Decizia nr. 619/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a Civilă la data de 23.03.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B., C. S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea mărcii verbale naționale x "A." (dată de depozit 15.02.2019), înregistrată sub nr. x, aparținând pârâtei B. pentru toate produsele din clasa 4 pentru care beneficiază de protecție și obligarea OSIM la efectuarea mențiunii radierii mărcii în Registrul mărcilor; obligarea pârâtelor B. și C. S.R.L. la plata de despăgubiri în cuantum de 1.000 RON, ca urmare a săvârșirii unor fapte ilicite prin încălcarea drepturilor de proprietate industrială conferite de numele comercial "A." aparținând reclamantei; obligarea pârâtei B. la publicarea, pe cheltuiala acesteia, a dispozitivului hotărârii judecătorești în trei cotidiene de circulație națională, respectiv «Ziarul financiar», «Adevărul», «Libertatea» sau, după caz, autorizarea reclamantei de a aduce la îndeplinire obligația pe cheltuiala Asociației, în cazul în care aceasta din urmă nu o execută de bunăvoie; obligarea pârâtelor B. și C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, precum și la dobânda legală penalizatoare calculată asupra cheltuielilor de judecată începând cu data pronunțării hotărârii și până la data plății. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă Prin sentința civilă nr. 1035 din 16 iulie 2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins primul capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea, a dispus anularea înregistrării mărcii x "A." dată depozit 15.02.2019, înregistrată sub nr. x deținută de pârâta B., pentru toate produsele din clasa 4 pentru care s-a dispus înregistrarea, a obligat OSIM să radieze marca x "A." dată depozit 15.02.2019, înregistrată sub nr. x din Registrul Național al Mărcilor, a respins în rest cererea ca neîntemeiată, a obligat pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 20.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru (300 RON) și 20.000 RON (onorariu avocat), în măsura admiterii cererii, a redus onorariul avocatului pârâtei C. S.R.L. de la suma de 5.000 RON la suma de 3.000 RON, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a obligat reclamanta la plata către pârâta C. S.R.L. a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat redus și a luat act de manifestarea de voință a pârâtei B. de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia civilă nr. 74A din 25 ianuarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B., împotriva sentinței civile nr. 1035/16.07.2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. și cu intimații-pârâți C. S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci; a obligat apelanta la plata sumei de 17.057,48 RON cheltuieli de judecată către intimată. I.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 74A din 25 ianuarie 2023, a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâtă B.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 20 aprilie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului C9, astfel cum rezultă din fișa ECRIS și referatul de repartizare aleatorie . Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a invocat drept motive de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. I.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și văzând art. 499 teza a II-a C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului, excepție absolută, invocată din oficiu, Înalta Curtea constată următoarele: Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxe care sunt datorate, în condițiile acestui act normativ, de toate persoanele fizice și juridice și care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești (art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013). Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac și se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. În acest sens, pentru calea de atac a recursului, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar dispozițiile alin. (3) al aceluiași text de lege prevede că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. În situația în care cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, instanța este obligată să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru și, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, să-i pună în vedere părții obligația achitării acesteia, înainte de a pronunța soluția de anulare a cererii ca netimbrate. În speța pendinte, prin rezoluția din data de 27 aprilie 2023, instanța de recurs a stabilit în sarcina recurentei-pârâte, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON aferentă cererii de recurs și a dispus, totodată, emiterea unei adrese acesteia prin care să i se aducă la cunoștință că are obligația de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, în termen de 10 zile de la comunicarea obligației, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. În acord cu jurisprudența instanței de contencios a drepturilor omului, cauza Iordache împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019) - prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată - în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că prin adresa comunicată la data de 05 mai 2023, recurentei-pârâte i-a fost comunicată obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind încunoștințată despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată. Totodată, prin aceeași adresă, i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, în condițiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru în termen de 5 zile de la primirea comunicării și, în temeiul art. 39 alin. (1) din același act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Din actele și lucrările dosarului se constată, însă, că, deși a fost legal înștiințată despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 200 RON, până la acest termen de judecată, și nici nu a uzat de posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în situația în care se afla într-o imposibilitate financiară de a o achita. Or, fiind vorba de o condiție legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiționat de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ. În aceste coordonate, Înalta Curte reține că prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv nulitatea recursului. Ca atare, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sens în care va anula recursul ca netimbrat. Reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acesteia, ca parte care a pierdut procesul, în sensul textului legal menționat, la plata către intimata-reclamantă a sumei de 17.067,08 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, potrivit documentelor justificative depuse la dosar. Din perspectiva prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., se observă că suma achitată de parte avocatului cu titlu de onorariu avocațial aferent etapei recursului este una corespunzătoare dificultății și caracterului divers al problematicii legale pe care soluționarea recursului o presupunea prin raportare la chestiunile dezlegate și totodată la motivele recursului și la apărările intimatei. De aceea, în aprecierea proporționalității sumei ce constituie cheltuieli de judecată devine lipsit de relevanță aspectul că recursul nu a fost soluționat pe fond, pentru că, în contextul complexității considerabile a cauzei, intimata-reclamantă nu putea prevedea acest parcurs al litigiului (cauzat de neplata taxei judiciare de timbru în cuantum fix aferentă cererii de recurs) și era ținută a se apăra eficient și adecvat criticilor formulate prin recurs, ceea ce a dus la angajarea cheltuielii pentru reprezentare și asistență de specialitate.