ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1894/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1894/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 338 din 26

noiembrie 2013, Tribunalul Gorj, a admis cererea formulată de inculpatul A.A.A.

privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzută de disp.

art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 320

1

alin. (1) și (7) C.

proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.A.A. la 2 ani și 2 luni închisoare și

2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64

alin. (1), lit. a), teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b)

C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv

începând cu data de 8 octombrie 2013 la zi, data pronunțării.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 5.120,85

grame rezină de cannabis și de 223,59 grame cannabis ridicată de la inculpatul

A.A.A., indisponibilizată la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și

Evidențe Operative, conform dovezilor nr. x și y din 21 octombrie 2013 și

rămasă în urma analizei de laborator.

În baza art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea acestor cantități de

droguri, ridicate în vederea confiscării, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea telefonului mobil marca N. și

cartelele sim C. și O., aparținând inculpatului A.A.A.

În baza art. 343

alin. (3) C. proc. pen., art. 348 C. proc. pen. și art. 109 alin. (4) C. proc.

pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra

autoturismului marca P., de culoare roșie, prin Ordonanța nr. 9D/P/2013 din 14

octombrie 2013 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Gorj și restituirea către A.A.,

tatăl inculpatului, a autoturismului marca P., de culoare roșie, aparținând lui

A.A. care a fost depus în parcul I.P.J. Gorj, conform procesului-verbal și

dovezii din 16 octombrie 2013.

A fost obligat

inculpatul la 2.100 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 9D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Teritorial Gorj, s-a dispus trimiterea în judecată în stare

de arest preventiv a inculpatului A.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținându-se, în esență, că

organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că

A.A.A. introduce în țară droguri de diferite categorii, pe care le livrează

en-gros unor dealeri de droguri de pe piața internă. Aceste aspecte au rezultat

din faptul că efectua transport internațional de mărfuri cu un tir -

proprietatea familiei, existând indicii că ar fi achiziționat din Italia, de la

un cetățean albanez, un kilogram de marijuana, pe care încerca să o

comercializeze en-gros, întrucât avea nevoie de bani pentru a repara un

autocamion de transport marfă - tir, ce a fost avariat.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză nu au rezultat indicii temeinice care să conducă la probarea

activității infracționale descrise, însă s-a continuat monitorizarea

făptuitorului și s-au efectuat în continuare în cauză activități de urmărire

penală.

Urmare a interceptărilor

și înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice au rezultat date

că acesta ar pregăti livrarea unei cantități de droguri pe piața internă.

Astfel, din procesul-verbal de efectuare a actelor premergătoare din 2

octombrie 2013, a rezultat că A.A.A. deține o cantitate de droguri, pe care

intenționează să o comercializeze en-gros unor cumpărători cu potențial

financiar ridicat.

Pentru probarea

activității infracționale, a fost autorizat un investigator sub acoperire și un

colaborator al acestuia, dat fiind faptul că inculpatul își lua măsuri de

prevedere și conspirativitate, fiind foarte circumspect privind persoanele cu

care intra în contact.

Investigatorul urma

să culeagă date și informații cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de risc și să procure droguri de la inculpat sau de la persoanele

din anturajul acestuia, pentru a se proba implicarea acestora în activitatea de

trafic de droguri.

Astfel, din

procesul-verbal încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 4 octombrie

2013, a rezultat faptul că acesta l-a contactat telefonic pe colaborator, care

i-a spus că deține informația că un oarecare "A." dorește să-i vândă

"cinci anvelope de iarnă", făcând referire la 5 kilograme de hașiș.

După ce colaboratorul l-a pus în legătură pe investigator cu vânzătorul de

droguri, aceștia au stabilit să se întâlnească ulterior pentru a discuta

detalii ale tranzacției, vânzătorul lăsând colaboratorului un număr de telefon,

pentru a fi contactat.

