ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1019/2024

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian A. RA a chemat în judecată pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară și Ministerul Finantelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, solicitând instanței, în principal, anularea în tot a Dispoziției obligatorii de măsuri având număr de înregistrare x/26.10.2018 emise de Serviciul de Inspecție Economico- Financiară din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, inclusiv a Raportului de inspecție economico-financiară nr. x/26.10.2018; iar, în subsidiar, anularea în parte a Dispoziției Obligatorii și a RIEF, în sensul eliminării măsurilor nr. 2 și nr. 3 stabilite în sarcina A.. În a doua teză subsidiară a solicitat anularea în parte a măsurii nr. 2 din cuprinsul Dispoziției obligatorii și a RIEF, ca efect al intervenirii prescripției pentru perioada 2009 - 2012, iar în a treia teză subsidiară a solicitat anularea în parte a măsurii nr. 2 din cuprinsul Dispoziției obligatorii și a RIEF, ca efect al nelegalității calculului accesoriilor pentru perioada ulterioară expirării termenului legal de efectuare a inspecției economico-financiare, cu cheltuieli de judecată. I.

Prin sentința nr. 634 din 16.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea, așa cum a fost modificată; a anulat în parte Dispoziția obligatorie nr. MC-IEF 827 din 26.10.2018, Raportul de inspecție economico-financiară nr. MC-IEF 826 din 26.10.2018, Decizia nr. 13/P/18.02.2019, doar cu privire la măsura nr. 2 din Dispoziția obligatorie, în limita: vărsămintelor calculate suplimentar împreună cu accesorii, aferente perioadei 2009-2010; a sumei de 6663 RON reprezentând accesorii aferente vărsămintelor suplimentare, calculate conform raportului de expertiză; a menținut, în rest, actele contestate și a obligat părțile pârâte în solidar la plata către reclamantă a sumei de 25.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în condițiile art. 451 și art. 453 din C. proc. civ. I.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2. din prezenta hotărâre au exercitat recurs toate părțile din proces, respectiv: reclamanta Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian A. RA și pârâții Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Ministerul Finanțelor Publice. Prin decizia nr. 3867 din 13.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile formulate de pârâții Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 634 din 16 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal; a casat sentința recurată și, rejudecând, a respins în tot acțiunea promovată de reclamanta Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian A. RA, ca neîntemeiată. Totodată, a respins recursul formulat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. I.

Împotriva deciziei nr. 3867 din 13.09.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian A. RA, invocând art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. A solicitat admiterea revizuirii cu consecința anulării deciziei atacate, admiterii recursului său și respingerii recursurilor pârâtelor, precum și casarea în parte a sentinței de fond în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată, pentru motivele expuse pe larg în cerere, care au vizat încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 5234 din 11.12.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 5532/13.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, precum și a sentinței nr. 228 din 05.06.2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia nr. 1852/14.05.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. I.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată de intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili s-a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă. De asemenea, prin întâmpinarea formulată de intimatul Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată. La termenul din data de 22 februarie 2024, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a pus în discuția contradictorie a părților excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili prin întâmpinare, și a reținut cauza în pronunțare pe excepția invocată. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire. Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate că revizuirea a fost formulată cu nerespectarea termenului legal prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuenta Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian A. RA pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Așadar, acest caz de revizuire vizează retractarea ultimei hotărâri pronunțate, care va fi anulată în raport de prima hotărâre, ale cărei dispoziții vor fi menținute. Din perspectiva termenului de promovare a revizuirii, sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc un termen de depunere a căii extraordinare de atac, de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Coroborând aceste dispoziții, rezultă că solicitarea de revizuire se îndreaptă împotriva ultimei hotărâri pronunțate, iar termenul de exercitare se calculează, cu necesitate, în raport de data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speță, a deciziei a cărei anulare se solicită. Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei nr. 3867 din 13 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, pe care revizuenta a apreciat-o a fi în contradicție cu sentința nr. 5234 din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 5532 din 13 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și cu sentința nr. 228 din 5 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia nr. 1852 din 14 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Motivele de fapt și de drept invocate de revizuentă confirmă că obiectul revizuirii îl reprezintă decizia nr. 3867 din 13.09.2022, revizuenta solicitând anularea acesteia, astfel încât hotărârea ce face obiectul retractării și în raport de care se calculează termenul de depunere a cererii de revizuire este data rămânerii definitive a acestei ultime decizii. Întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data de 13 septembrie 2022, raportat la modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., conform căruia: "când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni", termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 13 octombrie 2022. Împrejurarea că, în temeiul principiului disponibilității și față de motivul de revizuire invocat, revizuenta a înțeles să îndrepte cererea împotriva deciziei Înaltei Curți nr. 3867 din 13.09.2022, pronunțată ulterior hotărârilor indicate a fi potrivnice, confirmă modul de calcul al termenului de exercitare a acestei căi de atac extraordinare, data rămânerii definitive a ultimei hotărâri fiind avută în vedere pentru calcularea termenului de formulare a revizuirii. Prin urmare, cum revizuenta a depus cererea de revizuire prin intermediul serviciului poștal, la data de 8 martie 2023 (conform mențiunii de pe ștampila oficiului poștal, aplicată pe dove aflat la dosar), Înalta Curte constată că revizuirea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată. 2. Temeiul legal al soluției pronunțate asupra cererii de revizuire Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, constatând că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu a fost formulată cu respectarea termenului legal, în temeiul art. 513 alin. (1) și alin. (6) raportat la art. 511 alin. (1) pct. 8 și art. 181 alin. (1) pct. 3 din același act normativ, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca tardivă.