ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 672/2024

Ședința publică din data de 7 martie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția civilă la data de 19 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real din cadrul Municipiului Arad și Unitatea Administrativ Teritorială Arad, anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 7 din 15 septembrie 2021, respectiv anularea art. 2, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafață de 6.776 mp, evidențiat în anexa dispoziției nr. 2230 din 2 septembrie 2021, la nr. 43, înscris în CF nr. x, la suma de 500.485,52 RON; anularea procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 15 septembrie 2021; stabilirea unei juste despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 6.776 mp, din totalul terenului de 13.802 mp, evidențiat în anexa dispoziției nr. 2230 din 2 septembrie 2021, la valoarea reală de piață ce urmează a fi stabilită pe baza unui raport de expertiză dispus de instanță, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, precum și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în diferența dintre valoarea reală de piață a imobilului teren expropriat în suprafață de 6.776 mp, evidențiat în anexa dispoziției nr. 2230 din 2 septembrie 2021, la nr. 43, înscris în CF nr. x și suma acordată de expropriator pentru acest imobil.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Arad a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real în vederea exproprierii unor imobile conform Legii nr. 255/2010 pentru obiectivul de investiție de interes local "Reabilitarea și extinderea sistemului de alimentare cu apă și apă uzată Grădiște Est". Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.

Reclamanta a formulat cerere adițională, solicitând obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor rezultând din diminuarea suprafeței rămase în proprietatea sa, iar în măsura menținerii situației actuale, a cerut obligarea acestora la exproprierea totală a terenului afectat și acordarea despăgubirii pentru întreaga suprafață de teren deținută în proprietate.

Prin încheierea de ședință din 3 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Arad, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real în vederea exproprierii unor imobile din cadrul Municipiului Arad.

Prin sentința nr. 77 din 31 martie 2023, Tribunalul Arad, secția civilă a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real din cadrul Municipiului Arad. A admis, în parte, acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantă. A obligat-o pe pârâtă să exproprieze și parcela de teren lot x (teren în suprafață de 114 mp), conform planului de amplasament și delimitare a imobilului cu propunerea de dezlipire, atașat la certificatul de urbanism nr. 1.397/21.07.2021, și să acorde o despăgubire de 18.950 RON (echivalentă a sumei de 3.836 euro). A dispus anularea, în parte, a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 7 din 15 septembrie 2021, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 1.126.381 RON (echivalentă a sumei de 228.012,40 euro) reprezentând justă despăgubire pentru terenul expropriat în suprafață de 6.776 mp.

Împotriva sentinței nr. 77 din 31 martie 2023 pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă au declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., precum și pârâtul Municipiul Arad, apelurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă la 26 mai 2023, sub nr. x/2021.

La data de 8 august 2023, pârâtul Municipiului Arad, prin reprezentant, a depus cerere de suspendare/amânare a judecării apelurilor, susținând că pe rolul Judecătoriei Arad se află, în curs de soluționare, dosarul nr. x/2023, având ca obiect plângere împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2023 privind constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea reclamantei A. S.R.L., ce vizează accesul determinat la drumul public al acesteia.

Prin încheierea de ședință din 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a pus în discuție cererea de suspendare/amânare a judecării apelurilor formulată de pârâtul Municipiului Arad, dispunând amânarea pronunțării la data de 27 septembrie 2023.

Prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelurilor formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad împotriva sentinței nr. 77 din 31 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real din cadrul Municipiului Arad, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Arad.

Împotriva încheierii de ședință din 27 septembrie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând casarea acesteia în baza dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că, astfel cum a susținut în cadrul dezbaterilor de la ședința de judecată din 13 septembrie 2023, temeiul de drept al cererii de suspendare promovate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad presupune un caz de suspendare facultativă, instanța având posibilitatea, iar nu obligația de a dispune suspendarea judecății.

A susținut că, prin art. 22 alin. (7) C. proc. civ., legiuitorul a acordat judecătorului putere de apreciere, în raport de circumstanțele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și de buna-credință.

În speță, însă, prin pronunțarea încheierii de suspendare, instanța a încălcat principiul dreptului la un proces echitabil în termen optim și previzibil (art. 6 alin. (1) C. proc. civ.), obligațiile părților în desfășurarea procesului (art. 10 alin. (1) din același act normativ), precum și principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului (art. 22 alin. (2) din cod).