Din procesul-verbal

încheiat de investigatorul sub acoperire la data de 7 octombrie 2013, a

rezultat că investigatorul l-a căutat, în mai multe rânduri, la telefon pe

vânzător, respectiv "A.", însă acesta nu a răspuns decât după mai

multe insistențe, stabilind să se întâlnească pe data de 8 octombrie 2013, în

orașul Filiași, pentru ca vânzătorul să ofere o mostră din "marfa" pe

care o avea spre vânzare.

Potrivit celor

consemnate în procesul-verbal din 8 octombrie 2013, investigatorul sub

acoperire a stabilit să se întâlnească cu vânzătorul de droguri, respectiv

A.A.A. într-o parcare la ieșirea din orașul Filiași, spre municipiul Craiova.

Inculpatul A.A.A. a

venit la întâlnire cu un autoturism marca P., de culoare roșie, decapotabil,

fiind însoțit de o tânără. După o discuție între investigator și furnizorul de

droguri a rezultat că cel din urmă are în autoturism cantitatea de 5 kilograme

de rezină de cannabis, pe care este dispus să o vândă pentru suma de 10.000

euro. Pentru a demonstra acest lucru, A.A.A. a deschis portbagajul

autoturismului, prezentând o pungă din material plastic, în care se aflau 10

pachete învelite în scotch, fiecare în greutate de 500 grame. După ce A.A.A. a

transportat persoana de sex feminin la o locație spre municipiul Craiova, s-a

reîntâlnit cu investigatorul în orașul Filiași și, pentru a-i confirma că

deține marfa, a luat din portbagaj un cuțit, cu care a tăiat unul din cele zece

pachete, observându-se o substanță solidă de culoare maro, cu miros specific,

ce părea a fi rezină de cannabis, însă a spus că nu îi va preda marfa până ce

nu primește suma de 10.000 euro. În continuare, s-a realizat flagrantul,

aspectele fiind descrise în procesul-verbal de constatare din data de 8

octombrie 2013, în orașul Filiași, jud. Dolj.

De menționat faptul

că, discuțiile dintre investigator și inculpatul A.A.A. au fost înregistrate

audio-video și filmate în baza autorizării instanței competente.

După efectuarea

prinderii în flagrant, s-a procedat la percheziționarea corporală și auto a lui

A.A.A., găsindu-se într-o pungă din material plastic mai multe fragmente de

substanță solidă, de culoare maro, cu miros specific, despre care sus-numitul a

declarat că reprezintă "ciocolată" și că este pentru consum. La

controlul autoturismului, în portbagaj s-au găsit 10 calupuri cu formă

paralelipipedică, sigilate cu scotch de culoare maro, precum și un alt calup

compus din două tablete din aceeași substanță, însumând cantitatea de 5.275

grame. Tot în portbagaj au fost identificate două pungi din material plastic,

conținând fragmente vegetale uscate, tip muguri, cu miros specific, însumând

255 grame. Despre toate acestea, A.A.A. a declarat că nu-i aparțin și că nu

cunoaște proveniența acestora.

Obiectele corp-delict

au fost ridicate, cântărite și sigilate și s-au înaintat la Laboratorul Central

de Analiză și Profil București.

La data de 9

octombrie 2013, substanțele au fost duse la Laboratorul Central de Analiză și

Profil București spre analiză.

Din concluziile

provizorii, cât și din raportul de constatare tehnico-științifică din 17

octombrie 2013 a rezultat că în probele 1 și 2 înaintate s-a pus în evidență

tetrahidrocanabinolul (THC), substanță psihotropă, cannabidiol (CBD) și

cannabinol (CBN). THC și CBD sunt cannabinoizi naturali sintetizați de planta

cannabis, iar CBN este un produs de degradare al THC. THC este o substanță

sensibilă la aer (O

2

) și lumină UV sub acțiunea cărora se oxidează

la CBN.

