ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din data de 15 februarie 2024, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, la data de 01.12.2023, pentru executarea ordinului de executare a pedepsei închisorii nr. 425/2023 SIEP aplicată prin sentința penală nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunțată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, cu privire la persoana solicitată A..

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoașterea pe cale incidentală, a sentinței penale nr. 3281/2022 Reg Sent pronunțată de Curtea de Apel din Brescia la data de 22.12.2022, definitivă la data de 08.03.2023, prin care a fost desființată sentința penală nr. 3851, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Brescia la data de 13.12.2021 și a fost condamnată persoana solicitată, A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt din locuință, prevăzute de art. 624 bis C. pen. italian, ce are corespondent în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen. român român.

A dispus ca persoana condamnată A. să execute, într-un penitenciar din România, pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 72 alin. (1) și art. 73 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsă, perioada reținerii și arestării provizorii în prezenta cauză, de la 31.01.2024 la zi.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. și a constatat încetate efectele mandatului de arestare nr. x din data de 01.02.2024, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. 2 din aceeași dată.

A respins cererea de recunoașterea și preluare în România a executării pedepsei stabilită în sarcina persoanei solicitate A. formulată în baza Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană de către autoritățile competente din Republica Italiană, ca rămasă fără obiect.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin cererea înregistrată la data de 31.01.2024 sub nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței propunerea de luare a măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A. pe baza semnalării introdusă în Sistemul Informativ Schengen în baza mandatului european de arestare emis de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, la data de 01.12.2023, emis la rândul său în baza ordinului de închisoare nr. 425/2023 SIEP, ca urmare a sentinței penale nr. 3821/2022 Reg. sent., pronunțată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023.

Propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost întemeiată pe dispozițiile art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

În conținutul propunerii s-a arătat că față de persoana solicitată A. s-a luat măsura reținerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 31.01.2024, orele 13:30, până la data de 01.02.2024, orele 13:30, aceasta fiind încarcerată în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Suceava.

Propunerea de arestare provizorie a fost însoțită de ordonanța de reținere a persoanei solicitate nr. 378/II/5/2024 din 31.01.2024, declarația persoanei solicitate dată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în prezența apărătorului ales B., semnalarea introdusă în Sistemul Informativ Schengen de către autoritățile judiciare italiene în limba română, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, în limba italiană, copia cazierului judiciar al persoanei solicitate, procesul-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor, fișa DEPABD, precum și procesul-verbal de identificare și predare a persoanei solicitate către polițiștii din cadrul SIC.

Totodată, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 31.01.2024, sub nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a transmis cererea autorităților judiciare italiene privind arestarea persoanei condamnate A. formulată prin Certificatul emis în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI, în vederea recunoașterii și executării sentinței penale nr. 3281/2022 din 22.12.2022 pronunțate de Curtea de Apel din Brescia - Italia, definitivă la data de 08.03.2023.

Dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Suceava a fost transmis la dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Suceava, pentru a se pune în discuție oportunitatea conexării, iar la termenul de judecată din data de 01.02.2024, Curtea, analizând dispozițiile art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. care prevăd că dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare, având în vedere dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură, văzând dispozițiile pentru care a fost instituit Sistemul de Informații Schengen, mandatul european și scopul mandatului european raportat la cererea de recunoaștere și preluare a executării în România a unei sentințe de condamnare, văzând faptul că se solicită pe de o parte arestarea provizorie și executarea unei semnalări în vederea predării persoanei solicitate către statul italian, că în același timp statul italian a emis un certificat prin care solicită preluarea de către autoritățile din România a executării aceleiași pedepse pentru care a introdus și alerta în Sistemul de Informații Schengen în temeiul art. 26 din Regulamentul 1862/2018 al Parlamentului și Consiliului, apreciind că între cele două dosare există o strânsă legătură, aceste două proceduri neputând coexista în paralel și, pentru a se da o soluție unitară și pentru a lămuri care este scopul autorităților din Italia și ce anume solicită autorităților din România, dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Suceava a fost conexat la dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Suceava.

