ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2602/2020

Ședința publică din data de 8 decembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă la 26 octombrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 10 din 23 octombrie 2020, emisă de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 1 Alba privind admiterea candidaturilor propuse de B. la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2020, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

- să se constate că decizia mai sus indicată - prin care au fost admise candidaturile propuse de B. la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2020 nu este legală, făcând referire și contestând conținutul declarațiilor de avere și de interese întocmite de candidații C., D., E., F., G., H., I., J., K. (cu excepția candidaturilor d-nelor L. și M.), susținând că acestea respectă formal condițiile de întocmire însă nu cuprind toate interesele și întreaga avere a acestora.

Prin sentința civilă nr. 1769 din 2 noiembrie 2020, Tribunalul Alba a respins contestația formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 10/23.10.2020 emisă de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 1 Alba privind admiterea candidaturilor propuse de B. la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2020.

Împotriva sentinței nr. 1769 din 2 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă a formulat apel contestatorul A..

Prin cererea de apel, întemeiată pe dispozițiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 208/2015, contestatorul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, în raport de prevederile art. 53 din Constituția României, conform cărora:

"Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege", arătând că motivele sesizării se referă la declarațiile de avere și de interese depuse de candidații la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților, care sunt incomplete.

Prin decizia nr. 1440 din 10 noiembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015. A respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 1769 din 2 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 1440 din 10 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, a formulat recurs contestatorul A., în termenul legal.

În motivarea cererii de recurs, contestatorul, invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut încălcarea prevederilor art. 53 din Constituția României.

A susținut că, în mod greșit a fost respinsă cererea sa de probatorii, respectiv depunerea înscrisurilor (deciziilor de impunere), utile soluționării cauzei.

A criticat soluția dată asupra asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în sensul respingerii acesteia, ca inadmisibilă, întrucât au fost formulate critici clare, concrete și de neconstituționalitate.

Intimatul nu a depus întâmpinare la cererea de recurs formulată în cauză.

Examinând cererea de recurs prin prisma îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază procesuală, oricare ar fi obiectul acesteia.

Se impune, astfel, o analiză a interesului procesual al petentului cu privire la rezolvarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului în care se află pricina.

Referitor la normele legale cu privire la care, în speță, s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Înalta Curte constată că acestea nu au legătură cu dispozițiile legale invocate în susținerea contestației.

Astfel, contestatorul A. a învestit Tribunalul Alba cu soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei nr. 10 din 23 octombrie 2020, emisă de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 1 Alba, prin care au fost admise candidaturile propuse de B. la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2020.

În susținerea contestației, petentul a invocat, în drept, dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1769 din 2 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă.

În calea de atac a apelului exercitat împotriva sentinței nr. 1769 din 2 noiembrie 2020 a Tribunalului Alba, secția I civilă, contestatorul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, prin raportare la cele ale art. 53 din Constituția României.

Așadar, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, care au următorul cuprins:

Art. 52 alin. (11):

"Propunerile de candidați vor fi însoțite (...) de decizia de impunere pe anul curent, de declarația de avere și declarația de interese ale fiecărui candidat."

Art. 53 alin. (1):

"(1) În vederea înregistrării candidaturilor, fiecare partid politic, alianță politică, alianță electorală sau organizație a cetățenilor aparținând minorităților naționale depune la biroul electoral de circumscripție 4 dosare, cuprinzând următoarele:

a) două exemplare originale și două copii ale listei candidaților pentru respectiva circumscripție, cuprinzând datele prevăzute la art. 52 alin. (8)-(10);

b) copiile actelor de identitate ale candidaților;

c) două exemplare originale și două copii ale declarațiilor de acceptare a candidaturii, prevăzute la art. 52 alin. (11) și (12);

d) două exemplare originale și două copii ale declarațiilor de avere și de interese ale candidaților, conform modelelor prevăzute în anexa la Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare."

Excepția de neconstituționalitate a celor două texte legale este invocată în raport de prevederile art. 53 din Constituția României, care dispun că:

"(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz (...).

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică (...)".

Dispozițiile art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 a căror neconstiționalitate se invocă reglementează împrejurările și modalitățile în care candidaturile se depun la organismele electorale, însoțite de declarațiile de avere și interese ale candidaților.

Petentul nu a ridicat problema încălcării acestor texte legale, ci doar existența unei neconformări sau a unor declarații depuse în mod incomplet, deci interpretarea acestor dispoziții legale, astfel că cererea de sesizare nu îndeplinește condițiiile de admisibilitate.

În raport de aceste argumente, se constată că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, respectiv existența legăturii dintre dispoziția legală criticată și cauza dedusă judecății, astfel cum corect a apreciat și Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Prin urmare, nu poate fi reținută nelegalitatea deciziei atacate cu recurs, întrucât controlul judiciar căruia aceasta i se supune vizează numai încălcarea normelor de drept material aplicabile cauzei, iar nu a celor străine de soluționarea ei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 1440 din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dipozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 1440 din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dipozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2020.