ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2640/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la 15 octombrie 2024, contestatorul A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 4 din 13 octombrie 2024 a Biroului Electoral de Circumscripție nr. 29, de admitere a candidaturii pentru Camera Deputaților și Senat.

Prin sentința civilă nr. 761 din 16 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, contestația precizată, formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei nr. 4/13.10.2024 a Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 29 Neamț, de admitere a candidaturilor propuse de B. la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2024, respectiv: C. și D. - pentru Senat și E., F., G., H. și I. - pentru Camera Deputaților, în contradictoriu cu intimații Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 29 Neamț, B. și C., D., E., F., G., H. și I..

Prin încheierea din 20 octombrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 54 alin. (3), art. 52 alin. (1) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, formulată de contestatorul A..

Prin decizia civilă nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul promovat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 761 din 16 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024 și a încheierii din 20 octombrie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a declarat recurs contestatorul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 24 octombrie 2024, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 4, care, prin rezoluția din 28 octombrie 2024, a stabilit termen de judecată la 21 noiembrie 2024, cu citarea părților.

Prin recursul declarat împotriva încheierii din 28 octombrie 2024, recurentul a susținut că articolele de lege invocate sunt neconstituționale și au legătură cu soluționarea dosarului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, invocată din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. civ. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs."

În conformitate cu prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, "împotriva hotărârii date în contestație se poate face apel în termen de 48 de ore de la pronunțare, la instanța ierarhic superioară. Apelul se soluționează în termen de 48 de ore de la înregistrare", iar în conformitate cu cele ale art. 58 alin. (9) din același act normativ, "Hotărârea pronunțată în apel este definitivă."

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, hotărâre ce are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Pe cale de consecință, din moment ce decizia atacată are caracter definitiv, aceasta nu mai poate forma obiectul analizei unui recurs, întrucât părțile nu pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a obține reformarea unei hotărâri judecătorești, în afară de căile de atac prevăzute de lege.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 20 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în examinarea cererii de recurs, prezintă relevanță Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care:

"24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții."

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de control constituțional "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, de către părți, de instanță, din oficiu sau de procuror, în cauzele la care participă; excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; prevederile a căror neconstituționalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța, în fața căreia aceasta este ridicată, să verifice strict îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională, cu soluționarea excepției.

Condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauza dedusă judecății, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a constatat că nu se impune învestirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (3), art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, nefiind întrunită cerința legăturii textelor de lege invocate cu soluționarea cauzei.

Din această perspectivă, pentru stabilirea îndeplinirii condiției ce dă expresie cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei", se impune o analiză concretă a circumstanțelor speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Din înscrisurile dosarului reiese că obiectul cauzei, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anterior menționate, este reprezentat de contestația formulată de recurent împotriva Decizie nr. 4 din 13 octombrie 2024 a Biroului Electoral de Circumscripție nr. 29 de admitere a candidaturilor pentru Camera Deputaților și Senat.

Totodată, trebuie observată și avută în vedere motivarea oferită de contestator în sprijinul cererii inițiale, întrucât aprecierea legăturii prevederilor legale criticate cu cauza presupune, în mod necesar, și analiza raționamentului invocat de partea care ridică excepția, pentru a se putea stabili dacă aceasta a conturat un minim cadru factual și juridic din care să rezulte pertinența prevederilor contestate în raport cu obiectul litigiului.

În acest sens, Înalta Curte reține că susținerile formulate de contestator în cererea introductivă, respectiv referirile la presupuse influențe ale serviciilor secrete ("J." și "K.") în procesul de desemnare a candidaților, afirmațiile privind persecuții suferite sub regimul socialist prin intermediul unui partid politic, precum și invocarea numărului de dosare înregistrate pe numele său în sistemul Ecris, nu reprezintă motive juridice relevante care să fundamenteze o critică de neconstituționalitate susceptibilă de analiză în fața instanței de contencios constituțional.

Aceste afirmații, formulate într-un registru subiectiv, lipsit de conținut juridic concret, nu relevă vreo incidență directă a dispozițiilor art. 54 alin. (3), art. 52 alin. (11) sau art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015, în raport cu obiectul litigiului - și anume contestația împotriva Deciziei nr. 4/13.10.2024 a Biroului Electoral de Circumscripție nr. 29 privind admiterea unor candidaturi pentru alegerile parlamentare.

Or, în lipsa unei argumentații clare privind aplicabilitatea acestor texte legale în cauza pendinte - aplicabilitate ce trebuie să fie reală, concretă și actuală, nu ipotetică ori dedusă prin asocieri speculative -, condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu este îndeplinită.

În acest context, aprecierea legăturii textelor criticate cu soluționarea cauzei nu poate fi realizată în abstract, ci trebuie să pornească de la obiectul cererii principale, de la motivele invocate în sprijinul acesteia și de la eventuala aplicabilitate a normelor pretins neconstituționale în cadrul procesual concret. Față de conținutul efectiv al cererii, al excepției și al motivării oferite, instanța constată că aceste elemente nu configurează o situație juridică în care aplicarea dispozițiilor legale criticate să condiționeze soluționarea litigiului.

Nefiind îndeplinită această condiție, Înalta Curte reține legalitatea hotărârii atacate, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (3), art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 208/2015.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 593/2024 din 20 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 20 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.