Fiind investită cu două cereri de luare de măsuri privative de libertate, Curtea, având în vedere scopurile diferite ale celor două instrumente de cooperare judiciară penală utilizate de autoritățile competente din Republica italiană, așa cum au fost ele definite prin Decizia-cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) și prin Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (2008/909/JAI), văzând și dispozițiile art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora "dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilității de a solicita recunoașterea și executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relația dintre România și statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocității.", a apreciat că procedura executării mandatului european de arestare are prioritate față de procedura prevăzută de Decizia cadru 2008/909/JAI și a analizat cu prioritate cererea de arestare provizorie întemeiată pe dispozițiile art. 102 din Legea nr. 302/2004.

În fapt, s-a reținut în semnalarea introdusă în SIS în baza art. 26 din Regulamentul (UE) 2018/1862 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală, de modificare și de abrogare a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și a Deciziei 2010/261/UE a Comisiei că la data de 17.03.2019, cu scopul de a obține avantaje materiale, a pătruns în domiciliul victimei situat în localitatea San Paolo (BS), Italia, de unde a sustras o motocicletă marca x, cu numărul de înmatriculare X7TRD8 .

Prin încheierea nr. 2 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 01.02.2024 în dosarul nr. x/2024, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava de arestare provizorie a persoanei solicitate A..

În baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., față de care s-a emis mandatul european de arestare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, la data de 01.12.2023 pentru executarea ordinului de executare a pedepsei închisorii nr. 425/2023 SIEP aplicată prin sentința penală nr. 3281/2022 Reg. sent., emisă la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 01.02.2024 și până la data de 15.02.2024, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A., urmând ca persoana solicitată arestată să fie depusă în Arestul I.P.J. Suceava.

În temeiul art. 143 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală s-a respins, ca nefondată, cererea de luare a unei măsuri preventive formulată de statul emitent prin Certificatul emis în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI.

S-a stabilit un nou termen de judecată la data de 14.02.2024, ora 13:00, pentru a se depune la dosarul cauzei mandatul european de arestare însoțit de traducerea acestuia în limba română. La aceeași dată a fost emis pe numele persoanei solicitate mandatul de arestare nr. x/01.02.2024.

Pentru a pronunța această încheiere, Curtea a reținut că au fost respectate în cauză cerințele prevăzute de art. 101 din Legea nr. 302/2004, nu au fost formulate obiecțiuni cu privire la identitate, iar pentru a asigura predarea persoanei solicitate se impune a se lua față de aceasta o măsură privativă de libertate.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 102 din Legea 302/2004, Curtea a constatat că acesta a fost modificat, iar dispozițiile alin. (9) prevăd că articolul "nu se aplică atunci când semnalarea în vederea arestării este însoțită de un mandat european de arestare". Deși dispozițiile art. 89 din Legea 302/2004 au în vedere situația emiterii (și nu executării) unui mandat european de arestare de către autoritățile române, s-a reținut că din dispozițiile art. 85 alin. (4) lit. a), ca) și din) dispozițiile Legii 302/2004 în ansamblul său, rezultă că executarea unui mandat european de arestare este în toate cazurile precedată de comunicarea oficială a acestuia de către autoritatea judiciară competentă din statul de emitere, către unitatea de parchet competentă, direct sau prin intermediul Ministerului Justiției. În prezenta speță s-a apreciat că nu este dat un astfel de caz, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 101 din Legea 302/2004.

S-a mai reținut că semnalarea îndeplinește condițiile de fond și de formă și, conform art. 102 alin. (3) din Legea 302/2004, echivalează cu un mandat european de arestare.

Astfel, s-a constatat că persoana solicitată a fost condamnată de către autoritățile judiciare italiene printr-o sentință penală executorie, fiind stabilită pentru aceasta o pedeapsă de 2 ani închisoare. Suplimentar, s-a mai reținut că, pentru infracțiunea de jaf organizat sau armat, prevăzută de art. 624BIS din C. pen. italian reținută în sarcina persoanei solicitată prin mandatul european de arestare, nu este necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări a faptei, având în vedere că în formularul A completat de Biroul național SIRENE Italia este menționată la rubrica 247 că infracțiunea prevăzută în mandatul european de arestare se încadrează în categoria infracțiunilor pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări a faptelor .

