. (4) C. proc. civ. de la 1865), ca având semnificația că exclude orice cale de atac, atât ordinară, cât și extraordinară (cum este și contestația în anulare, al cărei sediu legal se regăsește în art. 503-508 C. proc. civ., situat în capitolul III din Titlul II din Cartea a II-a, intitulat "căile extraordinare de atac"), pe baza argumentului de interpretare logică că legea nu distinge.

Totodată, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Acest text legal statuează principiul legalității căii de atac conform căruia, o hotărâre judecătorească poate să fie analizată doar prin intermediul căii de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în cazul în care calea de atac exercitată de parte nu este recunoscută de către legiuitor, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 126 alin. (2) din Constituția României conform cărora legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația liberului acces la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Opțiunea legiuitorului de a institui reguli speciale de procedură prin care s-au eliminat căile extraordinare de atac în litigiile electorale, a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 426/11.07.2023, paragraful 38, au fost reiterate considerentele unor decizii anterioare ce-și păstrează și în prezent valabilitate, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 122 alin. (2) din Legea 115/2015, după cum urmează:

"38. Astfel, instanța de contencios constituțional a reținut, în acord cu jurisprudența sa în materie, că dispozițiile legale criticate, care nu permit exercitarea căilor extraordinare de atac în materie electorală, nu încalcă liberul acces la justiție și nici dreptul la un proces echitabil, statuând în acest sens că procedura instituită prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea procesului cu celeritate, întrucât, în absența acesteia, aplicarea regulilor de drept comun ar fi de natură să împiedice desfășurarea procedurilor electorale aflate în curs și ar genera o stare de incertitudine în ceea ce privește raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, afectând pentru un timp îndelungat rezultatul alegerilor. Curtea a mai stabilit că, în materie electorală, nicio cale extraordinară de atac nu își găsește rațiunea, întrucât este vorba despre evenimente temporare și ireversibile, așa cum sunt alegerile locale. Așadar, din cauza imposibilității fizice de restabilire a situației anterioare, legiuitorul a apreciat că nu este necesar să mai reglementeze posibilitatea introducerii de căi de atac în cazul contenciosului electoral (în același sens, a se vedea Decizia nr. 1.128 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, Decizia nr. 1.542 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011, și Decizia nr. 102 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 aprilie 2013)."

În consecință, se reține că regulile speciale de procedură instituite prin dispozițiile legale mai sus menționate exclud posibilitatea formulării contestației în anulare împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în litigiile electorale întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ. raportat la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 și art. art. 69 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Biroul Electoral Central împotriva Deciziei nr. 2678/20.05.2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Biroul Electoral Central împotriva Deciziei nr. 2678/20.05.2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 iunie 2024.