ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2720/2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Obiectul recursului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, la data de 18.10.2024, sub nr. x/103/2024, petentul A a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 9/16.10.2024 a Biroului electoral de circumscripție județeană nr. (...) Neamț - Alegerea Senatului și a Camerei Deputaților din anul 2024, prin care s-a admis lista de candidați propusă de Partidul B la alegerile pentru Senat.

Prin sentința civilă nr. 787/21.10.2024 pronunțată de Tribunalul Neamț Secția I civilă, de contencios administrativ în dosar nr. x/103/2024, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul A, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. (...) Neamț, având ca obiect anulare hotărâre Birou electoral (Decizia nr. 9/16.10.2024).

Prin decizia civilă nr. 616 din 25 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/32/2024, Curtea de Apel Bacău-Secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A împotriva sentinței civile nr. 787/21.10.2024 pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția I civilă, de contencios administrativ în dosar nr. x/103/2024, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral de Circumscripție nr. (...) Neamț.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că apelantul-contestator nu a invocat motive veritabile de nelegalitate sau de netemeinicie ale deciziei contestate, ci aspecte care nu au legătură cu cele cuprinse în sentința apelată sau cu mențiunile Deciziei nr. 9/16.10.2024 a Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. (...) Neamț și că emitentul Deciziei nr. 9 din 16.10.2024 a respectat limitele de examinare a condițiilor legale privind exercitarea dreptului de a fi ales, atunci când a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru depunerea candidaturilor, întrucât controlul judiciar impus de formularea contestației de față nu poate fi raportat decât la dispozițiile legale care reglementează atribuțiile Biroului Electoral de Circumscripție și limitele sale de dispoziție, în concret, la documentele pe care trebuie să le depună partidele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale și candidații independenți, în vederea admiterii candidaturilor la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2024, în conformitate cu cerințele prevăzute la art. 52 din Legea 208/2015, coroborate cu prevederile Hotărârii nr. 12 din 21 septembrie 2020 emisă de Autoritatea Electorală.

Prin încheierea din 25 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I civilă în dosarul nr. x/32/2024, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11), art. 54 alin. (3) și art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, formulată de apelantul-contestator A, în cadrul apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 787/21.10.2024 pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția I civilă, de contencios administrativ în dosar nr. x/103/2024, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral de Circumscripție nr. (...) Neamț.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția ca excepția de neconstituționalitate invocată să aibă legătură cu obiectul cauzei, întrucât raportat la motivele formulate prin contestație și prin cererea de apel, nu se poate reține existența unei legături de cauzalitate între susținerile contestatorului din cuprinsul cererii de apel, și textele legale invocate ca fiind neconstituționale, nici a unui efect real pe care declararea neconstituționalității acestora l-ar putea avea asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în cauză, deoarece nu privesc acțiunile instituțiilor, formațiunilor și parlamentarilor care, în opinia contestatorului, au distrus procesul electoral.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestor soluții, la 27 octombrie 2024, a declarat recurs A.

În motivare, nestructurată juridic, recurentul a adus critici de natură generală în legătură cu situația politico-economică la nivel național.

Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 616 din 25 octombrie 2024, invocată din oficiu, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale, în scopul obținerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, cererea de recurs este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 616 din 25 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția I civilă prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A împotriva sentinței civile nr. 787/21.10.2024 pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția I civilă, de contencios administrativ în dosar nr. x/103/2024, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral de Circumscripție nr. (...) Neamț.

Înalta Curte reține că hotărârea supusă recursului a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect anularea Deciziei nr. 9/16.10.2024 a Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. (...) Neamț, prin care s-a admis lista de candidați propusă de Partidul B la alegerile pentru Senat din mai 2024, cauză ce intră sub incidența Legii nr. 208/2015.

Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. (7) din Legea nr. 208/2015, care are caracter de normă specială, „Contestațiile privind deciziile de admitere sau respingere a candidaturilor adoptate de către birourile electorale de circumscripție se soluționează în termen de 48 de ore de la înregistrare, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripția electorală. Contestațiile privind deciziile de admitere sau respingere a candidaturilor de către Biroul Electoral Central ori de către biroul electoral de circumscripție pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara României se soluționează de către Tribunalul București. Hotărârea dată se afișează, în mod vizibil, la sediul instanței care a emis-o”.

Alin. (8) al aceluiași articol prevede că:

„Împotriva hotărârii date în contestație se poate face apel în termen de 48 de ore de la pronunțare, la instanța ierarhic superioară. Apelul se soluționează în termen de 48 de ore de la înregistrare”, iar potrivit alin. (9): „Hotărârea pronunțată în apel este definitivă.”.

Potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., care completează norma specială, au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

În consecință, decizia civilă nr. 616 din 25 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția I civilă este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, nefiind susceptibilă de recurs.

Principiul dublului grad de jurisdicție nu este obligatoriu în materie civilă, fiind suficient, din perspectiva art. 6 par. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ca o instanță independentă și imparțială, cu deplină jurisdicție, în fapt și în drept, să poată examina o contestație privind drepturi și obligații cu caracter civil.