S-a arătat că potrivit art. 102 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, judecătorul sesizat poate dispune fie arestarea, fie luarea unei măsuri neprivative de libertate prevăzute de C. proc. pen.. Procedând la individualizarea măsurii, Curtea a avut în vedere faptele descrise în conținutul semnalării introduse de Biroul național SIRENE din Italia, semnalare având la bază existența unui mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate pentru executarea unei pedepse de 2 ani închisoare. Curtea a apreciat că pentru asigurarea unei bune desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare și pentru ca persoana solicitată să fie la dispoziția autorităților pe perioada desfășurării prezentei proceduri se impune arestarea provizorie a persoanei solicitate. S-a apreciat că o măsură mai puțin coercitivă, precum măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, în contextul celor de mai sus, nu ar fi suficientă pentru a se realiza o analiză adecvată a cererii de executare a mandatului european de arestare în condițiile în care, dacă aceasta ar fi considerată întemeiată, punerea sa efectivă în aplicare prin predarea persoanei solicitate autorității emitente a mandatului nu ar fi asigurată cât timp persoana solicitată nu prezintă garanții suficiente în sensul că ar respecta măsurile de control judiciar, iar situația familială nu poate reprezenta prin ea însăși un motiv de a se impune această măsură preventivă mai puțin coercitivă.

Curtea a apreciat cu privire la apărarea formulată de către persoana solicitată privind situația sa personală, respectiv faptul că are o familie, că aceasta nu este de natură să conducă la înlăturarea necesității de a asigura prezența efectivă la desfășurarea procedurii și să conducă la respingerea cererii de luare a măsurii arestării provizorii solicitate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În consecință, Curtea a apreciat ca fiind întemeiată cererea de arestare provizorie a persoanei solicitate în vederea predării, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, motiv pentru care a admis propunerea și, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A., față de care s-a emis mandatul european de arestare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, la data de 01.12.2023 pentru executarea ordinului de executare a pedepsei închisorii nr. 425/2023 SIEP aplicată prin sentința penală nr. 3281/2022 Reg. sent., emisă la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 01.02.2024 și până la data de 15.02.2024, inclusiv.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A. ce va fi depusă în Arestul IPJ Suceava.

Totodată, Curtea, analizând cererea de luare a unei măsuri preventive formulată de statul italian prin Certificatul emis în baza Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, a constatat că aceasta nu este oportună în cauză în condițiile în care persoana solicitată deja se află sub imperiul unei măsuri privative de libertate și nu există riscul ca aceasta să se sustragă de la o eventuală executare a pedepsei în România, motiv pentru care a respins solicitarea.

Pe fondul cauzei, Curtea a stabilit un nou termen de judecată la data de 14.02.2024, ora 13:00, pentru când procurorul va depune mandatul european de arestare însoțit de traducerea acestuia în limba română.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație persoana solicitată, iar prin decizia nr. 135 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15.02.2024, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 2 din data de 01.02.2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.

Ulterior, urmare a solicitării Curții de Apel Suceava, având în vedere că pe rolul Curții a fost înregistrată atât cererea de executare a mandatului european de arestare din data de 01.12.2023, emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 01.12.2023, în baza sentinței penale nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunțată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, întemeiată pe dispozițiile Deciziei-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), cât și cererea privind recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunțată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, cerere întemeiată pe dispozițiile Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, iar aceste două instrumente de cooperare judiciară internațională au scopuri diferite, care se exclud reciproc și nu pot coexista, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, a transmis la data de 08.02.2024 o adresă prin care a arătat că solicită preluarea executării pedepsei în cadrul mandatului european de arestare și recunoașterea pe cale incidentală a sentinței penale nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curții de Apel din Brescia .

Prin adresa nr. x/2024 din data de 14.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare nr. 425/2023 SIEP din data de 01.12.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, împotriva persoanei solicitate A. în limba română .

Curtea, fiind investită de către autoritățile judiciare din Republica Italiană cu soluționarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare întemeiată pe dispozițiile Deciziei-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), cât și o cerere de recunoaștere și preluare a executării pedepsei, având în vedere poziția procesuală a persoanei solicitate (care a refuzat predarea sa), dispozițiile art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, precum și voința autorității judiciare emitente așa cum a fost exprimată la data de 08.02.2024, a apreciat că dispozițiile Titlului III din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală au prioritate față de dispozițiile Titlului VI din Legea nr. 302/2004.

Analizând mandatul european de arestare depus la dosar, Curtea a constatat că acesta este emis în baza ordinului de executare nr. 425/2023 SIEP emis de Parchetul General din Brescia pentru executarea pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnată persoana solicitată A. prin sentința penală nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunțată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023.

