ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3306/2024

Hotărârea ce face obiectul contestației în anulare Prin decizia civilă nr. 2720 din 22 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursurile formulate de recurentul - pârât Biroul Electoral Central, de recurentul - petent A. SPRL și de recurentul - petent B. împotriva sentinței civile nr. 751 din 10 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Contestațiile în anulare exercitate în cauză 2.1. Împotriva acestei decizii, la data de 07.06.2024, A. SPRL a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. În prealabil, potrivit art. 246 alin. (1) din C. proc. civ., contestatorul a invocat următoarele excepții: excepția prematurității constituirii Biroului Electoral Central, excepția nelegalității constituirii Biroului Electoral Central, excepția lipsei de interes a Grupului Parlamentar al Minoritățilior Naționale, excepția lipsei capacității de exercițiu a Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale, excepția lipsei capacității de folosință a Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale, nelegalitatea desemnării reprezentantului Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale în Biroul Electoral Central, prematuritatea desemnării reprezentantului Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale în Biroul Electoral Central și excepția nulității absolute a actelor emise de Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale. În susținerea contestației în anulare, a afirmat că instanța de fond nu a cercetat cauza dedusă judecății sub toate aspectele, potrivit obligațiilor prevăzute la art. 22 din C. proc. civ. în ceea ce privește aflarea adevărului, din perspectiva încălcării unor norme prevăzute de tratatele internaționale pe care România le-a ratificat și prevederilor din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, astfel că potrivit art. 3 din C. proc. civ. se impunea aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului. A precizat că excepțiile menționate anterior, potrivit prevederilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică și reprezintă excepții absolute, care fac inutilă cercetarea pe fond a cauzei, acestea trebuind a fi soluționate în ordine cronologică, potrivit efectelor pe care le produc. A arătat că Biroul Electoral Central este în cunoștință depre contestația înaintată împotriva procesului-verbal de constituire încă din data de 09.04.2024, astfel că nu se poate invoca lipsa de cunoaștere cu privire la problemele izvorâte atât cu privire la instaurarea procesului electoral nedemocratic, cât și în ceea ce privește vicierea scrutinului electoral prin participarea Camerei Deputaților din punct de vedere funcțional și electiv, potrivit adreselor nr. 3b-19/46/08.04.2024 și nr. 3b-19/47/08.04.2024 emise de către Camera Deputaților și care se află în posesia Biroului Electoral Central. La data de 22.04.2024, prin contestația înaintată de către o serie de reprezentanți ai Ministerului Public, s-a solicitat Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, suspendarea și anularea în integralitate a actului administrativ reprezentat de Hotărârea nr. 30H/19.04.2024 a Biroului Electoral Central cu privire la constituirea Biroului Electoral de Circumscripție Județeană Nr. 19 Girugiu și repunerea în situația anterioară emiterii acestui act precum și anularea actelor subsecvente, acțiune care a foat admisă în parte. Această acțiune colectivă a reprezentanților Ministerului Public a avut ca deznodământ crearea unei situații de dezechilibru în ceea ce privește procesul electoral, la momentul anulării chiar și parțiale a Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 30H/19.04.2024, astfel că organizarea scrutinului electoral a încălcat principiul egalității prevăzut atât la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 și art. 1 alin. (2) din Legea nr. 32/2007 și principiul onestității prevăzut la art. 25 alin. (2) din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Potrivit art. 4 din C. proc. civ., în materiile reglementate de C. proc. civ., normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea și statutul părților, astfel, atât dreptul de acces la justiție cât și respectarea libertății de întrunire și asociere, potrivit art. 12 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prevalează față de normele interne, drept pentru care, poziția procesuală este justificată prin raportare la acest act normativ. A mai arătat că potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3) din C. proc. civ., instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, care au fost invocate la termenul de judecată astfel: Recursul formulat de către Biroul Electoral Central în dosarul nr. x/2024 împotriva sentinței nr. 751/10.05.2024 pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anulare act administrativ, respectiv Hotărârea Biroului Electoral Central cu nr. 30H/19.04.2024, contestatorul arată că a solicitat admiterea, iar pe fond să se constate în primul rând nelegalitatea