ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 309 din 21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2015, în baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) (dreptul de a fi primar) din C. pen. ca pedeapsă complementară (faptă în legătură cu derularea contractului nr. x/16.08.2012 încheiat între Primăria Slatina și S.C. B. S.R.L. București).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. (dreptul de a fi primar) pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) (dreptul de a fi primar) din C. pen. ca pedeapsă complementară (faptă în legătură cu contractul nr. x/20.06.2012 încheiat între Primăria Slatina și asocierea formată din S.C C. S.R.L, S.C D. S.R.L, S.C E. S.R.L și S.C F. S.R.L).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) (dreptul de a fi primar) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) (dreptul de a fi primar) din C. pen. ca pedeapsă complementară (faptă în legătură cu derularea contractului nr. x/23.07.2014, încheiat între S.C. Compania de Apă Olt S.A și S.C. C. S.R.L).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) (dreptul de a fi primar) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (3 ani și 6 luni + 4 ani), urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare, alături de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) (dreptul de a fi primar) din C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. (5) din C. proc. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 112 lit. e) din C. pen. și art. 289 alin. (3) din C. pen. și art. 291 alin. (2) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 4.296.270 RON.

Au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanța nr. 91/P/2015 din 16.11.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, respectiv măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor achiziționate de S.C. G. S.R.L. cu banii proveniți de la S.C. B. S.R.L., ce se află în prezent în custodia S.C. H. S.R.L, în valoare de 393.457,58 RON, și poprirea sumei de 264.460 RON, aflată în contul x deschis la I., aparținând S.C. J. S.R.L., până la concurența sumei de 4.296.270 RON.

În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: contractul de prestări servicii nr. x/28.06.2012 încheiat între S.C. B. S.R.L și S.C. G. S.R.L; Anexa nr. 1 la contractul nr. x/28.06.2012; Actul adițional nr. x/28.06.2012 la contractul nr. x/28.06.2012; Actul adițional nr. x din 05.12.2012 la contractul nr. x/28.06.2012; Actul adițional nr. x din 07.12.2012 la contractul nr. x/28.06.2012; cele 24 de facturi fiscale emise de S.C. G. S.R.L către S.C. B. S.R.L. în perioada 18.12.2012 - 10.06.2013, în valoare totală de 2.146.270,49 RON și listele cu cantitățile de lucrări executate (nominalizate în procesul-verbal încheiat la data de 18.02.2015 filele x u.pen).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 470 din 15.03.2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 17 martie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 309 din 21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2015, a desființat hotărârea instanței de fond, în parte, sub aspectul laturii penale și, rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

A menținut dispoziția de confiscare de la inculpat a sumei de 4.296.270 RON, în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 112 lit. e) din C. pen., art. 289 alin. (3) din C. pen. și art. 291 alin. (2) din C. pen.

A menținut dispoziția de desființare a înscrisurilor fictive, precum și cea de plată a cheltuielilor judiciare către stat.

În privința celorlalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin rezolvărilor juridice din decizie, s-a hotărât că se face aplicarea prevederilor art. 423 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul menținerii acestora.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.

Prin cererea de recurs în casație formulată, procurorul a arătat că în cauză este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. - întrucât, în mod eronat, instanța de control judiciar a dispus încetarea procesului penal față de inculpat, în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis in judecată, motivat de împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale.

A apreciat că, prin procesele-verbale nr. x/P/2015 și nr. 91/P/2015 din datele de 03.06.2015, 23.06.2015, 07.10.2015 și 16.11.2015, inculpatului i s-au adus la cunoștință calitățile de suspect și de inculpat, precum și schimbările de încadrare juridică, fiindu-i comunicate drepturile și obligațiile procesuale, operand întreruperi succesive ale termenului de prescripție.

Instanța de apel a aplicat în cauză interpretarea dată în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 privind prescripția răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că instanța de contencios constituțional a pronunțat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022) și faptul că principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept a Uniunii.

A apreciat că pentru respectarea acestui principiu, având în vedere obiectul cauzei, respectiv infracțiuni de corupție, instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale în interpretarea jurisprudențială dată Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018.

Totodată, prin raportare la momentul primirii sumei de 200.000 RON - luna februarie 2015, a apreciat că la data pronunțării deciziei, respectiv 15.03.2023, termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea e trafic de influență nu se împlinise (cu luarea în calcul și a perioadei în care a operat suspendarea cursului prescripției penale în baza art. 43 alin. (8) din Decretul 195/2020 și art. 64 alin. (13) din Decretul 240/2020). De asemenea, a subliniat obligația instanței de apel de a acorda prioritate principiului supremației dreptului Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât, în considerarea Deciziei CJUE din data de 21.12.2021, Completul de 5 Judecători al ICCJ a lăsat neaplicată o alta decizie a Curții Constituționale a României, respectiv Decizia nr. 417/2019, considerând ca ar fi generat un risc sistemic de impunitate (Decizia penala nr. 41 din data de 07.04.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2018).