Persoana solicitată A. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de "furt din locuință", prevăzută de art. 624 bis C. pen. italian.

În fapt, s-a reținut că:

"la data de 17.03.2019, în jurul orelor 22:00, persoana solicitată A., cu scopul de a obține avantaje materiale, a pătruns în domiciliul persoanei vătămată situat în localitatea San Paolo (BS), Italia, de unde a sustras o motocicletă marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietatea numitului C..".

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

S-a reținut că din analiza conținutului și formei mandatului european de arestare, rezultă că acesta îndeplinește cerințele prevăzute de art. 86 alin. (1) și art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, iar autoritatea emitentă a acestui instrument de cooperare internațională a precizat că infracțiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată se încadrează în lista celor 32 de infracțiuni pentru care, prin art. 2 alin. (2) Decizia cadru 2002/584/JAI, s-a stabilit nu este necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări a faptei, fiind menționat expres că faptele săvâșite de A. se încadrează în categoria "furturi organizate sau cu folosirea armelor" (pct. 18).

S-a arătat că cererea persoanei solicitate, formulată prin apărător, de a analiza dacă dispozițiile art. 624 bis C. pen. italian, precum și fapta care a condus la condamnarea sa, se încadrează în noțiunea de "furt organizat sau armat" în accepțiunea Deciziei cadru nr. 2002/584/JAI, infracțiune pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări nu poate fi primită întrucât excede acestei proceduri.

În procedura executării mandatului european de arestare, autoritatea judiciară de executare nu are rolul de instanță de control judiciar a autorității judiciare emitente a instrumentului de cooperare judiciară, ci are o competență limitată la a verifica dacă mandatul european de executare întrunește cerințele de formă și fond pentru predarea persoanei solicitate.

Curtea a avut în vedere că mecanismul mandatului european de arestare se bazează pe principiul încrederii între statele membre. Or, în aceste condiții autoritatea judiciară de executare nu poate pune la îndoială veridicitatea sau corectitudinea informațiilor inserate în mandatul european de arestare și să facă o verificare care are natura unui veritabil control judiciar ci poate cel mult să solicite informații suplimentare dacă nu este lămurită cu privire la fapta și infracțiunea pentru care este căutată persoana solicitată.

Mai mult, solicitarea de a se constata că faptele lui A. nu se încadrează în noțiunea de furt organizat sau armat", în sensul avut în vedere Decizia cadru nr. 2002/584/JAI, este lipsită de interes în condițiile în care din descrierea faptelor, așa cum rezultă din sentința de condamnare a Curții de apel din Brescia depusă la dosar reiese fără dubiu că în România această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. b) C. pen. român și este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorității emitente a mandatului și a solicitat să execute pedeapsa în România.

Potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: (...) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent."

Alineatul 3 al aceluiași articol stipulează că "În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109."

Curtea, analizând actele existente, a constatat că persoana solicitată A., este cetățean român, cu domiciliul stabil în România, loc unde și-a întemeiat o familie, împrejurări de fapt care relevă că legăturile sale cu statul român sunt semnificative, executarea pedepsei privative de libertate pe teritoriul Italiei fiind o măsură disproporționată în raport de viața sa privată și familială. În prezentul context, se va asigura o mai bună reintegrare a persoanei solicitate în comunitatea de apartenență, fără a fi îndepărtată de mediul său familial, cultural și social.

Prin urmare, Curtea a dat eficiență motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare înaintat de autoritățile judiciare din Italia.

Principiile recunoașterii și încrederii reciproce impun autorității judiciare române ca, în caz de refuz al executării mandatului european de arestare, să recunoască hotărârea de condamnare pronunțată în statul emitent, dacă răspunde condițiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internațională în materie penală, acordând astfel un grad ridicat de încredere calității hotărârii străine de condamnare și obligându-se să pună în executare imediat pe teritoriul României pedeapsa pronunțată prin acea hotărâre.

Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 3821/2022 Reg. sent., pronunțată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, prin care a fost desființată sentința penală nr. 3851 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Brescia la data de 13.12.2021, A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 618 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt din locuință prevăzute de art. 624 bis C. pen. italian.

