ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777 din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168 din data de 14.03.2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția Penală în dosarul nr. x, au fost condamnați inculpații:

- 4 (patru) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) (dreptul de a fi primar) C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

- 4 (patru) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) (dreptul de a fi primar) C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1), combinat cu art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și cu aplic art. 5 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 cealaltă pedeapsă aplicată (respectiv 1 an și 4 luni,) urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare alături de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. ca pedeapsă complementară

În baza art. 45 alin. (5) C. proc. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen. .

- 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 375, 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

A fost respinsă cererea formulată de martorul C. de acordare despăgubiri

În baza art. 19 rap. la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1382 C. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Calafat cu sediul în Calafat, B-dul x județul Dolj.

Au fost obligat în solidar inculpații A. și B. la plata sumei de 1.399.220,69 RON (346.434 euro) cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

În baza art. 112 lit. e) C. pen. și art. 289 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 20.000 euro (echivalentul în RON calculat la cursul valutar BNR din ziua efectuării plății).

În baza art. 249 C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr. 48/P/2011 din data de 17.02.2014 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova privind indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A., respectiv asupra imobilului situat în satul Ciupercenii Vechi, str. x, județul Dolj, terenul aferent acestui imobil în suprafață de 1.000 mp, teren extravilan arabil în suprafață de 2.600 mp situat în tarlaua x, parcela x, sat Ciupercenii Vechi, județul Dolj, autoturism Volkswagen Passat, cu seria de identificare x până la concurența sumelor de 1.399.220,69 RON (346.434 euro) provenind din săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și respectiv 20.000 euro provenind din săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

A fost menținută măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr. 48/P/2011 din 17.02.2014 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova privind indisponibilizarea bunurilor imobile și mobile deținute de inculpatul B., respectiv o clădire în suprafață desfășurată P/1 de 446 mp și teren aferent clădirii în suprafață de 752 mp, situată în orașul Drăgănești Olt, str. x nr. 16, județul Olt, a unui autoturism D. cu seria de identificare x și a unui autoturism x cu seria de identificare x până la concurența sumei de 1.399.220,69 RON (346.434 euro).

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații să plătească suma de câte 2.500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea de Cameră preliminară din data de 16.09.2014, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen. s-au respins cererile și excepțiile privind legalitatea sesizării instanței și a administrării probelor formulate de inculpatul B..

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, privind pe inculpații: A., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și respectiv luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 5 alin. (1) C. pen. și B. trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap, la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Împotriva încheierii de Cameră preliminară inculpatul B. a formulat contestație la Curtea de Apel Craiova criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea nr. 458 din data de 05.11.2014, judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova a respins ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. împotriva încheierii de cameră preliminară din 16.09.2014 a Tribunalului Dolj.

Instanța de fond a reținu că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de primar al Municipiului Calafat și ordonator principal de credite, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2008-2011 a dispus achiziționarea mai multor bunuri și materiale de la S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L. și S.C. H. S.R.L. din fondurile autorității locale, prin procedura achiziției directe, cu încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, prin facturarea pe materiale brute sau componente, în situația în care, livrarea s-a făcut pe bunuri finite, în scopul obținerii unui prag valoric mai mic decât cel prevăzut de lege în materia achizițiilor publice ca limită pentru achizițiile directe, la un preț supraevaluat raportat la prețurile de piață și cele menționate în SEAP pentru bunuri similare, cauzându-se prin aceasta bugetului local un prejudiciu evaluat la1.399.220,69 RON sumă care reprezintă totodată un folos necuvenit obținut pentru inculpatul B., administratorul de drept și de fapt al societăților mai sus menționate, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în final cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului A., constând în aceea că, la finele anului 2008 a pretins și primit de la inculpatul B. un autoturism I., cu număr de înmatriculare x, în schimbul exercitării puterii de decizie în interiorul Primăriei Municipiului Calafat în scopul derulării, cu încălcarea legislației privind achizițiile publice, a unor relații comerciale între instituția publică și societățile comerciale administrate de inculpatul B., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, prev. de dispozițiile art. 289 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, în final cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește pe inculpatul B., instanța a reținut că la termenul din data de 27.05.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata sa se facă in baza probelor administrate în faza de urmărire penală solicitare admisă de instanță.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații A. și B..

Parchetul a critica sentința cu privire la latura civilă, pe motiv că nu s-a dispus obligarea, în solidar a inculpaților, alături de plata prejudiciului principal și plata dobânzilor și a penalităților legale, astfel cum sunt prevăzute de Codul de procedură fiscală. Referitor la latura penală Parchetul a apreciat soluția primei instanțe ca netemeinică în raport cu cuantumul pedepselor aplicate, apreciate ca fiind prea mici.

Inculpatul A. a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate apreciind că s-a dat o greșită interpretare probatoriilor administrate, în cauză impunându-se achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. în ceea ce privește tragerea la răspundere penală pentru actele materiale care vizează achiziționarea de bunuri ce nu au depășit pragul legal, faptele nefiind prevăzute de legea penală și achitarea potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen., pentru actele materiale constând în achiziția de bunuri ce au depășit pragul legal, faptele nefiind săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.