Din concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică din 17 octombrie 2013, pentru o

probă din fragmente de substanță solidă cu aspect de rezină de culoare maro, a

rezultat că s-a pus în evidență tetrahidrocanabinolul (THC), substanță

psihotropă, cannabidiol (CBD) și cannabinol (CBN). THC și CBD sunt cannabinoizi

naturali sintetizați de planta cannabis, iar CBN este un produs de degradare al

THC. THC este o substanță sensibilă la aer (O

2

) și lumină UV sub

acțiunea cărora se oxidează la CBN.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică din 17 octombrie 2013, pentru proba 1 (10

calupuri cu câte 5 tablete substanță solidă cu aspect de rezină de culoare

maro, cu masa brută de 5.073,3 grame) și proba 2 (2 tablete substanță solidă cu

aspect de rezină de culoare maro, cu masa brută de 199,1 grame) a rezultat că

s-a pus în evidență tetrahidrocanabinolul (THC), substanță psihotropă,

cannabidiol (CBD) și cannabinol (CBN). THC și CBD sunt cannabinoizi naturali

sintetizați de planta cannabis, iar CBN este un produs de degradare al THC. THC

este o substanță sensibilă la aer (O

2

) și lumină UV sub acțiunea

cărora se oxidează la CBN.

După expertizarea

cantităților de mai sus, drogurile au fost depuse la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu

dovada nr. y din 21 octombrie 2013.

În continuarea

activităților, la locuința din municipiul Târgu Jiu, a inculpatului A.A.A. s-a

efectuat o percheziție domiciliară, ocazie cu care au fost identificate într-un

geamantan o punguță din material plastic, conținând fragmente vegetale de

culoare verde-oliv, cu miros specific, ce au fost supuse expertizării.

Proba ridicată a fost

trimisă la Laboratorul Central de Analiză și Profil București, din concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică din 17 octombrie 2013, rezultând

că în proba înaintată s-a pus în evidență tetrahidrocanabinolul (THC),

substanță psihotropă, cannabidiol (CBD) și cannabinol (CBN). THC și CBD sunt

cannabinoizi naturali sintetizați de planta cannabis, iar CBN este un produs de

degradare al THC. THC este o substanță sensibilă la aer(O

2

) și

lumină UV sub acțiunea cărora se oxidează la CBN.

Cantitatea de droguri

rămasă în urma analizelor a fost depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada

nr. x din 21 octombrie 2013.

Din materialul de

urmărire penală administrat în cauză a rezultat cu certitudine existența unor

probe temeinice, care dovedesc săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

către inculpatul A.A.A., față de care a fost începută urmărirea penală la data

de 8 octombrie 2013, pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000.

După ce a fost adusă

la cunoștință fapta ce formează obiectul cauzei, încadrarea juridică și dreptul

de a avea apărător, precum și dreptul de a nu face nicio declarație,

atrăgându-i-se, totodată, atenția că ceea ce declară, poate fi folosit și

împotriva sa, acesta a menționat că nu face nicio declarație în această fază a

procesului penal.

Starea de fapt expusă

a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din

oficiu, ordonanță de autorizare a investigatorului sub acoperire și

colaboratorul acestuia, procese-verbale întocmite de investigatorul sub

acoperire, proces-verbal de prindere în flagrant, procese-verbale a

perchezițiilor corporale și auto, procese-verbale a perchezițiilor domiciliare,

procese-verbale de testare cu trusa N. și de cântărire a drogurilor, rapoarte

de constatare tehnico-științifică, dovezi de depunere a drogurilor la camera de

corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., planșe foto, declarații inculpat,

declarații martori, autorizații interceptare convorbiri și comunicări

telefonice, precum și în mediul ambiental și 2 (două) CD-uri conținând

înregistrarea audio-video a infracțiunii flagrante și notă de redare a

convorbirilor purtate.

