ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2767/2020

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ la 26 octombrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., contestație împotriva deciziei nr. 9 din 22 octombrie 2020 privind admiterea candidaturilor propuse de M. la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2020 a Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 29 Neamț.

În drept, a invocat dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Prin sentința nr. 661 din 27 octombrie 2020, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a admis excepția nulității contestației, invocată din oficiu, și a anulat contestația formulată de petentul A., pentru lipsa semnăturii.

Împotriva sentinței nr. 661 din 27 octombrie 2020, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a formulat apel contestatorul A..

Prin cererea de apel, contestatorul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, arătând că, în concret, criticile sale vizează depunerea, integrală, a deciziilor de avere și de interese de către candidați, precum și neregulile semnalate în cuprinsul declarațiilor acestora, în sensul omiterii menționării tuturor bunurilor și intereselor.

Prin decizia nr. 509 din 31 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015. A respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 661 din 27 octombrie 2020, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ.

Împotriva deciziei nr. 509 din 31 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, a formulat recurs contestatorul A., în termenul legal.

În motivarea cererii de recurs, contestatorul, invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut încălcarea prevederilor art. 53 din Constituția României, conform cărora "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege".

A criticat concluziile puse de reprezentantul Ministerului Public asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în sensul respingerii acesteia, ca inadmisibilă, fiind fără legătură cu cauza.

A susținut că, în mod greșit a fost respinsă cererea sa de probatorii, respectiv depunerea înscrisurilor (deciziilor de impunere), utile soluționării cauzei.

Intimații nu au depus întâmpinare la cererea de recurs formulată în cauză.

Examinând cererea de recurs prin prisma îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază procesuală, oricare ar fi obiectul acesteia.

Se impune, astfel, o analiză a interesului procesual al petentului cu privire la rezolvarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului în care se află pricina.

Referitor la normele legale cu privire la care, în speță, s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Înalta Curte constată că acestea nu au legătură cu dispozițiile legale invocate în susținerea contestației, astfel cum corect s-a reținut și în considerentele deciziei care face obiectul prezentului recurs.

Astfel, contestatorul A. a învestit Tribunalul Bacău cu soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei nr. 9 din 22 octombrie 2020 privind admiterea candidaturilor propuse de M. la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2020 a Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 29 Neamț, prin care a fost admisă candidatura intimaților B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L..

În susținerea contestației, petentul a invocat, în drept, dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Contestația a fost anulată, pentru lipsa semnăturii, prin sentința nr. 661 din 27 octombrie 2020 a Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, urmare admiterii excepției nulității contestației, invocate din oficiu.

În calea de atac a apelului exercitat împotriva sentinței nr. 661 din 27 octombrie 2020 a Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, contestatorul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, prin raportare la cele ale art. 53 din Constituția României.

Față de această împrejurare, se constată că excepția de neconstituționalitate invocată de recurent vizează alte prevederi legale față de cele menționate în susținerea contestației deduse judecății (art. 59 alin. (1) din Legea nr. 208/2015), anume art. 52 alin. (11) ("Propunerile de candidați vor fi însoțite de declarațiile de acceptare a candidaturii, semnate și datate de candidați, precum și de declarația de avere și declarația de interese ale fiecărui candidat") și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, care enumeră înscrisurile pe care trebuie să le conțină dosarele candidaților partidelor politice la depunerea candidaturilor la biroul electoral de circumscripție.

Aceste prevederi legale, însă, nu au fost avute în vedere de instanța de fond la soluționarea contestației, întrucât Tribunalul a soluționat cauza pe cale de excepție, anulând contestația pentru lipsa semnăturii petentului.

Pentru acest motiv, prevederile art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, vizate de neconstituționalitate, nu pot constitui obiect de analiză al Curții Constituționale.

Fundamentul acestui raționament este în sensul că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural, prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității dispozițiilor legale pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată cu Constituția României, aspect ce nu se regăsește în speță.

În raport de aceste argumente, se constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, respectiv existența legăturii dintre excepție și cauza dedusă judecății, astfel cum corect a apreciat și Curtea de Apel Bacău.

Prin urmare, nu poate fi reținută nelegalitatea deciziei atacate cu recurs, întrucât controlul judiciar căruia aceasta i se supune vizează numai încălcarea normelor de drept material aplicabile cauzei, iar nu a celor străine de soluționarea ei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 509 din 31 octombrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 509 din 31 octombrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2020.