ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 412/2024

Ședința publică din data de 29 mai 2024

Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 118/PI din data de 24 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 250

2

C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A. , prin ordonanța nr. 359/D/P/2015 din data de 06.07.2022 emisă de DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.

În baza art. 250

2

C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului B., prin ordonanța nr. 359/D/P/2015 din data de 06.07.2022, emisă de DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara, astfel cum a fost modificată prin încheierea nr. 10/DL/UP/28.07.2022, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel, în esență, a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara din data de 05.08.2022, emis în dosarul cu nr. x/2015, au fost trimiși în judecată inculpații B., pentru comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 389 acte materiale, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și A., pentru comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 389 acte materiale și evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241.

Astfel, după prezentarea acuzațiilor aduse inculpaților prin rechizitoriu și a măsurilor asigurătorii din cuprinsul acestuia dispuse în vederea recuperării prejudiciului precum și pentru garantarea cheltuielilor judiciare, Curtea de Apel a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de evaziune fiscală, luarea măsurii asigurătorii este obligatorie.

Prin urmare, s-a constatat că, în prezenta cauză, instituirea măsurilor asigurătorii este obligatorie, nefiind lăsată la aprecierea organelor judiciare, din moment ce inculpații au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală.

Curtea a reținut că inculpatul B. a solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor sale personale, arătând că pentru recuperarea aceluiași prejudiciu, organele fiscale au instituit un sechestru și asupra bunurilor părții responsabile civilmente S.C. C.. În opinia sa, valoarea bunurilor aparținând acestei societăți comerciale depășește cu mult valoarea probabilă a prejudiciului, astfel că menținerea sechestrului asupra bunurilor sale personale este nejustificată și abuzivă.

Instanța a constatat că aceste susțineri au fost analizate prin încheierea nr. 104/PI/28.04.2023 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. x/2022. Această încheiere a rămas definitivă prin decizia penală nr. 48528.06.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pin care a fost respinsă contestația formulată de inculpatul B.. De asemenea, Curtea a statuat că temeiurile avute în vedere la momentul pronunțării încheierii indicate mai sus au rămas valabile și în momentul în care a procedat din nou la verificarea subzistenței temeiurilor avute în vedere la menținerea măsurilor asigurătorii. Totodată, prima instanță a reținut că, în cadrul procesului penal nu au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor părții responsabile civilmente, iar sechestrul instituit în cadrul procedurilor administrative excede controlului instanței penale.

Curtea a reținut că nimic nu împiedică inculpatul să solicite, în situația în care apreciază că valoarea bunurilor aflate sub sechestru este disproporționată față de valoarea presupusului prejudiciu, ridicarea sechestrului cu oferirea unor garanții îndestulătoare prin care să fie satisfăcut scopul măsurilor asigurătorii, așa cum acesta este definit prin dispozițiile art. 249 alin. (1) C. proc. pen. Aceste garanții pot include, cu acordul expres al părții responsabile civilmente, inclusiv bunurile ce formează obiectul sechestrului instituit în cadrul procedurilor administrative.

În ceea ce privește măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor aparținând inculpatului A., acesta a solicitat ridicarea măsurii asigurătorii instituite asupra terenului intravilan și construcției situate în comuna Ghiroda, invocând faptul că imobilul necesită reparații urgente ce nu pot fi efectuate în condițiile menținerii măsurii asigurătorii.

Instanța a notat că dreptul de proprietate privată poate fi definit ca fiind dreptul real principal care conferă titluarului său atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra bunului.

S-a reținut că instituirea măsurii asigurătorii afectează doar unul dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv dreptul de dispoziție, care presupune atât posibilitatea proprietarului de a dispune de substanța bunului, cât și posibilitatea de a înstrăina dreptul de proprietate sau de a greva bunul cu drepturi reale derivate, cu respectarea regimului juridic stabilit de lege.