și netemeinicia Hotărârii Biroului Electoral Central Nr. 30H/19.04.2024 de formare a Biroului de Circumscripție Județeană Nr. 19 Giurgiu pe motivul că, în contradicție cu art. 12 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, potrivit căruia "Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinței politice a cetățenilor Uniunii", astfel că prin participarea Camerei Deputaților în scrutinul electoral, se viciază un întreg ciclu și se creează un dezechilibru major între competitorii electorali, care nu pot concura cu un Grup Parlamentar. Considerentele legate de nelegalitatea constituirii Biroului Electoral de Circumscripție Județeană Nr. 19 Giurgiu sunt cele care derivă în primul rând din nelegalitatea constituirii Biroului Electoral Central și din neîndeplinirea termenelor statuate prin actele ce au emanat de la acest organism electoral. Cu privire la neregularitățile invocate de către Biroul Electoral Central, respectiv nerespectarea prevederilor art. 200 din C. proc. civ. de către reclamanți, acestea sunt nesusținute întrucât cererea reclamanților a produs efecte juridice în sensul suspendării actelor Biroului de circumscripție Județeană Nr. 19 Giurgiu, nefiind necesară parcurgerea procedurii de reexaminare a încheierii judecătorești, în cazul respingerii acesteia de către Curtea de Apel București. Inclusiv Biroul Electoral Central reclamă diferențe procedurale născute din apicarea Legii nr. 115/2015. Acest aspect constatat de către Biroul Electoral Central era previzibil datorită celor trei cadre normative care conțin atât moduri diferite de compunere a acestui organism cât și termene de efectuare a actelor și demersurilor în materie electorală diferite, fiind incidente prevederile O.U.G. nr. 21/2024, Legea nr. 115/2024, Legea nr. 33/2007, dar și existența unor dosare pe rolul Curții de Apel București și a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la legalitatea compunerii Biroului Electoral Central, astfel încât nu se poate reține o legalitate a demersurilor acestui organism care nu are atribuții de legiferare. Pe de altă parte, cererea introdusă de către contestatari, respectiv reprezentații Ministerului Public nu este legitimă, în primul rând pentru că pe de-o parte acești reclamă nerespectarea principiilor fundamentale ale statului de drept dar și garanțiile constituționale ale drepturilor cetățenilor, clamând în mod inadmisibil că au fost încălcate drepturile de acces la justiție, în condițiile în care potivit înscrisurilor înaintate în dovedirea acțiunii, ei înșiși au încălcat aceste drepturi și garanții, datorită nesoluționării unor cauze pe care le au spre soluționare sau altele prin care au încălcat o serie de drepturi ale persoanelor vătămate. Prin comunicarea înregistrată cu nr. x/85/10.06.2022 din partea Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale și înregistrată la Secretariatul General al Camerei Deputaților în data de 14.06.2022 și ulterior la Biroul Permanent al Camerei Deputaților cu nr. x/14.06.2022, liderul Grupului Parlamentar, cu încălcarea atribuțiilor prevăzute la art. 15 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților dar și a art. 11, art. 14 și art. 34 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul Deputaților și Senatorilor, comunică faptul că în cadrul unei ședințe de Grup din data de 09.06.2022, contestatorului din prezenta cauză i-a fost retrasă calitatea de membru al Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale, aspect ce face obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel București. Odată cu introducerea în procesul electoral al Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale potrivit art. 26 alin. (14) din Legea nr. 115/2015, care nu este competitor electoral și care nu are personalitate juridică distinctă deci nu poate sta în judecată, se încalcă în primul rând principiul democrației reprezentative și al egalității în drepturi, prin implicarea funcțională a Camerei Deputaților și angajaților acesteia în aceste procese electorale destinate exclusiv competitorilor electorali și reprezintă un proces electoral nedemocratic. De la data de 11.03.2024, când a fost format Biroul Electoral Central și a cărei compunere este contestată și care face obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu numai procesul electoral este viciat, prin încălcarea interdicției prevăzute de art. 14 alin. (1), (2) și (3) cât și art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale. Astfel, prin participarea Domnului C. din partea Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale la procesul electoral al Biroului Electoral Centrai, conform adresei din partea Camerei Deputaților cu nr. x/11.03.2024 și înregistrat la A.E.P. cu nr. x/11.03.2024, sunt încălcate toate interdicțiile prevăzute de actele normative menționate anterior, ba mai mult, liderul Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale se află în conflict de interese, o solicitare pentru clarificarea multiplelor calități ale acestuia fiind adresată în