ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3252/2024

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 5753 din 29 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu, precum și în numele Administrației Județene a Finanțelor Publice Dolj (fostă Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Craiova) împotriva sentinței civile nr. 37/2021 din 17 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., cererea fiind înregistrată la data de 6 decembrie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, revizuentul a arătat că Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.03.2017 a fost emisă având în vedere calitatea acestuia de administrator al societății Lucrări Speciale în Construcții S.R.L., debitor declarat insolvabil de organele fiscale prin procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. x/06.09.2016 emis de aceeași unitate fiscală.

Totodată, a mai arătat că și numitul B., a fost asociat și administrator în cadrul S.C. Lucrări Speciale în Construcții S.R.L, societate ce a avut ca obiect încă din anul 1994, lucrări în domeniul construcțiilor.

Se arată că, potrivit raportului de inspecție fiscală întocmit pe perioada 2010-2015, s-au constatat obligații fiscale în sarcina societății în cuantum de 2.057.076 RON.

Ulterior, au fost emise două decizii de angajare a răspunderii solidare, respectiv decizia nr. 2231/16.03.2017, față de numitul B. și decizia nr. 2232/16.03.2017 față de revizuent, care au fost contestate de către ambii asociați.

Se arată că, în cadrul demersurilor judiciare efectuate de numitul B., prin sentința nr. 699/2017 din 18.12,2017, în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, a dispus anularea deciziei CRR-REG 20642/12.06.2017 și a deciziei DJCM 2231/16.03.2017, acte administrative emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația pentru Contribuabili Mijlocii. Această sentință a rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 4573/2020 din 23.09.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce îl privește pe revizuent, prin sentința civilă nr. 37/2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Craiova și Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Craiova și a anulat decizia nr. CRR-REG 20643/12.06.2017, emisă de DGRFP Craiova și decizia nr. DJCM 2232/16.03.2017, emisă de DGRFP - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, sentință care a fost casată în recurs iar, pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, astfel cum reiese din Decizia nr. 5753 din 29 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în ds. nr. 1189/54/2017.

Având în vedere faptul că situația de fapt din ambele cauze menționate este aceeași, în opinia revizuentului, există două hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad, cea de-a doua hotărâre (dec. nr. 5753/29.11.2022), în ceea ce îl privește, fiind dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri (dec. 4573/23.09.2020).

Astfel, în ambele cauze, pentru angajarea răspunderii solidare atât a revizuentului cât și a numitului B., s-a încercat dovedirea relei credințe în raport de dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscal, având în vedere calitatea de asociați și administratori, reținându-se în ambele cazuri "omisiunea" ca element intențional, care nu echivalează însă cu reaua credință, existând astfel identitate de cauză și obiect.

Susține revizuentul că, în speța de față, efectul pozitiv al lucrului judecat se impunea având în vedere că, în ceea ce privește cea de-a doua hotărâre, respectiv dec. nr. 5753/29.11.2022, are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior în prima hotărâre, respectiv dec. nr. 4573/23.09.2020, fără posibilitatea de a fi contrazisă.

Distincția dintre autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat, constă în aceea că, dacă în prima situație există o triplă identitate, părți, obiect, cauză, ce oprește repetarea judecății, în ceea ce privește puterea de lucru judecat, ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazis printr-o alta.

Față de cele menționate, a solicitat admiterea prezentei, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul anulării deciziei contestate și respingerea recursurilor.

În drept, a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimatele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj (fostă Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Craiova) nu au formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire

Prin rezoluția din 20 decembrie 2023 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de revizuire în ședință publică, la data de 12 iunie 2024, cu citarea părților.

La data de 28 august 2023, revizuentul formulează cerere de revizuire, din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținând că instanța de recurs, pe de o parte, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut iar, pe de altă parte, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, după cum va dezvolta în continuare:

a) instanța de recurs se pronunță asupra motivelor de recurs al recurentelor ca și cum aceste motive l-ar privi pe revizuent. Or, la o simplă lecturare se poate observa că motivele de recurs se referă, expressis verbis, la B., asociatul și administratorul care a desfășurat efectiv activitatea de conducere a societății Lucrări Speciale în Construcții S.R.L., așa cum a arătat prin întâmpinare.

b) Reiterează faptul că decizia de atragere a răspunderii solidare a celuilalt asociat, B., a fost anulată prin sentința nr. 699/2017 din 18.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 4573/2020 din 23.09.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție. De asemenea, a mai susținut revizuentul că plângerea penală formulată de organele fiscale împotriva sa și a celuilalt asociat, B., a fost clasată, soluție rămasă definitivă prin sentința nr. 92/24.06.2020, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2020.

Din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de ari. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin neanalizarea și nepronunțarea asupra apărărilor sale privind dezlegarea de drept dată prin hotărârile menționate la pct. I. b), instanța de recurs a pronunțat o hotărâre care încalcă autoritatea de lucru judecat a celor două hotărâri, care sunt definitive cu mult anterior deciziei ce face obiectul prezentei cereri de revizuire.

În drept a invocat dispozițiile art. 509 și următoarele C. proc. civ.

De asemenea, în data de 6 iunie 2024, revizuentul, prin avocat, a depus precizare cu privire la temeiului juridic al cererii de revizuire, acesta fiind art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reluând motivele de revizuire depuse în data de 6 decembrie 2023.

Înalta Curte, la termenul din 12 iunie 2024, a pus în discuție, excepția tardivității cererii de revizuire, pe care a invocat-o din oficiu, în raport de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 511 alin. (1) C. proc. civ., examinând-o cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ.

Prioritar, însă, se impune a se preciza că excepția tardivității reprezintă o excepția procesuală, absolută și peremptorie, care face de prisos discutarea admisibilității cererii de revizuire, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în raport de temeiul juridic invocat (art. 509 pct. 8 C. proc. civ.).

În drept, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.." Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea d e lucru judecat a primei hotărâri."

Art. 511 alin. (1) C. proc. civ. prevede că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 alin. (1), "de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Astfel, textul menționat prevede că termenul de revizuire este de o lună și se calculează, în cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 alin. (1) C. proc. civ., de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Norma invocată reglementează un termen legal peremptoriu, astfel că depășirea lui atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale extraordinară de atac, sancțiunea procedurală aplicabilă fiind aceea a respingerii cererii ca tardiv formulate, în temeiul prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În cauza de față, calea de atac extraordinară a revizuirii vizează decizia civilă nr. 5753 din 29 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În aplicarea prevederilor legale redate, termenul pentru exercitarea revizuirii, întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. a început să curgă la data de 29 noiembrie 2022, dată la care hotărârea a rămas definitivă, ca urmare a rejudecării, pe fond, a cauzei de către Înalta Cutre, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

În consecință, data pronunțării deciziei nr. 5753 din 29 noiembrie 2022 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 6 decembrie 2023, sens în care Înalta Curte constată că termenul legal pentru declanșarea căii de atac a fost depășit, instanța de revizuire reținând incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Este adevărat că, revizuentul a depus în data de 23 august 2023, altă cerere de revizuire, din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. însă, conform precizării depuse de revizuent pentru termenul din 12 iunie 2024,(fila nr. x ds), temeiul cererii de revizuire este art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se în esență, că decizia atacată cu prezenta cerere de revizuire, este potrivnică deciziei civile nr. 4573 din 23 septembrie 2020, prin care a fost menținută sentința nr. 699/2017 din 18.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 5753 din 29 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității invocată din oficiu.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 5753 din 29 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 iunie 2024.