Dreptul de folosință, care presupune puterea proprietarului de a utiliza bunul în propriul său interes, nu este afectat de instituirea unor măsuri asigurătorii. Prin urmare, instanța a constat că nimic nu împiedică inculpatul ca, în situația în care apreciază ca fiind necesară realizarea unor lucrări de reparații urgente, să procedeze la efectuarea acestora. A mai reținut instanța că susținerile potrivit cărora nu este posibilă obținerea unei autorizații de construcție prin raportare la sechestrul dispus nu au fost dovedite, după cum nu a fost dovedită nici existența unor demersuri concrete efectuate în vederea realizării unor astfel de lucrări.

Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat că măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaților A. și B. respectă dispozițiile legale incidente și exigențele de proporționalitate, iar temeiurile ce au justificat luarea acestor măsuri subzistă în continuare.

În ceea ce privește durata măsurilor asigurătorii, instanța a apreciat că nu poate fi considerată ca fiind excesivă, acestea fiind instituite la data de 06.07.2022.

Instanța de fond a mai reținut că, la analizarea proporționalității dintre restrângerea dreptului de proprietate și scopul urmărit prin impunerea măsurilor asigurătorii, va fi avută în vedere nu doar durata acestora, ci și natura acuzațiilor aduse celor doi inculpați, cuantumul ridicat al eventualului prejudiciu imputat în prezenta cauză, complexitatea ridicată a cauzei, precum și etapa procesuală în care se află cauza, respectiv faza cercetării judecătorești.

În raport cu aceste criterii, instanța a constatat că la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că în privința măsurilor asigurătorii instituie asupra bunurilor aparținând inculpaților B. și A. se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, și interesul personal al acuzaților de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații A. și B..

Contestatorul B. a solicitat, în esență, restrângerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate personală întrucât, în vederea recuperării presupusului prejudiciu de 6.000.000 de euro, a fost deja instituit sechestru asigurător asupra bunurilor părții responsabile civilmente, bunuri a căror valoare este de 11.000.000 de euro, mult peste valoarea presupusului prejudiciu.

De asemenea, a menționat că demersurile de eficientizare ale bunurilor inculpatului sunt afectate de indisponibilizarea juridică determinată de măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

În argumentarea căii de atac, contestatorul A. a solicitat, pe de-o parte, ridicarea măsurilor asiguratorii, având în vedere că, în ceea ce privește bunurile imobile asupra cărora a fost instituit sechestrul, au fost dobândite de inculpat de la mama acestuia printr-un contract de donație care conține o clauză de inalienabilitate și o clauză de uzufruct viager, apreciind că, în acest fel, scopul măsurilor asigurătorii, în speță recuperarea prejudiciului, nu ar putea fi oricum atins prin raportare la imposibilitatea valorificării bunurilor.

Pe de altă parte, a solicitat restrângerea măsurilor asigurătorii cu privire la bunurile inculpatului, apreciind că prejudiciul poate fi acoperit prin celelalte măsuri asigurătorii dispuse asupra bunurilor coinculpatului și asupra bunurilor părții responsabile civilmente S.C. C..

Totodată, a invocat faptul că se află în imposibilitate de a efectua lucrări de întreținere asupra imobilului construit pe terenul intravilan cu privire la care a fost instituită măsura asiguratorie întrucât bunurile sunt indisponibilizate.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate în susținerea căilor de atac, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 359/D/P/2015 din 06.07.2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatului A.:

- Cota de 1/1 din teren extravilan în suprafață de 5.000 mp, nr. TOP: A209/2, înscris în CF nr. x Ghiroda (nr. CF vechi x);

- Cota de 1/1 din teren intravilan împrejmuit, în suprafață de 1.060 mp, nr. x, înscris în CF nr. x Ghiroda (nr. CF vechi x; nr. topografic x);

- Cota de 1/1 din imobil construcție, nr. x - CI (2 niveluri, suprafață construită la sol 121 m.p.; suprafață construită desfășurată 127 m.p.; casă P+M, edificată în anul 2020), situată în comuna Ghiroda, str. x, jud. Timiș înscrisă în CF nr. x Ghiroda [nr. CF vechi x; nr. topografic x).