Recurenta a apreciat că soluția de admitere a cererii de suspendare reprezintă o validare a comportamentului abuziv al pârâtei, care se opune soluționării cu celeritate a prezentului litigiu.

Pe lângă faptul că se află în situația de a i se fi expropriat o parte din terenul deținut în proprietate, în lipsa acordării despăgubirilor, terenul rămas neexpropriat nu are acces la drumul public, aspect confirmat de experții desemnați în cauză în vederea întocmirii raportului de expertiză.

Precizează că pârâta i-a acordat în mod scriptic un drept de servitute de trecere în favoarea terenului neexpropriat, iar în prezent, acesta nu poate fi folosit.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea recurată nu este motivată corespunzător dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., conținând motive contradictorii.

A susținut că cererea de suspendare a fost formulată de pârâtă în scopul tergiversării soluționării cauzei, exproprierea pentru cauză de utilitate publică reprezentând o situație de excepție care nu trebuie să genereze prejudicii suplimentare proprietarului bunului expropriat.

A apreciat că încheierea recurată nu cuprinde o argumentare a afirmațiilor sale și nici motivele pentru care acestea nu au fost primite, fiind încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Recurenta a susținut că motivul de suspendare invocat de pârâtă reprezintă un caz de suspendare facultativă ce trebuie analizat de instanță și din perspectiva respectării principiilor generale ale dreptului și a unei mai bune administrări a justiției, iar în cauză, soluția pronunțată asupra acestei cereri constituie o încălcare a acestor principii.

A afirmat că cererea de suspendare a judecării cauzei constituie o încercare de tergiversare a soluționării acesteia, întrucât acțiunea care formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Arad este vădit neîntemeiată, dreptul de servitute fiind instituit de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad în mod scriptic, fără respectarea prevederilor legale, aspect confirmat și prin soluția de admitere a cererii de reexaminare promovate de către recurentă.

A apreciat ca fiind succinte considerentele încheierii recurate și că acestea includ aspecte reținute eronat de către instanță, anume, că în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad s-a solicitat radierea dreptului de servitute constituit de intimat în favoarea lotului nr. 1.

Or, acest dosar nu are ca obiect radierea dreptului de servitute constituit în favoarea lotului fără acces la calea publică, pe parcursul judecării prezentului dosar în primă instanță, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad acordând scriptic și aparent deschidere la drumul public, prin adoptarea H.C.L. Arad nr. 618/2022, cu nesocotirea prevederilor art. 756 C. civ., hotărâre care nu putea conduce la constituirea legală a unui drept de servitute.

Față de acest aspect, recurenta a arătat că a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii nr. 16461/13.02.2023 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad, prin care s-a intabulat dreptul de servitute în cauză în cartea funciară, solicitând radierea acestuia, cererea fiind admisă prin încheierea de reexaminare nr. 50005/2023.

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad a formulat plângere împotriva încheierii de reexaminare, care formează obiectul dosarului nr. x/2023, la acest moment neexistând un drept de servitute înscris în cartea funciară în favoarea lotului rămas fără acces la calea publică, instanța reținând eronat că dosarul în raport de care s-a solicitat suspendarea judecării prezentului dosar privește radierea dreptului de servitute.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța a încălcat normele de drept material prin admiterea cererii de suspendare formulate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad.

Recurenta a menționat că a demonstrat, atât prin cererea de apel formulată, cât și cu ocazia dezbaterilor de la ședința de judecată din 13 septembrie 2023, că pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad a instituit scriptic un drept de servitute în favoarea lotului rămas neexpropriat, în scopul tergiversării soluționării prezentei cauze.

A arătat că, potrivit art. 756 C. civ., servitutea se poate constitui fie în temeiul unui act juridic, fie prin uzucapiune. Excluzând uzucapiunea, ca modalitate de dobândire a dreptului de servitute, recurenta a menționat că singura posibilitate prin care s-ar fi putut stabili un drept de servitute asupra fondului aservit reprezentat de imobilul înscris în CF nr. x UAT Arad, al cărui proprietar este Municipiul Arad, era încheierea unei convenții între proprietarii imobilelor învecinate.