În sarcina condamnatului A. s-a reținut că la data de 17.03.2019, în jurul orelor 22:00, persoana solicitată A. cu scopul de a obține avantaje materiale, a pătruns în domiciliul persoanei vătămată situat în localitatea San Paolo (BS), Italia, de unde a sustras o motocicletă marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietatea numitului C..

S-a arătat că prin adresa din data de 08.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia și-a exprimat opinia favorabilă pentru a fi recunoscută pe cale incidentală sentința penală nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curții de Apel din Brescia de către autoritățile române și executată pedeapsa în România.

Potrivit art. 172 alin. (3) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, așa cum a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 27.05.2019, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Verificând condițiile speciale de recunoaștere, prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală cu privire la cererea de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești privindu-l pe cetățeanul român A., Curtea a constatat că acestea sunt îndeplinite în sensul că sentința penală 3281/2022 Reg. sent. a Curții de Apel din Brescia ce se solicită a fi recunoscută, este definitivă și executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare cetățeanului român A., ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) și (2) lit. b) din C. pen. român; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare obligatorii prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. a)-g), alin. (2) din Legea 302/2004 (A. nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceeași faptă pentru care a fost condamnat de statul italian, și nici nu a fost condamnat într-un alt stat pentru aceiași faptă penală; persoana condamnată A. nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală, nu face parte dintre persoanele care nu răspund penal potrivit legii române; pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. nu constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România; potrivit legii române nu a intervenit prescripția executării pedepsei; potrivit legii române nu a intervenit amnistia, grațierea ori dezincriminarea faptei), ori vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare facultative prevăzute de art. 163 alin. (3) (persoana condamnată A. nu este cercetată în România pentru aceeași faptă pentru care a fost condamnată în Italia; statul emitent nu a respins anterior cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1) din Legea 302/2004).

Totodată, Curtea a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată fiind de acord să execute pedeapsa în România, fără însă a renunța la principiul specialității.

De asemenea, Curtea a constatat că nu este incident nici motivul de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea 302/2004, persoana solicitată fiind prezentă la procesul finalizat cu condamnarea sa așa cum rezultă din mențiunile existente în decizia nr. 3851/2021 .

S-a mai arătat că, în conformitate cu art. 172 alin. (7) raportat la art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, "Instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9)."

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când "durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare."

Alin. (9) al art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că pedeapsa stabilită de instanța română, potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.

Având în vedere dispozițiile legale sus-menționate, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată persoanei solicitate de către autoritățile judiciare din Italia prin hotărârea de condamnare este într-un cuantum situat la limita minimă a pedepsei la care s-ar putea ajunge urmare a aplicării legii penale române pentru infracțiunea-corespondent.

S-a mai reținut că solicitarea ca, după recunoașterea și preluarea executării pedepsei în România, autoritatea judiciară de executare să facă o reevaluare a modalității de executare a pedepsei închisori, să analizeze dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de art. 91 din C. pen. român și să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare nu poate fi primită. Legea cadru în materia cooperării judiciare în materie penală, Legea nr. 302/2004, prevede că recunoașterea hotărârii străine și preluarea executării pedepsei privative de libertate se face în scopul executării acesteia într-o unitate de detenție pe teritoriul României, iar autoritatea judiciară de executare nu are competența de a schimba modalitatea de executare a pedepsei, ci doar să analizeze dacă se impune adaptarea pedepsei în sensul prevăzut de art. 166. Împrejurarea că o altă decizie - cadru prevede că statele membre ar trebui să aibă asemenea posibilitate sau că legislația altor state prevede o asemenea posibilitate nu prezintă relevanță în cauză în condițiile în care deciziile cadru nu au efect direct ci trebuie transpuse în legislația statului membru. Or, legiuitorul român nu a prevăzut posibilitatea ca instanța, după recunoașterea și preluarea executăriii pedepsei privative de libertate, să facă o reindividualizare a modului de executare al pedepsei închisorii.

În ceea ce privește cererea de recunoaștere a hotărârii și de preluare a executării pedepsei întemeiată pe dispozițiile Deciziei Cadru 2008/909/JAI, Curtea, având în vedere că sunt întrunite cerințele prevăzute de Titlul III din Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea pe cale incidentală a sentinței de condamnare a persoanei solicitate și de preluare a executării, precum și răspunsul Parchetului de pe lângă Curea de Apel din Brescia, Italia, care a arătat că solicită preluarea executării pedepsei în cadrul mandatului european de arestare și recunoașterea pe cale incidentală a sentinței penale nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curții de Apel din Brescia, s-a apreciat că aceasta a rămas fără obiect.