Prin încheierea penală nr. 9/DL/UP din 28.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara, secția penală în baza art. 250 C. proc. pen., a respins contestația formulată de contestatorul A. împotriva măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din data de 06.07.2022 emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

Prin ordonanța nr. 359/D/P/2015 din 06.07.2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului B. până la concurența sumei de 6.651.310 RON, sumă la care se adaugă accesorii aferente debitului principal, astfel:

În localitatea Dumbrăvița:

1) Cota de 1/2 din teren intravilan, nr. CAD/CF (nou) x;

2) Cota de 1/2 din teren intravilan, nr. CAD/CF (nou) x.

în localitatea Giroc:

1) Teren extravilan nr. CAD/CF (nou) x;

2) Teren extravilan nr. CAD/CF (nou) x;

3) Cota de 1/2 din teren extravilan nr. CAD/CF (nou) x.

în localitatea Săcălaz:

1) Cota de 1/2 din teren intravilan, nr. CAD/CF (nou) x.

În localitatea Pișchia:

1) Cota de 1/1 din imobilele înscrise în CF nr. x (nr. CF vechi x Murani) situate la adresa Murani, nr. 234 compuse din:

a. teren intravilan (suprafață de 1690 mp)-Top: 67-69/b/l/2

b. casă Top: 67-69/b/l/2

2) Cota de 1/1 din teren extravilan, nr. CAD/CF (nou) x;

3) Cota de 1/1 din teren extravilan, nr. CAD/CF (nou) x.

În municipiul Timișoara:

1) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x 8;

2) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, S+P 3.1 + SAD4;

3) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x 3.2 + SAD2;

4) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, et. parter 1;

5) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, la subsol;

6) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, mansardă;

7) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x 5, parter;

8) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x 10;

9) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, mansardă 11;

10) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x;

11) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x;

12) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x 6, parter;

13) Cota de 1/2 clin apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, subsol

14) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x;

15) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, corpul A;

16) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x;

17) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x;

18) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, corp A;

19) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x;

20) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, ap. Verandă (S.R.6);

21) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, ap. Debara (S.R.7);

22) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x;

23) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, demisol, ap. Debara Menajera (S.R.8);

24) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, ap. Boxa (S.R.13);

25) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, ap. Magazie (S.R.14);

26) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, ap. Debara (S.R.16);

27) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x;

28) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x 4A;

29) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, demisol, ap. Magazin (S.R.9), corp B (fost str.

Anton Pann);

30) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, corp B;

31) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, ap. Balcon (SR 20);

32) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, et. parter;

33) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x;

34) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x;

35) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, corp B;

36) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, corp B;

37) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, corp C;

38) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, demisol, corp B;

39) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, ap. Boxa SR11;

40) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, ap. Boxa SR19;

41) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x, demisol, ap. Mag. (S.R.10), corp B;

42) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x;

43) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x, situat în str. x;

44) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x situat în str. x;

45) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x situat în str. x, etaj retras;

46) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x situat în str. 16 februarie, nr. 5;

47) Cota de 1/2 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x situat în str. 16 februarie, nr. 5, demisol;

48) Cota de 1/1 din apartamentul cu nr. CAD/CF (nou) x situat în str. 16 februarie, nr. 5, demisol.

Temeiurile avute în vedere la dispunerea acestori măsuri procesuale au vizat, pe de o parte, obligativitatea luării măsurii asigurătorii, iar pe de altă parte, recuperarea prejudiciului (până la concurența sumelor de 6.651.310 RON, reprezentând TVA dedus ilegal, respectiv 33.523,20 RON, reprezentând TVA dedus ilegal, sume la care se adaugă accesorii aferente debitelor principale) și, respectiv, pentru a servi la garantarea executării cheltuielilor judiciare.

Prin încheierea nr. 10/DL/UP/28.07.2022 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 250 C. proc. pen., a fost admisă în parte contestația formulată de inculpatul B., judecătorul de drepturi și libertăți menținând măsura sechestrului asigurător numai în ceea ce privește bunurile imobile, aflate în proprietatea inculpatului B. și situate în localitățile Dumbrăvița, Giroc, Săcălaz, Pișchia și în Timișoara - de la punctele 1-14 inclusiv din cuprinsul ordonanței procurorului, fiind înlăturată măsura asigurătorie cu privire la bunurile imobile situate în Timișoara - de la punctele 15-48 din cuprinsul ordonanței nr. 359/D/P/2015 din 06.07.2022, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.