Totodată s-a solicitat achitare și în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Prin decizia penală nr. 777 din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații A. și B., împotriva sentinței penale nr. 168 din data de 14.03.2017 a Tribunalului Dolj pronunțată în dosarul nr. x

A fost desființată sentința apelată sub aspectul laturii penale și civile și rejudecând:

Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului A..

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen. inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. ca pedeapsă complementară, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare la care se adaugă 1/3 din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, respectiv 11 luni închisoare, astfel încât s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 11 luni închisoare, în condițiile art. 60 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi pe perioada prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. ca pedeapsă complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

Inculpații au fost obligați în solidar și la plata dobânzii legale calculate la suma de 1.399.220,69 RON reprezentând prejudiciu.

S-a constatat că inculpatul B. a achitat suma de 404.500 RON din totalul prejudiciului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare și onorariul avocaților din oficiu au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 777 din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatului A., a declarat recurs în casație, la data de 10 august 2018.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, inculpatului B., părții civile Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Calafat, la data de 20 august 2018, S.C. F. S.R.L., și S.C H. S.R.L.. prin lichidator judiciar J. Filia Argeș.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", susținând că a fost condamnat pentru fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală ca urmare a restrângerii sferei de aplicarea a art. 297 C. pen., prin interpretarea obligatorie data de Curtea Constituțională prin decizia nr. 406/2016.

În motivarea cererii sale inculpatul a susținut că a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu pe motiv că, în calitate de primar, și-ar fi îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia achiziției unor bunuri mobile și subansamble pentru UAT Calafat.

S-a arătat că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au făcut aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 406/2016, cu toate că expertul numit de instanța de fond a afirmat că 13 categorii de produse achiziționate au respectat condițiile O.U.G. nr. 34/2006. Cu toate acestea instanțele le-au considerat acte material ale infracțiunii de abuz în serviciu, trecând peste faptul că aceste achiziții respectau condițiile de legalitate și s-a întemeiat pe un aspect de oportunitate, contrar deciziei mai sus menționate.

Inculpatul arată că instanța de apel practic dezvoltă punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că norma legală încălcată ar fi principiul eficienței utilizării fondurilor publice, prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, argumentând că neaplicarea acestui principiu ar duce la crearea unui "vid legislativ".

Principiul eficienței cheltuirii fondurilor publice, susține inculpatul, nu poate fi considerat ca fiind un aspect de legalitate din moment ce impune aprecieri de fapt care țin mai mult de oportunitate.

În esență, inculpatul susține că acuzațiile aduse trebuie apreciate prin prisma deciziei Curții Constituționale nr. 406/2016, cu alte cuvinte, din punct de vedere al laturii obiective se poate reține existența unei acțiuni sau inacțiuni specifice abuzului în serviciu doar în măsura în care există o încălcare a unei norme dintr-o lege sau dintr-o ordonanță a guvernului, obișnuită sau de urgență. Orice altă presupusă îndeplinire defectuoasă a unei obligații de serviciu a fost exclusă din sfera de aplicare a normei de incriminare.

S-a solicitat admiterea recursului în casație, casare deciziei și, în rejudecare, achitare sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 03 octombrie 2018, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777 din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatului.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 14 noiembrie 2018, cu citarea recurentului inculpat A., a intimatului inculpat B. - la locurile de deținere, a părții civile Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Calafat, a S.C. F. S.R.L., și S.C H. S.R.L., ambele prin lichidator judiciar J. Filia Argeș.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanța a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile formale prevăzute la art. 434-art. 438 C. proc. pen.

S-a reținut astfel că recursul în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777 din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casație, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanța competentă -Înalta Curte de Casație și Justiție - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", susținând că instanțele nu au făcut aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 406/2016, apreciind că se impune admiterea recursului în casație, casare deciziei și, în rejudecare, achitare sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu.

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

Prin considerentele deciziei nr. 405 din 15.06.2016 a Curții Constituționale a României publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517 din 08.07.2016, s-a precizat că scopul urmărit de legiuitor prin legislația penală este acela de a apăra ordinea de drept, iar, în sens restrâns, de a apăra valori sociale identificate de legiuitor în partea specială a C. pen., acest scop fiind, în principiu, legitim. Măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare și să respecte un just echilibru între interesul public și cel individual.

Totodată, a mai reținut instanța de contencios constituțional referitor la îndatoririle legate de o anumită funcție sau de un anumit loc de muncă, că există un complex de norme, unele cuprinse în acte normative cu caracter general, privind îndatoririle angajaților în genere, altele, în acte normative cu caracter special iar îndeplinirea unei atribuții de serviciu implică manifestarea de voință din partea persoanei în cauză, care se concretizează în acțiunile efective ale acesteia și care are ca scop realizarea obligației prescrise. Realizarea acestui demers se raportează atât la un standard subiectiv/intern al persoanei care exercită atribuția de serviciu, cât și la un standard obiectiv. Standardul subiectiv ține de forul intern al persoanei respective, iar măsura în care acesta este atins ține de autoevaluarea acțiunilor întreprinse. Standardul obiectiv are ca element de referință principal normativul actului care reglementează atribuția de serviciu respectivă.