Împotriva sentinței penale nr. 16 din data de 15 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat cale de atac persoana solicitată A. solicitând, în esență, aplicarea dispozițiilor art. 143 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 302/2004 și dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte constată că prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind executarea mandatului european de arestare din data de 01.12.2023, emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 01.12.2023, în baza sentinței penale nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunțată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023.

Subsecvent, statul italian a emis un certificat prin care a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunțată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia.

Prima instanță a dispus conexarea celor două solicitări, iar, prin adresa din data de 08.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, și-a exprimat opinia favorabilă pentru a fi recunoscută pe cale incidentală, sentința penală nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curții de Apel din Brescia de către autoritățile române și executată pedeapsa în România.

Prima instanță a analizat cu prioritate cererea de executare a mandatului european de arestare, apreciind că este incident cazul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a dispus respingerea solicitării și recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii instanței străine.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că devin incidente dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată care prevăd că în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109.

Potrivit art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Curtea de Apel Suceava a fost învestită cu soluționarea unei cereri de executare a mandatului european de arestare. Prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac, prima instanță a respins cererea și, în egală măsură, a dispus recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii instanței italiene. Înalta Curte constată că prin calea de atac formulată cauza a fost devoluată sub toate aspectele, inclusiv din perspectiva analizării condițiilor respingerii mandatului european de arestare ori a cererii de recunoaștere și preluare a executării pedepsei. În acest sens, instanța de control judiciar evaluează calea de atac formulată drept contestație.

Chiar dacă instanța de fond a menționat că sentința pronunțată este cu drept de contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, în ceea ce privește cererea de executare a mandatului european de arestare și cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare în ceea ce privește cererea de recunoaștere și preluare în România a executării pedepsei în baza Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, Înalta Curte reține că regimul juridic al căii de atac este cel al contestației, hotărârea putând fi atacată cu o singură cale de atac, cea reglementată în procedura mandatului european de arestare, chiar dacă în cauză au fost soluționate și cereri incidentale (accesorium sequitur principale), în cuprinsul căreia se pot evalua toate aspectele solicitate.

Prin mandatul european de arestare din data de 01.12.2023 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 01.12.2023, s-a solicitat arestarea și predarea numitului A. în vederea punerii în executare a pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnată persoana solicitată A. pentru săvârșirea infracțiunii de "furt din locuință" prevăzută de art. 624 bis C. pen. italian prin sentința penală nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunțată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, pentru executarea.

Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorității emitente a mandatului și a solicitat să execute pedeapsa în România, prevalându-se de motivul facultativ de refuz, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI) - cetățenia română a persoanei solicitate.

Opoziția persoanei solicitate la executarea în Italia a pedepsei de 2 ani închisoare a imprimat instanței române de executare nu doar obligația de cercetare în substanță a motivului facultativ de refuz dat de cetățenia română a persoanei în cauză, ci și sarcina corelativă de a asigura executarea în România a pedepsei privative de libertate pronunțate în statul emitent al mandatului european de arestare.

În acest sens, se reține că în mod judicios prima instanță a declanșat consultările cu autoritatea judiciară emitentă și a informat-o că evaluează posibilitatea să refuze executarea mandatului european de arestare și să recunoască pe cale incidentală a sentinței de condamnare, cu atât mai mult cu cât autoritățile străine solicitaseră, în egală măsură, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii străine.

Prin adresa din data de 08.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia și-a exprimat opinia favorabilă pentru a fi recunoscută pe cale incidentală, sentința penală nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curții de Apel din Brescia de către autoritățile române și executată pedeapsa în România.