Măsurile asigurătorii au fost menținute prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 05 august 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - Serviciul Teritorial Timișoara prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- B., avocat în cadrul Baroului Timiș (pe lista avocaților incompatibili), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., și evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 389 acte materiale (150 acte materiale pe relația S.C. C. - S.C. D. S.R.L. și 239 acte materiale pe relația S.C. C. - S.C. E. SRL), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (389 acte materiale vizând relațiile comerciale S.C. C. - S.C. D. S.R.L., respectiv S.C. C. - S.C. E. SRL) și evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale pe relația S.C. E. S.R.L. - S.C. F. SRL), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților B., A. și G. că, începând cu luna februarie 2014, au constituit un grup infracțional organizat și au acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor fapte de omisiune a evidențierii în actele contabile ale mai multor societăți comerciale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în vederea fraudării bugetului de stat.

În ceea ce privește infracțiunile de evaziune fiscală, organele de urmărire penală au reținut că inculpatul B., în calitate de administrator al S.C. C., în perioada 10.02.2014-03.09.2014, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înregistrat în evidența contabilă a acestei societăți cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, respectiv un număr total de 389 facturi conținând operațiuni fictive de achiziții interne de mărfuri (150 facturi emise de S.C. D. S.R.L. în perioada februarie 2014 - aprilie 2014, respectiv 239 facturi emise de S.C. E. S.R.L. în perioada mai 2014 - septembrie 2014), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin deducerea ilegală a TVA-ului, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu total în cuantum de 6.651.310 RON (reprezentând TVA dedus ilegal).

La rândul lor, inculpații H. și A., în calitate de administrator, respectiv director al S.C. F. S.R.L., în perioada 29.08.2014 - 05.09.2014, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, au înregistrat în evidența contabilă a firmei cheltuieli care nu aveau la bază operațiuni reale, respectiv un număr total de 2 facturi conținând operațiuni fictive de achiziții interne de mărfuri emise de S.C. E. S.R.L., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin deducerea ilegală a TVA-ului, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu total în cuantum de 33.523,20 RON (reprezentând TVA dedus ilegal).

În ceea ce privește activitatea desfășurată de S.C. C., administrată de inculpatul B., organele de urmărire penală au reținut că inculpații G., H. și A., în perioada 10.02.2014 - 03.09.2014, l-au sprijinit pe inculpatul B. la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. În acest sens, inculpatul G. a introdus în lanțul evazionist societățile fantomă S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., pe care le-a controlat și în numele cărora a întocmit toate înscrisurile necesare pentru a da o aparență de legalitate celor două societăți și a operațiunilor comerciale derulate de acestea, și a facilitat achizițiile de mărfuri de la societățile producătoare din Ungaria, fiind omul de legătură cu acestea.

Referitor la activitățile de sprijin desfășurat de inculpații H. și A., procurorul a arătat că, prin intermediul societății administrate de cei doi inculpați, S.C. F. S.R.L., conform înțelegerii avute cu inculpatul B. și cunoscând scopul fraudulos urmărit de acesta, cei doi inculpați au facilitat comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin organizarea transporturilor intracomunitare având ca obiect ulei comestibil de proveniență din Ungaria până pe raza județului Timiș (la punctul de lucru al S.C. C. SRL), și, ulterior, au organizat și transportul de mărfuri de la locațiile de depozitare spre beneficiarii finali de pe teritoriul României (operațiunile către beneficiarii finale fiind legale).

Analizând în concret măsurile asigurătorii instituite în cauză asupra bunurilor inculpaților A. și B., Înalta Curte apreciază că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestora pentru următoarele considerente:

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

În drept, prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispozițiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată și completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 250

2

C. proc. pen. în materia măsurilor asigurătorii. Potrivit acestui text de lege, "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător."

Potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (1) și (5) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (alin. (5).

Prin noile dispoziții procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, putându-se dispune, în raport de particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse.

Unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

C. proc. pen.. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, s-a reținut că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)."

Deși, în principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, există situații în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura și gravitatea faptelor comise, fie consecințele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi.

O astfel de excepție este reglementată prin art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, potrivit căruia "În cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie."