Față de aspectele menționate, a apreciat eronată soluția de încetare a procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, dând prevalență principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța de apel trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. proc. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspectului/inculpatului și să constate ca termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.

În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. și art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., a apreciat ca se impune admiterea recursului în casație și casarea deciziei penale nr. 470/2023 a Curții de Apel Craiova cu privire la încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 27 aprilie 2023, când s-a stabilit termen la data de 17 mai 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 17 mai 2023, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 470 din 15 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2015, privind pe intimatul - inculpat A. și a fost trimisă cauza Completului C1 în vederea judecării cererii de recurs în casație.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală. Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și de ICCJ. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de față, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar și cu regulile de drept aplicabile la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripției răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție.

Pentru a pronunța soluția recurată, instanța de apel a constatat, referitor prima infracțiune de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., că inculpatului A., în perioada noiembrie - începutul lunii decembrie 2012, în calitate de primar al municipiului Slatina, i-a pretins lui K., administratorul S.C. B. S.R.L.., un procent de aproximativ 10% din sumele încasate de la Primăria Slatina. Cu privire la prescripția răspunderii penale, a avut în vedere, în esență, că termenul de 8 ani a început să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv în perioada noiembrie - începutul lunii decembrie 2012, și că acesta, ca urmare a aplicării principiului legii penale mai favorabile, nu a fost întrerupt, concluzionând că s-a împlinit cel mai târziu în luna decembrie 2020.

Cu privire la cea de-a doua infracțiune de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a reținut că inculpatul A., în luna iunie 2012, înainte de semnarea contractului, dar după câștigarea alegerilor pentru funcția de primar al municipiului Slatina, a pretins de la L., reprezentantul S.C. C. S.R.L., prin intermediul lui M., 10% din valoarea contractului încheiat de această societate cu Primăria Slatina. De asemenea, a avut în vedere, în esență, că termenul de prescripție a răspunderii penale, de 8 ani, a început să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv în luna iunie 2012, și că acesta, ca urmare a aplicării principiului legii penale mai favorabile, nu a fost întrerupt, concluzionând că s-a împlinit cel mai târziu în luna iunie 2020.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a reținut că inculpatul A., în vara anului 2014, ulterior semnării contractului nr. x/23.07.2014, dar înainte de data de 27.08.2014 când a fost emisă factura nr. x, i-a pretins lui L., reprezentantul S.C. C. S.R.L., prin intermediul lui N., 10% din valoarea sumelor, fără TVA, ce urmau a fi încasate de S.C. C. S.R.L. în urma încheierii contractului cu S.C. Compania de Apă Olt S.A., respectiv 1.700.000 RON, în schimbul intervenției sale pe lângă factori de decizie din cadrul S.C. Compania de Apă Olt S.A., pentru ca societatea pe care o reprezenta să primească banii la timp și a primit de la L., prin intermediul lui O. și N., suma de 1.700.000 RON în două tranșe, 1.500.000 RON în luna septembrie 2014 și 200.000 RON în luna februarie 2015. Cu privire la prescripția răspunderii penale, a avut în vedere, în esență, că termenul de 8 ani a început să curgă la data săvârșirii infracțiunii, respectiv în vara anului 2014, dar înainte de data de 27.08.2014, și că acesta, ca urmare a aplicării principiului legii penale mai favorabile, nu a fost întrerupt, concluzionând că s-a împlinit cel mai târziu la data de 27.08.2022.

Examinând criticile formulate în recurs în casație, Înalta Curte constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, acestea au caracter nefondat.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Prin urmare, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Înalta Curte a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Curtea de Apel Craiova a valorificat incidența prescripției generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, precum și a deciziei ICCJ 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aplicând normele de drept penal în concordanță cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menționate situației factuale definitiv reținute în cauză.

Hotărârea Curții Europene de Justiție, Marea Cameră, pronunțată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, care a adus o inovație în materia calculului termenului de prescripție, este ulterioară rămânerii definitive a deciziei atacate în prezenta cauză. Deși, aparent, cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. permite o reconsiderare a interpretării aplicării dispozițiilor normative privind calculul termenului prescripției răspunderii penale în cauză, Înalta Curte consideră că acest caz de casare, ca și celelalte, trebuie interpretat stricto sensu, având în vedere faptul că recursul este în prezent o cale extraordinară de atac și nu ordinară, așa cu era până în 2014. Cazul de casare se referă la situația când "în mod greșit s-a dispus o soluție de încetare", ca atare când curtea de apel a pronunțat o soluție greșită în raport cu legislația și interpretările date acesteia la momentul respectiv, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 470 din 15 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2015, privind pe intimatul - inculpat A..

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 470 din 15 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2015, privind pe intimatul - inculpat A..

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2023.