Întrucât standardul obiectiv este determinat și circumscris prescripției normative, reglementarea atribuțiilor de serviciu și a modalității de exercitare a acestora determină sfera de cuprindere a acestui standard, care nu poate să aibă o întindere mai largă decât prescripția normativă în domeniu, din perspectiva respectării principiului principiul previzibilității. Prin urmare, unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripții implicite, nedeterminabile la nivel normativ, chiar dacă anumite acțiuni, ce însoțesc exercitarea unei atribuții de serviciu, se pot baza pe o anumită uzanță/cutumă.

Starea de fapt reținută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casație, astfel că o eventuală reevaluare a conținutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen. în condițiile în care recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

În prezenta cauză, Primăria Municipiului Calafat, prin reprezentantul său legal, inculpatul A. a achiziționat direct anumite produse, fără a folosi însă una din procedurile de atribuire prevăzute la art. 18 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, consecința directă a acestui fapt fiind cauzarea unei pagube bugetului local și obținerea de foloase de către inculpatul B., în calitate de administrator al S.C. F. S.R.L., S.C. H. S.R.L. și S.C. G. S.R.L.

Pentru bunurile achiziționate au fost emise, succesiv, facturi fiscale de către societățile furnizoare (în care bunurile erau facturate divizat pe piese componente), referate de necesitate și note de recepție pentru a justifica formal intrarea în gestiune a unor mărfuri lăsate în condițiile prezentate anterior.

Deși bunurile și produsele au fost facturate divizat, pentru ca valoarea lor să se situeze sub cea prevăzută de lege în materia achizițiilor publice ca limită pentru achizițiile directe, în lipsa unei concurențe reale, achizițiile s-au realizat la valori mult mai mari decât prețurile ofertate public prin sistemul electronic de achiziții publice (SEAP), la care achizitorul public era conectat și avea cont deschis.

Astfel, S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., prin administratorul B., la indicația inculpatului A., au emis facturi în care produsele livrate au fost descompuse scriptic în elemente componente (piese, materiale) sau grupate în loturi, tocmai în scopul de a crea aparența livrării unor produse individuale a căror valoare nu depășește echivalentul în RON a 10.000 euro, respectiv 15.000 euro.

Prin acceptarea achiziției directe, s-au încălcat prevederile art. 23 și 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor respectivei ordonanțe de urgență care constituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice.

Conform prevederilor art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006, compartimentul intern specializat al Primăriei Municipiului Calafat este cel care elaborează anual "Programul anual al achizițiilor publice" unde produsele, serviciile și lucrările, ce urmau să facă obiectul contractelor de achiziție publică, sunt puse în corespondență cu sistemul de grupare și codificare utilizat în CPV (Vocabularul Comun al Achizițiilor Publice), adoptat prin Regulamentul nr. 2195/2002/CE al Parlamentului European și al Consiliului și modificat prin Regulamentul nr. 213/2008 al Comisiei Comunităților Europene, cu respectarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Din totalul de 23 de categorii de produse, toate achiziționate la prețuri supraevaluate, pentru 13 categorii de produse au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, din punct de vedere al modalității de atribuire a contractului, respectiv achiziția directă până la un anumit prag valoric, dar nu a fost respectată obligația eficienței utilizării fondurilor publice (ordonatorul principal de credite - primarul încălcând disp. art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 și dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 " rep.) iar pentru 10 categorii de produse au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, în contextul în care, facturarea s-a făcut pe materiale brute sau componente, iar, în realitate livrarea s-a făcut pe bunuri finite, în scopul obținerii unui prag valoric mai mic decât cel prevăzut de lege în materia achizițiilor publice, ca limită pentru achizițiile directe, ceea ce ar fi impus achiziționarea bunurilor prin cererea de oferte.

În consecință, prejudiciul creat însumează cele două modalități de producere și a fost determinat pentru toate cele 23 de categorii de produse achiziționate la prețuri supraevaluate, care încalcă obligația legală de eficiență a utilizării fondurilor publice.

Chiar dacă pentru 13 categorii de produse achiziționate de Primăria Municipiului Calafat, prin reprezentantul său legal, inculpatul A. au fost respectate dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, a încălcat disp. art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la acea dată, care menționează că, "la baza atribuirii contractului de achiziție publică stă principiul eficienței utilizării fondurilor", dispoziție legală încălcată prin achiziționarea la prețuri supraevaluate a tuturor bunurilor ce fac obiectul dosarului penal.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777/2018 din 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și intimatul inculpat B., în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777/2018 din 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și intimatul inculpat B., în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.