Aceasta înseamnă că, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală și a unor infracțiuni aflate în legătură cu acestea, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, fiind justificată de natura infracțiunilor de evaziune fiscală. În acest caz particular, organele judiciare rămân ținute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerințe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurența cărora se instituie măsura și finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. și evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 389 acte materiale, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., iar inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 389 acte materiale și evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, intră sub incidența dispozițiilor art. 11 din același act normativ care instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală și a unor infracțiuni aflate în legătură cu acestea prevăzute de legea specială.

Ca urmare, în speță, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii analizate găsindu-și izvor chiar în lege, ea nu poate face obiectul cenzurii în procedura prev. de art. 250

2

din C. proc. pen., controlul instanței fiind limitat, în acest context, la evaluarea proporționalității dintre scopul urmărit prin instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanelor acuzate și, eventual, a efectelor în planul măsurii procesuale a eventualelor modificări intervenite pe parcursul procesului penal în situația patrimonială a inculpaților.

Se observă așadar că, în speță, temeiurile avute în vedere la dispunerea acestor măsuri procesuale au vizat, pe de o parte, obligativitatea luării măsurii asigurătorii, iar pe de altă parte, recuperarea prejudiciului (până la concurența sumelor de 6.651.310 RON, reprezentând TVA dedus ilegal, respectiv 33.523,20 RON, reprezentând TVA dedus ilegal, sume la care se adaugă accesorii aferente debitelor principale) și, respectiv, pentru a servi la garantarea executării cheltuielilor judiciare.

Înalta Curte constată că măsurile asigurătorii dispuse în cauză sunt proporționale cu scopul urmărit prin dispunerea lor întrucât acestea sunt valorile probabile ale obiectului infracțiunilor de evaziune fiscală imputate contestatorilor.

Contestatorul B. a criticat faptul că, prin încheierea atacată au fost menținute măsurile asigurătorii cu toate că valoarea bunurilor părții responsabile civilmente asupra cărora au fost instituite, excedează prejudiciului reținut în cauză, solicitând ca atare restrângerea la minimul posibil a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului.

Înalta Curte constată că aceste critici au fost deja analizate de instanța de fond prin încheierea nr. 104/PI, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 485 din data de 28.06.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2022.

Ca atare, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra acestor chestiuni, reiterarea criticilor în actualul cadru procesual tinzând, în realitate, la repunerea în discuție a soluției definitive, ceea ce excedează prerogativelor Înaltei Curți în actualul cadru procesual.

Instanța de control judiciar constată că temeiurile avute în vedere inițial nu s-au schimbat și, în cadrul procesului penal, nu au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor părții responsabile civilmente, sechestrul instituit în cadrul procedurilor administrative nefăcând obiectul controlului instanței penale.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că măsura asigurătorie instituită asupra bunurilor contestatorului B. este proporțională cu scopul pentru care a fost dispusă, respectiv în vederea recuperării prejudiciului (până la concurența sumelor de 6.651.310 RON, reprezentând TVA dedus ilegal, sumă la care se adaugă accesorii aferente debitului principal) și pentru a servi la garantarea executării cheltuielilor judiciare, îndeplinind un dublu rol, respectiv acela de asigurare a interesului general dar și de protecție a dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, nefiind impusă o sarcină individuală excesivă.

Referitor la critica formulată de același contestator potrivit căreia demersurile de eficientizare a bunurilor inculpatului sunt afectate de indisponibilizarea juridică determinată de măsurile asigurătorii dispuse, Înalta Curte reține că măsurile asigurătorii au caracter provizoriu, având rolul de a preveni distrugerea sau înstrăinarea bunurilor care ar putea să asigure, în speță, repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune și plata cheltuielilor judiciare astfel cum vor fi stabilite prin hotărârea judecătorească definitivă iar instituirea acestora afectează doar unul dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv dreptul de dispoziție, care presupune posibilitatea proprietarului de a dispune de substanța bunului și posibilitatea de a înstrăina dreptul de proprietate sau de a greva bunul cu drepturi reale derivate, cu respectarea regimului juridic stabilit de lege, dreptul de folosință, care presupune puterea proprietarului de a utiliza bunul în propriul său interes, nefiind afectat de instituirea unor măsuri asigurătorii.