două rânduri Agenției Naționale de Integritate, atât în data de 08.04.2024, cat și în data de 02.05.2024, fără răspuns la data prezentei întâmpinări, fiind incidente prevederile art. 81 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative dar și a C. pen. cu privire la uzurparea funcției și de corupție. Aspectele menționate anterior reprezintă vulnerabilități sistemice instituite în primul rând prin intermediul legilor electorale începând cu anul 2015 atât de către Președintele României prin intermediul Decretelor de promulgare ale acestor acte normative asupra cărora Curtea Constituțională nu și-a exercitat controlul a priori cât și a posteriori de constituționalitate, instituite și de către liderul Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale ca și membru al Comisiei Parlamentare de Cod Electoral din legislatura 2012-1016 și care actualmente participă la procesul electoral privind alegerea administrației publice locale ca și lider de grup, generând o serie de acte care încalcă ordinea publică și interesul cetățeanului. Aplicarea lor de asemenea, creează o serie de vulnerabilități tenante și se viciază nu numai procesul electoral dar și activitatea de adoptare a actelor normative de la Parlament, astfel acestea din urmă neputând beneficia în integralitate de principiul securității juridice pentru a asigura cetățeanului protecție și previzibilitate în aplicare. În continuare, după redarea articolelor 6, 9 și 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană și a articolelor 18 și 69 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, contestatorul a arătat că prin implicarea funcțională a Camerei Deputaților în alegerile locale și cele europarlamentare, se încalcă cele două principii instituite în România începând cu aderarea la Uniunea Europeană prin ratificarea Tratatului de la Lisabona în anul 2007, cel al subsidiarității și cel al proporționalității, această stare fiind un atac la adresa democrației și a obligațiilor asumate prin tratatele menționate anterior nu în ultimul rând, cele prevăzute de art. 39 și 40 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene cu privire la drepturile electorale. În ceea ce privește obligația instanței de judecată de a cerceta motivele de casare, a susținut că nu au fost cercetate aspectele ce derivă din documentele înaintate instanței de judecată și aflate la dosar, potrivit cărora prin acțiunea colectivă a reprezentanților Ministerului Public se dorește a se ascunde o serie de infracțiuni deosebit de grave ale unor procurori care au încălcat interdicția prevăzută la art. 228 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Prin documentele înaintate la dosarul cauzei, a arătat că prin modalitatea iresponsabilă și neglijentă a procurorului D., timp de 3 ani i-au fost încălcate o serie de drepturi civile și procesuale, iar prin implicarea sa în procesul electoral și promovarea acțiunilor colective ale procurorilor, se dorește de fapt ascunderea unor infracțiuni săvârșite de către acesta în legătură cu serviciul, astfel, instanța de fond fiind obligată să țină cont de aspectele de nelegalitate care au stat la baza emiterii hotărârii în primă instanță. Consideră că drepturile pe care susnumitul le solicită nu sunt legitime în condițiile în care la adresa acestuia se află pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție două plângeri penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu, săvârșite în dosarul penal nr. x/2021 prin pronunțarea Ordonanței de Clasare din data de 05.05.2022 și care a avut ca deznodământ încălcarea drepturilor procesuale și procedurale în mai multe dosare. Acțiunea colectivă a procurorilor nu a făcut altceva decât să creeze un decalaj în procesul electoral atât între competorii electorali cât și în ceea ce privește drepturile cetățenilor menționate de Constituția României și de tratatele europene la care România este parte. Nu în ultimul rând, instanța a omis să se pronunțe pe excepțiile invocate în fața acesteia, precum: 1. excepția lipsei de interes a Camerei Deputaților/Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale de formare a Biroului Electoral Central; 2. excepția prematurității formării Biroului de Circumscripție Județeană Nr. 19 Giurgiu, datorită nesoluționării niciuneia dintre aspectele deduse judecății, cu referire atât la cauzele penale la adresa numitului D. cât șt nesoluționării pe fond a niciunei contestații privind procesul electoral pentru alegerea administrației publice locale cât și pentru alegerea membrilor din România a Parlamentului European și nici 3 excepției de neconstituționalitate a Legii Nr. 115 din 19 mai 2015 și a Legii Nr. 208 din 20 iulie 2015; 3. excepția prematurității formulării contestației împotriva Hotărârii Nr. 30H/19.04.2024, de către numitul D.. Aspectele menționate anterior, aduc atingere asupra drepturilor cetățenești constituționale dar și cele prevăzute de art. 25 din Pactul Internațional privind drepturile civile și politice, prin care se statuează dreptul fiecărui cetățean de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul reprezentanților liber aleși, de a alege și de a fi ales în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal și egal, cu scrutin secret asigurând exprimarea liberă a voinței alegătorilor, aspecte ce nu mai sunt respectate actualmente. Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, iar în ceea ce privește admisibilitatea cererii, a precizat că aceasta se întreaptă împotriva unei hotărâri definitive, așa cum este prevăzută la art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În final, contestatorul a ridicat excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației pubilice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, precum și a Legii Nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, pentru controlul de neconstituționale a posteriori. 2.2. La data de 07.06.2024, Biroul Electoral Central a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2720 din 22 mai 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2024, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. În motivare, a arătat că la termenul din 22 mai 2024, când a fost soluționată cauza, contestatorul Biroul Electoral Central nu a fost legal citat, fiind încălcate dispozițiile art. 159 din C. proc. civ. În acest sens, a arătat că citația pentru termenul de judecată din 22 mai 2024 a fost predată contestatorului Biroul Electoral Central la data de 20 mai 2024, cu nerespectarea termenului de 5 zile, prevăzut lege. Pentru a fi respectat acest termen de 5 zile ar fi trebuit ca Biroul Electoral Central să fi fost citat cel târziu până la data de 16 mai 2024. Această nelegalitate atrage nulitatea Deciziei nr. 2720/22.05.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024. Deși, în speță se regăsește situația unui caz urgent, pe citația emisă la 20 mai 2024 instanța de judecată nu a făcut mențiunea scurtării termenului de înmânare a citației. În aceste condiții, ca urmare a încălcării dispozițiilor imperative menționate, citația pentru termenul din 22 mai 2024 nu este legală, ceea ce atrage nulitatea deciziei civile contestate. De asemenea, a precizat că la termenul de judecată din 22 mai 2024, contestatorul Biroul Electoral Central nu a fost prezent și nici reprezentat, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru admiterea contestației în anulare.

Apărările formulate în cauză În ședința publică din 13 iunie 2024, contestatorul A.. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de Biroul Electoral Central ca nefondată. În esență, a susținut că în mod corect a fost respins recursul Biroului Electoral Central întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., motiv pentru care și contestația se impune a fi respinsă. Tot în ședința publică din 13 iunie 2024, reprezentantul Ministerul Public a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare formulată de A..

Considerentele Înaltei Curți asupra contestațiilor în anulare Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale. Astfel, potrivit art. 503 din C. proc. civ.: "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză" . Analizând contestația în anulare formulată de A.. Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate nu se încadrează în textul de lege indicat de contestator, respectiv în dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. Omisiunea la care se referă textul, invocată ca temei legal al contestației, există numai atunci când realmente instanța de recurs nu a cercetat unul din motivele de casare depuse în termenul legal. În speță, instanța de recurs a apreciat că toate criticile dezvoltate de recurentul-petent A. SPRL, deși partea nu a indicat niciun temei de drept, pot fi subsumate cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și au fost analizate în consecință. Totodată, a reținut că, în calitate de petent - titular al cererii de intervenție în interes propriu, această parte procesuală avea posibilitatea de a ataca odată cu fondul cauzei, soluția de respingere a cererii de intervenție, iar motivele de casare invocate sunt limitate la soluția dată de prima instanță cererii de intervenție. Analizând cererea de recurs a recurentului - petent A. SPRL, instanța de recurs a constatat că acesta dezvoltă o serie de critici pe fondul problemei de drept deduse judecății, or, în condițiile în care nu a dobândit calitate de parte în process, fiindu-i respinsă cererea de intervenție în interes propriu, instanța de control judiciar nu poate verifica alegațiile părții expuse pe fondul recursului. În susținerea contestației în anulare, se afirmă că instanța de fond nu a cercetat cauza dedusă judecății sub toate aspectele, potrivit obligațiilor prevăzute la art. 22 din C. proc. civ. în ceea ce privește aflarea adevărului, din perspectiva încălcării unor norme prevăzute de tratatele internaționale pe care România le-a ratificat și prevederilor din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, astfel că potrivit art. 3 din C. proc. civ. se impunea aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului. Cu referire la aceste susțineri, Înalta Curte constată că nu se reproșează instanței de recurs omisiunea cercetării vreunui motiv de casare, ci se critică modul în care instanța de fond a soluționat cauza, ceea ce este inadmisibil, deoarece pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât anumite nereguli procedurale prevăzute în sens strict și limitativ de dispozițiile legale sus-menționate, nu aspecte referitoare la dezlegarea dată de instanța de fond raportului juridic dedus judecății. Sub acest aspect, se reține că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. Contestația în anulare nu poate avea semnificația unui apel-recurs deghizat, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. A mai susținut contestatorul că, în ceea ce privește obligația instanței de judecată de a cerceta motivele de casare, nu au fost cercetate aspectele ce derivă din documentele înaintate instanței de judecată și aflate la dosar, potrivit cărora prin acțiunea colectivă a reprezentanților Ministerului Public se dorește a se ascunde o serie de infracțiuni deosebit de grave ale unor procurori care au încălcat interdicția prevăzută la art. 228 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. De asemenea, a reproșat instanței omisiunea de a se pronunța pe excepțiile invocate în fața acesteia, precum: excepția lipsei de interes a Camerei Deputaților/Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale de formare a Biroului Electoral Central; excepția prematurității formării Biroului de Circumscripție Județeană Nr. 19 Giurgiu; excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 și a Legii nr. 208 din 20 iulie 2015. Conform alin. (2) pct. 3 al art. 503 C. proc. civ., pentru a fi aplicabile în speță aceste prevederi, ar fi trebuit ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, ori în speță nu se poate susține că ne aflam în prezența vreunei omisiuni a instanței. Textul se referă expres numai la motivele de casare, nu și la argumentele de fapt sau de drept indicate de parte care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină. În realitate, ceea ce urmărește contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de față este reevaluarea ansamblului probator și reanalizarea cererii de recurs, ceea ce are semnificația unui recurs la recurs, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 503 C. proc. civ. În concluzie, Înalta Curte constată că a fost invocat formal cazul prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., criticile aduse deciziei atacate neîncadrându-se în acest text de lege care este de strică interpretare și aplicare. Analizând contestația în anulare formulată de Biroul Electoral Central, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. În esență, contestatorul Biroul Electoral Central a susținut că nu a fost legal citat pentru termenul din 22 mai 2024, fiind încălcate dispozițiile art. 159 din C. proc. civ. întrucât, pe citația emisă la 20 mai 2024, instanța de judecată nu a făcut mențiunea scurtării termenului de înmânare a citației. De asemenea, a precizat că la termenul de judecată din 22 mai 2024, contestatorul Biroul Electoral Central nu a fost prezent și nici reprezentat. Verificând decizia și înscrisurile aflate la dosarul instanței de recurs nr. x/2024, prin prisma temeiului de drept invocat, Înalta Curte apreciază că procedura de citare cu contestatorul Biroul Electoral Central a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 22 mai 2024. Astfel, având în vedere specificul procedurii electorale, care presupune soluționarea cu celeritate a cauzei, Înalta Curte constată că citația pentru termenul din 22 mai 2024 a fost transmisă prin TDS la data de 20 mai 2024, fiind vizualizată de contestator în aceeași zi, la ora 09:33, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarului. În plus, se constată că dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 mai 2024, fiind stabilit un prim termen de judecată pentru data de 17 mai 2024, când s-a dispus amânarea cauzei pentru a se comunica părților și cererea de recurs formulată de petentul-intervenient B.. În aceste condiții, împrejurarea că instanța de judecată nu a făcut mențiunea scurtării termenului de înmânare a citației, astfel cum prevăd dispozițiile art. 159 C. proc. civ. nu constituie automat un motiv de nulitate al hotărârii contestate, câtă vreme contestatorul avea cunoștiință de existența procesului și a avut posibilitatea să își formuleze apărările în timp util, cauza fiind, la al doilea termen de judecată. Prin urmare, față de specificul urgent al cauzelor referitoare la procedura electorală, nici absența părții de la termenul de judecată stabilit pentru 22 mai 2024 nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției pronunțate asupra contestațiilor în anulare. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 503 coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A.. ca inadmisibilă, iar pe cea formulată de Biroul Electoral Central, ca nefondată.