Cu privire la cererea

inculpatului A.A.A., prin care a solicitat ca judecata să se facă în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală în conformitate cu

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., instanța a constatat că în

cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal menționat

respectiv: instanța este competentă să judece cauza și legal sesizată,

inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare al

instanței că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, acesta

solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, fără a solicita administrarea altor probe.

Tribunalul,

constatând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 a admis cererea formulată de

inculpat privind judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzute de acest text

de lege.

Instanța a constatat

că fapta dedusă judecății există, fiind corect stabilită de către organul de

urmărire penală, că această faptă constituie infracțiune și că a fost comisă de

către inculpat cu vinovăție, fiind pe deplin dovedită cu mijloacele de probă.

Fapta săvârșită de

inculpatul A.A.A., constând în aceea că la data de 8 octombrie 2013, a fost

prins în flagrant în timp ce oferea, spre vânzare, cantitatea de 5.275 grame

hașiș, constituită din 10 calupuri a câte 500 grame fiecare și unul de 275

grame, precum și cantitatea de 255 grame cannabis, în stare uscată, solicitând

suma de 10.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Având în vedere cele

expuse și luând în considerare art. 52 C. pen., potrivit căruia pedeapsa este o

măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul

pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a

procedat la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina

inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72

C. pen., respectiv: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de

pedeapsă fixate în partea specială [și anume, închisoarea de la 3 la 15 ani,

prevăzută pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

iar urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., aceste limite vor fi reduse cu o treime], gradul de pericol social al

faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

În același timp, instanța

a ținut cont de persoana inculpatului că nu are antecedente penale, a avut o

atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, însă în cursul

urmării penale a uzat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. refuzând

să facă declarații, inclusiv cu ocazia verificării legalității și temeiniciei

măsurii arestării preventive pe temeiul dispozițiilor art. 300

1

C.

proc. pen.

Punând în balanță

toate aceste aspecte, instanța a apreciat că în privința inculpatului nu pot fi

reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen. întrucât în cazul aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., comportarea sinceră în cursul procesului nu poate fi valorificată ca o

circumstanță atenuantă judiciară întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu

i se poate acorda o dublă valență juridică.

Tribunalul a apreciat

că se impune în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat, pericolul

social sporit și de cantitatea mare de droguri expusă spre vânzare, ca pedeapsa

aplicată să fie cu privare de libertate.

A dedus din pedeapsa

aplicată durata arestului preventiv începând cu data de 8 octombrie 2013 la zi.

B. Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Gorj și inculpatul

A.A.A.

Reprezentantul

parchetului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și

pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, arătând că pedeapsa aplicată

inculpatului este prea blândă în raport cu fapta comisă și de împrejurările

săvârșirii acesteia.

Inculpatul a

solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale și

reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii sub minimul special prevăzut

de lege, cu reținerea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen. și schimbarea

modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86

1

C. pen., având în vedere că este la primul conflict cu legea penală și în

favoarea sa au fost reținute dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

S-a apreciat că apelul

declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Gorj este fondat și urmează a fi

admis, iar apelul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins, din

următoarele considerente:

Examinând sentința

penală apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea de Apel

Craiova a constatat că prima instanță a aplicat o pedeapsă prea blândă

inculpatului, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei comise -

infracțiunea de trafic de droguri, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000.

S-a reținut că, pe de

altă parte, instanța de fond nu a avut în vedere cantitatea mare de droguri

găsită asupra inculpatului în momentul în care a fost prins în flagrant, în timp

ce oferea spre vânzare hașiș, dar și contravaloarea drogurilor, respectiv suma

de 10.000 euro solicitată de inculpat, asupra căruia a fost găsită cantitatea

de aproximativ 5,5 kg hașiș ce a fost introdusă în țară pentru a fi vândută

en-gros, drogurile fiind sub formă de calupuri de câte 500 grame. Avându-se în

vedere împrejurarea că drogurile erau sintetizate și dacă ar fi ajuns pe piața

consumatorilor ar fi asigurat consumul pentru un număr foarte mare de persoane

dependente de acest viciu, dar și beneficii importante pentru dealerii de

droguri a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol

social.