A menționat că pentru încheierea unei convenții, este necesară exprimarea acordului de voință al proprietarilor fondului aservit și dominant, servituțile neputându-se naște din acte juridice unilaterale.

Însă, prin intermediul actelor emise de autoritățile administrative, care stau la baza emiterii încheierii nr. 16461/14.02.2023 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad nu se putea constitui și nici transmite în mod valabil un drept de servitute și nici nu i se putea impune recurentei obligația de a primi în patrimoniu un drept de servitute, întrucât nu este parte semnatară a acestor documente administrative.

A apreciat că instanța, soluționând cererea de suspendare, ar fi trebuit să analizeze și să aplice normele de drept material enunțate, întrucât, și de acestea depindea pronunțarea unei soluții temeinice și legale.

La data de 4 decembrie 2023, în termenul procedural, intimatele-pârâte Unitatea Administrativ Teritorială Arad și Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real din cadrul Unității Administrativ Teritoriale Arad au depus întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii recurate.

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

6.1 Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat, în esență, încălcarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din acest act normativ, care reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, apreciind că instanța avea posibilitatea, iar nu obligația de a dispune această măsură procesuală.

Prevalându-se de dispozițiile art. 22 alin. (7) C. proc. civ., recurenta a susținut că aceste norme îi conferă judecătorului putere de apreciere, în raport de circumstanțele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și de buna-credință, prin încheierea recurată instanța nerespectând principiul dreptului la un proces echitabil în termen optim și previzibil (art. 6 alin. (1) C. proc. civ.), obligațiile părților în desfășurarea procesului (art. 10 alin. (1) din același act normativ), precum și principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului (art. 22 alin. (2) din Cod) și validând atitudinea procesuală abuzivă a pârâtei manifestată prin formularea cererii de suspendare, de natură să împiedice soluționarea cu celeritate a litigiului.

Criticile nu sunt fondate.

Cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 și art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulității, și ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare.

Înalta Curte constată că prin demersul litigios inițiat în prezentul dosar, recurenta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Arad și Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real din cadrul Unității Administrativ Teritoriale Arad, anularea, în parte, a hotărârii nr. 7 din 15 septembrie 2021, respectiv a art. 2, prin care s-a determinat cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat, în suprafață de 6.776 mp; anularea procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 15 septembrie 2021; stabilirea unei juste despăgubiri pentru terenul expropriat, în temeiul art. 22 alin. (5) din Legea nr. 255/2010, precum și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în diferența dintre valoarea reală de piață a terenului expropriat în suprafață de 6.776 mp și suma acordată de expropriator pentru acest imobil.

Prin cererea completatoare formulată, recurenta a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor rezultând din diminuarea suprafeței care a rămas în proprietatea sa, iar în măsura în care situația actuală se va menține, a cerut obligarea acestora la exproprierea totală a terenului afectat, precum și la acordarea despăgubirii pentru întreaga suprafață de teren deținută în proprietate.

Cererea de chemare în judecată astfel formulată și precizată a fost admisă, în parte, prin sentința nr. 77 din 31 martie 2023, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad fiind obligată să exproprieze și lotul x, în suprafață de 114 mp, conform planului de amplasament și delimitare a imobilului cu propunerea de dezlipire, atașat certificatului de urbanism nr. 1.397/21.07.2021, și să acorde o despăgubire de 18.950 RON (echivalentă a sumei de 3.836 euro). Instanța de fond a dispus, totodată, anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 7 din 15 septembrie 2021, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 1.126.381 RON (echivalentă a sumei de 228.012,40 euro) cu titlu de justă despăgubire pentru terenul expropriat în suprafață de 6.776 mp.

În calea de atac a apelului exercitată atât de recurentă, cât și de către pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad împotriva hotărârii instanței de fond, această din urmă parte a solicitat suspendarea judecății, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motivând că pe rolul Judecătoriei Arad se află, în curs de soluționare, dosarul nr. x/2023, având ca obiect plângere împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2023 emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad, prin care a fost constituit un drept de servitute de trecere în favoarea recurentei.