Cu privire la motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI), Înalta Curte reține că, potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicarea acestuia este supusă îndeplinirii a două condiții: pe de o parte, ca persoana căutată să rămână în statul membru de executare, să fie resortisant sau rezident al acestuia și, pe de altă parte, ca acest stat să se angajeze să execute pedeapsa în conformitate cu dreptul său intern. Din maniera de redactare a art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI rezultă că autoritatea judiciară de executare trebuie totuși să dispună de o marjă de apreciere în ceea ce privește aspectul dacă va da curs sau va refuza executarea mandatului european de arestare. În această privință, autoritatea respectivă trebuie să aibă posibilitatea de a ține seama de obiectivul urmărit de acest motiv de neexecutare facultativă care vizează în special să permită autorității judiciare de executare să acorde o importanță deosebită posibilității de a crește șansele de reinserție socială ale persoanei căutate după executarea pedepsei la care aceasta din urmă a fost condamnată. Totodată, în ceea ce privește în particular a doua condiție, orice refuz de a executa mandatul european de arestare presupune un veritabil angajament al statului membru de executare de a executa pedeapsa privativă de libertate pronunțată împotriva persoanei solicitate. Astfel, orice refuz de a executa un mandat european de arestare trebuie să fie precedat de verificarea, de către autoritatea judiciară de executare, a posibilității de a executa în mod real respectiva pedeapsă privativă de libertate în conformitate cu dreptul său intern (a se vedea în acest sens: Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Hotărârea din 13 decembrie 2018, Sut, C-514/17, ECLI:EU:C:2018:1016, pct. 32, 33, 35; Hotărârea din 29 iunie 2017, Poplawski, C-579/15, EU:C:2017:503, pct. 21, 22).

În cauza de față, instanța de control judiciar subliniază că actele dosarului confirmă cetățenia română a persoanei solicitate A.. Se reține că acesta nu doar că este cetățean român, dar suplimentar și că familia sa se află în România, legătura cu statul român fiind caracterizată, iar conexiunile cu statul italian de condamnare sunt minimale și se referă în particular la episodul care a dus la condamnarea sa.

În acest context, instanța constată că șansele de reintegrare socială a persoanei solicitate sunt mult mai importante dacă acesta va executa în România pedeapsa de 2 ani închisoare, decât dacă o va executa pe teritoriul Italiei.

Față de aceste aspect, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanță a reținut motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prescris de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cu privire la recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii instanței străine

Prin sentința penală nr. 3821/2022 Reg. sent., pronunțată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, prin care a fost desființată sentința penală nr. 3851 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Brescia la data de 13.12.2021, A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 618 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt din locuință prevăzute de art. 624 bis C. pen. italian.

În sarcina condamnatului A. s-a reținut că la data de 17.03.2019, în jurul orelor 22:00, cu scopul de a obține avantaje materiale, a pătruns în domiciliul persoanei vătămată situat în localitatea San Paolo (BS), Italia, de unde a sustras o motocicletă marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietatea numitului C..

Potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată: instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Înalta Curte constată că persoana solicitată a fost condamnată prin sentința penală nr. 3821/2022 Reg. sent., pronunțată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, prin care a fost desființată sentința penală nr. 3851 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Brescia la data de 13.12.2021, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 618 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt din locuință prevăzute de art. 624 bis C. pen. italian.

Se constată că faptele pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare, au corespondent în legea penală română în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) și (2) lit. b) din C. pen. român.

Față de aceste considerente, instanța de control judiciar, în acord cu prima instanță, apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea hotărârii, astfel cum sunt prevăzute în art. 167 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana condamnată A. este cetățean al statului român, hotărârea prin care i-a fost aplicată în Italia pedeapsa cu închisoarea este definitivă și executorie, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, iar faptele care au atras condamnarea sa de către instanța din Italia constituie infracțiuni și potrivit legii penale a statului român.

Referitor la solicitarea de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, instanța de control judiciar, în acord cu prima instanță, subliniază că nu a fost instanța învestită să judece infracțiunile care au dus la condamnarea persoanei solicitate și nu are competența legală să modifice modalitatea de executare a pedepsei aleasă de autoritățile străine, în sens contrar putând aduce atingere limitelor soluționării definitive a procesului penal în fața autorităților străine. În acest sens, solicitarea apărării de a reforma modalitatea de executare a pedepsei excede competențelor instanței, autoritatea judiciară de executare nefiind învestită cu soluționarea pe fond a cauzei pentru a avea posibilitatea schimbării modalității de executare a pedepsei, ci poate evalua doar dacă se poate adapta pedeapsa stabilită de instanța străină, în condițiile art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, aspecte ce nu sunt incidente în cauză.

Pentru cele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 16 din data de 15 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 16 din data de 15 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2024.