Curtea de Apel a

constatat că deși nu este recidivist, inculpatul nu este la primul conflict cu

legea penală, acesta fiind sancționat anterior de autoritățile judiciare

străine pentru alte fapte cu caracter penal.

În raport de toate

aceste împrejurări, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Gorj, a desființat sentința în

parte, pe latură penală și rejudecând, a majorat pedeapsa principală aplicată

inculpatului, la 3 ani închisoare.

În baza art. 88 C.

pen. și art. 350 C. proc. pen. a dedus detenția, în continuare la zi și a

menținut starea de arest preventiv față de inculpat.

În temeiul

dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul A.A.A.

C. Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul A.A.A.

În recursul declarat

la data de 23 ianuarie 2014, inculpatul A.A.A. a solicitat aplicarea legii

penale mai favorabile în raport de modificările aduse limitelor de pedeapsă

începând cu data de 1 februarie 2014. În motivele de recurs transmise prin fax

la data de 27 mai 2014, a indicat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18, pct. 20 C. proc. pen. A menționat că instanța de apel a aplicat o

greșită individualizare a pedepsei în condițiile în care operează circumstanțe

atenuante a pedepsei dată fiind poziția sinceră a inculpatului, conduita

acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii dar și după, în sensul că a avut o

atitudine cooperantă și sinceră, a recunoscut și a regretat fapta.

A considerat, că în

ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în baza probelor

administrate, instanța poate aprecia că scopul educativ și preventiv al

pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, având

în vedere faptul că inculpatul se află în arest preventiv de aproximativ de 8

luni.

În susținerile orale

ale apărătorului din oficiu, cu ocazia dezbaterilor,acesta a indicat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este fondat

doar pentru considerentele ce se vor arăta: în cauză, se constată că decizia

recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, la data de 14 ianuarie 2014 deci ulterior intrării în vigoare

(pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat de inculpat a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5

februarie 2014, situație în care deciziile din apel sunt supuse casării în

limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc.

pen. anterior, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față,

toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii

controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni

de drept (de legalitate).

Înalta Curte constată

că în conformitate cu dispozițiile art. 385

10

din C. proc. pen.

anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se

depun la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de

judecată sub sancțiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care

potrivit art. 385

9

alin. (3) din C. proc. pen. anterior, se iau în

considerare din oficiu. Astfel, se observă că recurentul inculpat, prin avocat

a transmis prin fax motivele de recurs, în scris, la dosarul cauzei la data de

27 mai 2014, primul termen de judecată în cauză fiind la data de 3 iunie 2014.

În ceea ce privește

aplicarea legii mai favorabile, instanța de recurs constată că sunt incidente

dispozițiile art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile

până la judecarea definitivă a cauzei.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Noul C. pen. în cazul în care de la

săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una

sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Este de precizat că

problema se pune în situația în care fapta comisă este prevăzută ca infracțiune

și în legea nouă, existând continuitate sub aspectul incriminării, precum și

atunci când fapta respectivă a fost săvârșită în întregime sub imperiul legii

vechi.

Pentru ca, din mai

multe legi penale apărute succesiv în raport cu timpul săvârșirii unei

infracțiuni, să se aleagă legea penală mai favorabilă trebuie să existe anumite

criterii, și anume: legile trebuie să se compare sub aspectul condițiilor de

incriminare a faptei (al conținutului infracțiunii), al condițiilor de tragere

la răspundere penală, al sancțiunilor și al altor aspecte asupra cărora au

survenit modificări (termenul de prescripție al răspunderii penale sau al

executării pedepsei).

Criteriul

sancțiunilor este cel mai important, deoarece orice proces penal, de cele mai

multe ori, se finalizează, cu aplicarea unor sancțiuni penale care dacă este

mai blândă, mai ușoară va imprima același caracter legii care o prevede.