La termenul de judecată din 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a pus în discuție cererea de suspendare formulată de pârâtă, iar prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021 (dată la care a amânat pronunțarea), a dispus suspendarea judecății apelurilor formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Arad împotriva sentinței nr. 77 din 31 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Arad.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut că dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad are ca obiect plângere formulată împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2023 (având, la acel moment, termen de judecată stabilit la 16 octombrie 2023), și că aceasta reprezintă o chestiune prejudicială în raport cu cauza pendinte.

În argumentarea soluției adoptate, instanța a arătat că, de vreme ce în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad s-a solicitat radierea dreptului de servitute constituit de intimat în favoarea lotului nr. x (identificat prin raportul de expertiză ordonat în cea dintâi fază a judecății), aflat în proprietatea recurentei și devenit inutilizabil în urma exproprierii, iar în litigiul de față se pune problema stabilirii unei despăgubiri corespunzătoare și chiar a exproprierii acestuia, întrucât a rămas fără acces la drumul public, sunt incidente dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., impunându-se oprirea temporară a judecății pendinte până la soluționarea definitivă a dosarului menționat.

Înalta Curte contată că, potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "Instanța poate suspenda judecata, când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți."

Această normă legală prevede un caz de suspendare facultativă, instanța putând aprecia dacă se impune sau nu suspendarea cauzei, urmând a analiza dacă între raportul juridic dedus judecății într-o cauză și cel care face obiectul litigiului în raport de care s-a solicitat suspendarea există o legătură suficient de importantă care să justifice adoptarea unei astfel de măsuri procesuale.

Așadar, suspendarea facultativă permite judecătorului ca, în anumite circumstanțe să aprecieze asupra sistării temporare a judecății, în scopul unei mai bune administrări a justiției și evitării pronunțării unor hotărâri judecătorești contradictorii.

Măsura suspendării, reglementată la art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., are caracter temporar, dăinuind până la momentul când hotărârea pronunțată în cauza care a determinat suspendarea a dobândit caracter definitiv.

Raportând aceste considerente de ordin teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad are ca obiect plângerea formulată de petenta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Arad, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2023 emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad, prin care s-a solicitat anularea și radierea acesteia din cartea funciară, precum și menționarea dreptului de servitute înscris prin încheierea nr. 16461 din 13 februarie 2023 a aceleiași entități.

Prin această din urmă încheiere, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad a dispus intabularea dreptului de servitute de trecere cu autovehiculul și cu piciorul, cu titlu gratuit, în favoarea imobilului înscris în CF nr. xArad, în suprafață de 6.776 mp, precum și intabularea dreptului de servitute de trecere pentru utilități și pentru efectuarea unor lucrări, în favoarea aceluiași imobil.

Împotriva încheierii de înscriere, recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea nr. 50005 din 23 martie 2023 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad, ca urmare a admiterii cererii, s-a dispus radierea dreptului de servitute instituit de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Arad.

În prezentul litigiu, recurenta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în baza dispozițiilor Legii nr. 255/2010, stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului în suprafață de 6.776 mp (identificat în raportul de expertiză întocmit în etapa procesuală ca fiind lotul nr. x, înscris în cartea funciară Arad sub nr. x), în cauză decelându-se și probabilitatea exproprierii lotului rămas în proprietatea sa (parcela nr. 2, în suprafață de 114 mp), din cauza lipsei de acces la drumul public și a poziționării în proximitatea căii ferate, care îl fac inutilizabil și neconstruibil.

Această ipoteză este confirmată și de faptul că prin sentința nr. 77 din 31 martie 2023, pronunțată de instanța de fond în prezentul dosar, cererea de chemare în judecată a recurentei a fost admisă, dispunându-se obligarea pârâtei la exproprierea lotului x de teren (rămas în proprietatea sa în urma exproprierii și devenit inutilizabil), precum și la plata unei despăgubiri corespunzătoare, daunele pentru exproprierea nelegală a lotului x, în suprafață de 6.776 mp, fiind stabilite la suma de 1.126.381 RON.

Or, situația particulară a cauzei pendinte, în care se pune problema acordării cuvenitelor despăgubiri recurentei pentru diminuarea suprafeței rămase în proprietatea sa ca urmare a exproprierii, respectiv a exproprierii totale a terenului afectat și acordării despăgubirilor pentru întreaga suprafață de teren aflată în proprietate pentru lipsa de acces la drumul public și imposibilitatea unei utilizări conforme, se substituie ipotezei reglementate la art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., realizându-se conexiunea cu dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad, care vizează dreptul de servitute constituit de pârâtă în favoarea lotului rămas neexpropriat, devenit inutilizabil, asupra căruia, în prezentul dosar, planează posibilitatea exproprierii din acest motiv.