De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 207 din 31 martie 2015, Curtea Constituțională a reținut că măsurile asigurătorii sunt o consecință a săvârșirii unei fapte penale și constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăției în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanța dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă și cele hotărâte în mod definitiv cu privire la măsurile asigurătorii.

Prin raportare la aceste considerente, critica inculpatului potrivit căreia se află în imposibilitate de eficientizare a bunurilor asupra cărora este instituit sechestrul asigurător este nefondată.

Referitor la critica formulată de inculpatul A. care a solicitat ridicarea măsurilor asiguratorii, având în vedere că bunurile imobile asupra cărora a fost instituit sechestru au fost dobândite în baza unui contract de donație încheiat între inculpat și mama acestuia, contract care conține o clauză de inalienabilitate și o clauză de uzufruct viager, apreciind că, în aceste condiții, nu va fi posibilă executarea silită a bunurilor în situația în care s-ar stabili vinovăția inculpatului, Înalta Curte reține că și asupra acestei critici s-a statuat cu autoritate de lucru judecat prin încheierea definitivă nr. 9/DL/UP din data de 28.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara, secția penală. Autoritatea de lucru judecat sub acest aspect a fost constatată și prin decizia penală nr. 485 din data de 28.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva încheierii nr. 104/PI din data de 28.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2022 în aceeași procedură de verificare a temeiurilor măsurilor asigurătorii.

Astfel, instanța de fond a reținut cu privire la acest aspect faptul că, în prezenta cauză, imobilele aparținând inculpatului A. nu au fost declarate neurmăribile prin efectul legii, clauza de inalienabilitate nu decurge din lege, ci a fost introdusă printr-o convenție a părților, deci bunurile imobile nu au fost declarate neurmăribile prin lege, ci prin voința părților.

Pe de altă parte, s-a constatat că instituirea măsurii sechestrului asigurător nu semnifică executarea silită a unui imobil. În situația în care, la finalizarea procesului penal, clauza de inalienabilitate va fi încă în vigoare, s-a apreciat că, într-adevăr, imobilele ce fac obiectul acestei clauze, nu vor putea fi supuse urmăririi silite, conform art. 629 alin. (3) din C. civ.

Totodată, s-a apreciat că existența clauzei de inalienabilitate nu afectează legalitatea măsurii asigurătorii dispusă în cauză, putând, eventual, reprezenta o piedică în calea executării silite, dacă această clauză își va mai produce efecte la rămânerea definitivă a hotărârii instanței penale, astfel că, sub acest aspect, s-a apreciat nefondată solicitarea inculpatului de ridicare a măsurii sechestrului asigurător.

Înalta Curte constată că temeiurile avute în vedere inițial nu s-au schimbat și, reevaluând critica sub acest aspect, constată că bunurile declarate prin convenția părților inalienabile nu sunt și insesizabile și, ca atare, pot face obiectul unei măsuri asigurătorii, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2329 alin. (2) C. civ., numai bunurile care potrivit legii sunt inalienabile sunt și insesizabile.

Cu privire la solicitarea aceluiași inculpat de restrângere a măsurilor asigurătorii, apreciindu-se că prejudiciul poate fi acoperit prin măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor coinculpatului și părții responsabile civilmente S.C. C., Înalta Curte constată, prioritar, faptul că în cadrul procesului penal nu au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor părții responsabile civilmente, sechestrul instituit în cadrul procedurilor administrative excedând controlului instanței penale.

În ceea ce privește sechestrul instituit asupra bunurilor coinculpatului în vederea asigurării reparării pagubei produse prin săvârșirea infracțiunii, Înalta Curte constată că principiul solidarității se întinde pe latură civilă asupra tuturor inculpaților care au săvârșit infracțiunea în raport de întregul prejudiciu cauzat, întrucât aceștia au acționat cu o voință unitară, motiv pentru care, din punct de vedere al laturii civile răspund evident, în același mod. Art. 1382 C. civ. instituie solidaritatea pasivă a persoanelor care au provocat un prejudiciu prin aceeași faptă ilicită, respectiv cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat. Așadar, măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor celor doi inculpați sunt justificate tocmai prin prisma obligației solidare de reparare a prejudiciului, desigur, în situația în care se va stabili, ulterior soluționării cauzei, obligația acestora la repararea prejudiciului. Ca atare, având în vedere că, în acest moment procesual, se reține participarea ambilor inculpați la săvârșirea infracțiunii și la producerea prejudiciului în detrimentul părții civile, măsurile asigurătorii sunt necesare pentru a garanta recuperarea prejudiciului în situația în care se va constata în final că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, proporțional cu activitatea ilicită a fiecăruia, astfel cum se va stabili de instanța de judecată.