Dintre sancțiunile de

drept penal aplicabile, pedepsele principale și pedepsele complementare dau

conținut evaluării situației mai favorabile.

Astfel, dacă legea

penală nouă prevede pentru faptă pedeapsa cu amenda, iar cea veche prevede

pedeapsa cu închisoarea va fi mai favorabilă legea nouă. Dacă, în acest caz, în

urma aplicării unor circumstanțe atenuante existente doar în legea veche s-ar

ajunge la înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda în limite mai mici decât în

legea nouă, atunci legea mai favorabilă va fi legea veche.

Dacă în legea veche

și cea nouă se prevede o pedeapsă cu închisoare între aceleași limite, cu

deosebirea că în legea nouă pedeapsa cu închisoare se prevede alternativ cu

pedeapsa amenzii, va mai favorabilă legea nouă, conform acesteia existând

posibilitatea să se aplice doar amenda.

Dacă ambele legi

prevăd pedepse cu închisoarea, instanța de judecată va examina minimul și

maximul la fiecare, iar apoi va aplica legea penală mai favorabilă.

Compararea legilor nu

se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele incriminatorii

ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la

pedeapsă și la mijloacele legale de individualizare a ei. Astfel, trebuie avute

în vedere și cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare),

precum și circumstanțele atenuante sau agravante.

Analizând incidența

legii penale mai favorabile în raport de considerentele sus-menționate,

instanța de recurs constată și reține următoarele:

Astfel, potrivit art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 din C. pen. anterior "Cultivarea,

producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu,

trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni

privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare

de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi."

Conform dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 așa cum a fost modificat prin art. 81

pct. 1 din Legea nr. 187/2012 "Cultivarea, producerea, fabricarea,

experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în

vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,

transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind

circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2

la 7 ani și interzicerea unor drepturi."

Comparând conținutul

reglementărilor menționate instanța de recurs constată că modificarea textelor

de lege cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunilor nu a operat, de

aceea stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de sancțiunea

care are limite mai favorabile în legea nouă.

În ceea ce privește

individualizarea acesteia în concret, instanța de recurs constată diferența

dintre minimul și maximul special din legea nouă - de la 2 la 7 ani închisoare

- și de la 3 la 15 ani în cazul legii vechi.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că, potrivit legii vechi inculpatul a primit o

sancțiune de 3 ani închisoare pentru această infracțiune cu aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) vechiul C. proc. pen. fără

reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) din C.

pen. anterior. Este de precizat că reglementarea cuprinsă în art. 374 alin. (4)

rap. la art. 396 alin. (10) Noul C. proc. pen. (art. 320

1

C. proc.

pen. anterior) nu a fost modificată în conținutul său.

Comparând limitele de

pedeapsă prevăzute, se constată că legea nouă este legea mai favorabilă,

întrucât are limitele mai scăzute față de vechea reglementare, astfel că se va

reduce proporțional pedeapsa aplicată inculpatului la 2 ani și 4 luni

închisoare.

Referitor la

pedepsele complementare și accesorii, va aplica noua lege, ca fiind mai

favorabilă, având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Pe cale de

consecință, va reduce pedeapsa complementară de 2 ani privind interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, la 1

an a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C.

pen. aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 65 alin.

(1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8

octombrie 2013 la 3 iunie 2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul A.A.A.

Împotriva Deciziei

penale nr. 3 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Casează, în parte,

decizia atacată și Sentința penală nr. 338 din 26 noiembrie 2013 a Tribunalului

Gorj, secția penală, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen.

și rejudecând în aceste limite:

Reduce pedeapsa la 2

ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

Conform art. 65 alin.

(1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile

prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8

octombrie 2013 la 3 iunie 2014.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile

ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se plătește din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 3 iunie 2014.

Procesat de GGC - AS