În această ipoteză, nu poate fi reținută încălcarea normei de procedură menționate câtă vreme raporturile juridice de drept material ale celor două litigii au relevat existența legăturii indisolubile care justifică măsura suspendării judecății, soluționarea cererii de despăgubiri/expropriere dedusă judecății în cauza pendinte depinzând de modalitatea în care, în dosarul nr. x/2023, se va aprecia asupra dreptului de superficie a terenului vizat de expropriere.

Corelativ, Înalta Curte nu va primi criticile recurentei prin care s-a reclamat nerespectarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât suspendarea facultativă este reglementată la art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin norme dispozitive, aparținând instanței de judecată puterea de a apreciere și de decizie asupra oportunității acesteia, în vederea unei bune administrări a justiției.

Alin. (7) al art. 22 C. proc. civ. obligă instanța de judecată, în situațiile în care legea îi rezervă judecătorului putere de apreciere (cum este cazul de față), să țină seama de toate circumstanțele cauzei, de principiile generale ale dreptului, urmând să soluționeze litigiul conform regulilor de drept aplicabile.

Or, astfel cum s-a arătat, măsura suspendării constituie un instrument creat de legiuitor în scopul preîntâmpinării pronunțării unor hotărâri contradictorii ori susceptibile de reformare sau retractare, judecata pentru a cărei soluționare definitivă s-a dispus suspendarea constituindu-se ca o chestiune prejudicială în raport cu cauza în care aceasta s-a invocat.

Cum coordonatele judecății și circumstanțele factuale ale speței au impus adoptarea acestei măsuri, în raport și de principiul disponibilității care guvernează procesul civil (cererea de suspendare fiind formulată de pârâtă), instanța de apel nu putea proceda contrar normei procedurale (art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.) ale cărei dispoziții își găsesc aplicabilitatea în cauză.

Pentru identitate de rațiune, Înalta Curte nu va reține încălcarea prevederilor art. 10 C. proc. civ., respectiv ale art. 6 alin. (1) ale aceluiași act normativ, întrucât, prin instituirea măsurii suspendării judecății curtea a respectat obligațiile procesuale ale părților, procedând la examinarea solicitărilor formulate de acestea în prezenta cauză, respectând, astfel cum s-a arătat, principiul disponibilității, suspendarea judecății neafectând soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și cu celeritate de vreme ce aceasta a fost dispusă întemeiat, cu respectarea prescripțiilor legale.

De altfel, dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 și alin. (3) C. proc. civ. relevă caracterul temporar al măsurii suspendării, prin art. 413 alin. (3) din același act normativ legiuitorul instituind posibilitatea revenirii asupra acesteia în anumite condiții, măsura suspendării apărând ca fiind necesară atunci când planează riscul pronunțării unor hotărâri contradictorii în litigii al căror obiect se află în interdependență.

Având în vedere că nu s-a constatat o încălcare a normelor de procedură anterior analizate, Înalta Curte apreciază că recurentei nu i s-a produs vătămarea prevăzută la art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru a putea aplica sancțiunea nulității actului de procedură, aptă să atragă incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod.

6.2 Examinând recursul din perspectiva motivelor întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Aserțiunile subsumate acestui caz de casare vizează nemotivarea încheierii recurate în acord cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și conținutul său contradictoriu, lipsa susținerilor recurentei și neindicarea argumentelor pentru care acestea nu au fost primite, precum și o reținere eronată a obiectului dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Arad, în raport de care s-a dispus suspendarea.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Reprezentând o sinteză a judecății efectuate, hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces de analiză a susținerilor părților și a probelor administrate, motivarea sa constând într-o argumentare în scris a rațiunii care a condus la adoptarea soluției dispuse în cauză.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de părți în cererile deduse judecății, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept expuse, putând să răspundă acestora prin considerente comune. Astfel, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc toate susținerile invocate de părți, hotărârea nu este susceptibilă de reformare prin prisma motivului de recurs cercetat.