Cu privire la susținerea inculpatului A. potrivit căreia se află în imposibilitate de a efectua lucrări de întreținere asupra imobilului cu privire la care a fost instituită măsura asiguratorie întrucât bunurile sunt indisponibilizate, instanța de control judiciar reține că indisponibilizarea prin aplicarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor imobile sau mobile nu are ca efect scoaterea bunului din patrimoniul persoanei față de care s-a luat măsura asigurătorie și nici nu constituie un impediment în exercitarea dreptului de folosință. Instituirea măsurii asigurătorii afectează doar unul dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv dreptul de dispoziție, care presupune că proprietarul nu mai are posibilitatea să dispună de substanța bunului, să înstrăineze sau să greveze bunul cu drepturi reale derivate. Ca atare, dreptul de folosință care presupune puterea proprietarului de a efecuta acte de conservare cu privire la bun nu este afectat de instituirea unor măsuri asigurătorii.

Prin urmare, în situația în care apreciază ca fiind necesară realizarea unor lucrări de reparații, inculpatul are posibilitatea să le efectueze pentru a conserva bunul. Având în vedere că actele de conservare reprezintă acte juridice care au drept scop înlăturarea primejdiei pierderii unui bun sau a unui drept dintr-un anumit patrimoniu, ca de exemplu: întreruperea unei prescripții, îndeplinirea formalităților de publicitate pentru înscrierea unui drept sau a unui act juridic, efectuarea de cheltuieli pentru lucrări necesare, în lipsa cărora un imobil ar pieri sau s-ar deteriora, cum ar fi efectuarea unor reparații esențiale pentru întreținerea imobilului, inculpatul are posibilitatea de a efectua, în condițiile legii, acte de conservare necesare pentru a împiedica degradarea bunului chiar în situația în care bunul imobil face obiectul unei măsuri asigurătorii.

Concluzionând, Înalta Curte reține că inculpatul, respectiv partea responsabilă civilmente nu au achitat prejudiciul în integralitate, iar scopul măsurilor asiguratorii a fost încă de la debutul procesului penal cel al prezervării bunurilor ce pot servi la repararea pagubei produse prin infracțiunile de evaziune fiscală și la plata cheltuielilor judiciare.

Deopotrivă, Înalta Curte are în vedere și caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii în cazul infracțiunii de evaziune fiscală (reținută în sarcina inculpaților A. și B.), prin raportare la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 cu referire la prevederile art. 249 C. proc. pen.

Totodata, Înalta Curte constată că măsurile asiguratorii sunt proporționale cu scopul reparatoriu urmărit. Astfel, în cauză, este îndeplinită condiția proporționalității, dată fiind natura infracțiunilor ce fac obiectul cauzei, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen. și evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cuantumul prejudiciului astfel cum a fost reținut și rezultă din probele administrate până în prezent, durata redusă a măsurii indisponibilizării (aproximativ 2 ani) și necesitatea de a asigura o posibilă plată a prejudiciului în contul A.N.A.F., dacă soluția ce se va pronunța în cauză va fi în acest sens precum și plata cheltuielilor judiciare.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, raportat la numărul și valoarea bunurilor sechestrate, la cuantumul prejudiciului, la complexitatea ridicată a cauzei și stadiul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că în privința măsurilor asigurătorii menținute se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, și interesul personal al acuzaților de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordachescu împotriva Romaniei, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017), astfel că, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii nr. 118/PI din data de 24.04.2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii B. și A. împotriva încheierii penale nr. 118/PI din data de 24.04.2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat A., în cuantum de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2024.