Or, se poate observa că legiuitorul național a ales în materie electorală să reglementeze un dublu grad de jurisdicție, în fața instanțelor de fond, instituind un regim mai favorabil decât cel reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, corelat cu art. 13 din Convenție, care reglementează dreptul la un recurs efectiv.

Pentru considerentele expuse, constatând că, din dispozițiile legii speciale, rezultă cu evidență că împotriva hotărârilor date în contestațiile reglementate de dispozițiile art. 59 alin. (7) din Legea nr. 208/2015, se poate exercita doar calea de atac a apelului, nu și recursul, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A împotriva deciziei civile nr. 616 din 25 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – Secția I civilă.

Analizând recursul declarat împotriva încheierii din 25 octombrie 2024, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente de drept:

Cu titlu prealabil, referitor la maniera în care recurentul a înțeles să declare prezenta cale de atac, prin nemotivarea acesteia, Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/2017, prin care s-a stabilit că „dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. 5 teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești”.

În cadrul paragrafelor 21 - 22 ale Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017, publicate în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a reținut următoarele: „Recursul reglementat de nu poate fi înțeles drept o cale extraordinară de atac, în condițiile sau . Așadar, este vorba despre o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau , numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din sau De asemenea, Curtea constată că, dat fiind faptul că textul este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât și , acesta își menține natura juridică de cale de atac specială, ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de sau și nici apel, contestație sau plângere în sensul Mai mult, Curtea reține că aceeași cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcție procedura civilă sau în care intervine. În sensul celor de mai sus, Curtea constată că obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de . Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții.”

În raport cu aceste statuări obligatorii, se reține că recursul declarat în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu preia niciuna dintre caracteristicile proprii recursului reglementat la art. 483 și urm. C. proc. civ., ci are o fizionomie juridică proprie, astfel că relevant este faptul că, prin intermediul acestei căi speciale de atac, se verifică modul în care instanța ierarhic inferioară a apreciat cu privire la neîndeplinirea condițiilor legale de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

În acest context, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Având în vedere aceste dispoziții legale, se reține că, pentru ca excepția de neconstituționalitate să fie admisibilă și, în consecință, să poată fi sesizată Curtea Constituțională a României cu soluționarea ei, este necesar a fi îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: (i) excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj; (ii) excepția de neconstituționalitate să aibă ca obiect legi sau ordonanțe ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; (iii) legea sau ordonanța ori dispozițiile dintr-o lege sau ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; (iv) excepția de neconstituționalitate să nu aibă ca obiect prevederi ce au fost deja constatate neconstituționale.

În acord cu instanța care a pronunțat soluția atacată, se constată, sub un prim aspect, că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate nu vizează veritabile aspecte de neconstituționalitate, ci simple nemulțumiri referitoare la reglementarea legală actuală, prin care se tinde, în realitate, la modificarea dispozițiilor criticate pe calea excepției de neconstituționalitate, ceea ce excedează competența instanței de contencios constituțional, care nu are ca atribuție legiferarea și, implicit, nici modificarea unor acte normative, astfel cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

În al doilea rând, contrar susținerilor recurentului, se constată că dispozițiile art. 52 alin. (11), art. 54 alin. (3) și art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015 nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind îndeplinită una dintre condițiile prevăzute, în mod cumulativ, de art. 29 din Legea nr. 47/1992, ceea ce conduce la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Referitor la această condiție legală, se reține că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții.

Curtea Constituțională a reținut că „legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile legale în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului” (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 600 din 12 august 2014).

Totodată, „condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă părților care au invocat-o pentru soluționarea litigiului.” (Decizia nr. 360 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1017 din 19 octombrie 2022).

În cauză, excepția de neconstituționalitate are ca obiect dispozițiile art. 52 alin. (11), art. 54 alin. (3) și art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, ce reglementează condițiile de depunere a candidaturilor pentru alegerile parlamentare și a fost invocată în etapa procesuală a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 787/21.10.2024 pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția I civilă, de contencios administrativ în dosar nr. x/103/2024, prin care s-a respins contestația formulată de A pentru că în cauză, contestatorul nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 59 alin. (5) din Legea nr. 208/2015, de expunere a temeiurilor pentru care apreciază că respectivele candidaturi C pentru alegerile parlamentare 2024 au fost admise în mod nelegal. În acest context, se constată că, în mod corect, curtea de apel a constatat că excepția de neconstituționalitate privește dispoziții legale care nu au fost avute în vedere de către prima instanță și care nu au legătură cu cauza, nefiind îndeplinită una dintre cerințele prevăzute de lege.

Față de aceste considerente, constatând că este legală soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11), art. 54 alin. (3) și art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A împotriva încheierii din 25 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A împotriva deciziei civile nr. 616 din 25 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – Secția I civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A împotriva încheierii din 25 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.