Raportat la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din examinarea modului în care instanța de apel a analizat chestiunea prejudicială ivită - suspendarea judecății în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. - Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei, că hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din cod, referitoare la expunerea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, astfel că nu se poate reține o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a acesteia.

Pornind de la consemnările din cuprinsul încheierii din 13 septembrie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte remarcă faptul că instanța de apel a pus în discuție cererea de suspendare a judecății formulată de pârâtă, în raport de dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad, fiind redate pe larg susținerile reprezentanților convenționali ai ambelor părți, prezenți la dezbateri.

Având nevoie de timp pentru a delibera asupra cererii de suspendare, în baza art. 396 C. proc. civ., curtea a amânat pronunțarea la 27 septembrie 2023.

Prin încheierea pronunțată la acea dată, care formează obiectul recursului pendinte, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de pârâtă și a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății apelurilor formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Arad împotriva sentinței nr. 77 din 31 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Arad, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Arad.

Contrar susținerilor recurentei, curtea a expus motivele care au condus la adoptarea acestei soluții, arătând că dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Arad, având ca obiect plângere împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2023 se constituie într-o chestiune prejudicială față de cauza pendinte, întrucât vizează radierea dreptului de servitute constituit de pârâtă în favoarea lotului nr. x (identificat prin raportul de expertiză ordonat în cea dintâi fază a judecății), aflat în proprietatea recurentei și devenit loc înfundat în urma exproprierii, în timp ce în prezentul litigiu se pune problema stabilirii unei despăgubiri corespunzătoare și chiar a exproprierii acestui lot tocmai pentru că este inutilizabil, fiind fără acces la un drum public.

În contextul celor constatate, curtea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu consecința temporizării judecății pendinte până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Arad.

Din considerentele hotărârii recurate reiese că instanța de apel a examinat susținerile părților referitoare la măsura procedurală a suspendării judecății, expuse în ședința publică din 13 septembrie 2023 și consemnate în încheierea de la acea dată, raportându-se la circumstanțele de fapt relevate, pe care le-a apreciat că sunt încadrabile în ipoteza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

De altfel, întreaga construcție juridică a încheierii recurate se subsumează acestei norme procedurale, precum și alegațiilor părților, motivarea acesteia, chiar și într-o expunere succintă, corespunzând dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și susținând dispozitivul.

Contrar susținerilor recurentei, curtea nu a modificat obiectul dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Arad, reținând corect că acesta vizează o plângere formulată împotriva încheierii de reexaminare nr. 50005 din 23 martie 2013 emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad, considerentele hotărârii recurate nefiind contradictorii, acestea conținând o expunere clară și concisă a motivelor de fapt și de drept care au conturat convingerea instanței cu privire la oportunitatea suspendării judecății.

Reținând că existența unei expuneri sintetice a considerentelor nu echivalează cu nemotivarea hotărârii cât timp aceasta cuprinde împrejurările de fapt și motivele de drept care au condus la adoptarea soluției și tratează într-o manieră concisă aspectele litigioase ale pricinii, inclusiv apărările invocate în cursul judecății, Înalta Curte apreciază că maniera în care instanța de apel a argumentat hotărârea atacată satisface cerințele legale de motivare, de vreme ce s-a procedat la un examen efectiv al alegațiilor părților și a elementelor prezentate în susținerea acestora, fiind respectate cerințele unui proces echitabil.

Înalta Curte notează că obligația instanțelor naționale de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauzele Perez c. Franței, Jahnke și Lenoble c. Franței), acestea putând fi analizate grupat, răspunsul putând fi și implicit, rezultând din considerentele expuse în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.

Față de aceste considerente, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motivarea hotărârii recurate permițând verificarea conformității acesteia cu susținerile părților și cu prevederile legale aplicabile.

6.3 Cât privește criticile recurentei, referitoare la faptul că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material incidente în cauză, invocate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte remarcă faptul că acestea vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 756 C. civ., care reglementează modul de constituire a servituții.

Or, prin hotărârea recurată curtea nu a făcut aplicarea acestor norme în cauză, ci a examinat exclusiv cererea de suspendare formulată de pârâtă, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., modalitatea de constituire a dreptului de servitute nefăcând obiectul judecății în apel pentru a determina exercitarea controlului de legalitate al hotărârii recurate sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 27 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 27 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.