ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 550/2024

Obiectul cererii Prin cererea de arbitrare înregistrată sub nr. x/04.10.2018 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj (Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciștilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate) în dosarul nr. x/2018, reclamantul Spitalul Orășenesc "Sfânta Filofteia" Mizil a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova la plata sumei de 520.644,02 RON, reprezentând valoarea facturii nr. x/28.08.2015 emise pentru serviciile medicale prestate de reclamant și validate de Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București în anul 2014, peste valoarea contractului, pe seama asiguraților, în scopul realizării interesului public legitim de satisfacere a nevoilor comunitare de sănătate.

Hotărârea pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj Prin hotărârea arbitrală nr. 181/15.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Comisia Centrală de Arbitraj a respins cererea formulată de reclamantul Spitalul Orășenesc "Sfânta Filofteia" Mizil, ca neîntemeiată.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel București Împotriva hotărârii arbitrale nr. 181/15.10.2020 pronunțate în dosarul nr. x/2018, reclamantul Spitalul Orășenesc "Sfânta Filofteia" Mizil a promovat acțiune în anulare, înregistrată la data de 03.10.2022 pe rolul Curții de Apel București - Secția a V-a Civilă sub nr. x/2022. Prin încheierea nr. 13/F din 13.12.2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența materială procesuală de judecare a acțiunii în anulare în favoarea Secțiilor a III-a Civile sau a IV-a Civile ale Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată la data de 15.12.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2023. Prin sentința civilă nr. 59 F din 11 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul Spitalul Orășenesc "Sfânta Filofteia" Mizil împotriva hotărârii arbitrale nr. 181/06.06.2022 pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată; a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 59 F din 11 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamantul Spitalul Orășenesc "Sfânta Filofteia" Mizil, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Relativ la aspectele reținute de către curtea de apel privind condiția de a insera în cuprinsul hotărârii "locul pronunțării" și calificarea nulității ca fiind extrinsecă și condiționată de producerea unei vătămări- vătămarea fiind înlăturată întrucât într-un act normativ este precizat "sediul Comisiei de Arbitraj"-, recurentul susține că o atare ipoteză justifică aplicarea prevederilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ. și incidența unei nulități necondiționate. Așadar, unul dintre motivele care a stat la baza hotărârii atacate este în contradicție cu hotărârea pronunțată. Pe de altă parte, în ipoteza unei nulități intrinseci condiționate, devin incidente prevederile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., respectiv ar fi vorba despre o nulitate expresă la care vătămarea se prezumă iar partea interesată poate face dovada contrară, teză ce nu este incidentă în cauză, astfel că instanța s-a substituit părții interesate. Totodată, recurentul invocă încălcarea dispozițiilor art. 606 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. în contextul în care sediul Comisiei de Arbitraj nu echivalează cu "locul pronunțării." De altfel, nici nu se precizează că hotărârea ar fi fost pronunțată la sediul Comisiei de Arbitraj. Recurentul-reclamant învederează că a invocat preeminența convențiilor internaționale iar instanța de fond a reținut că "există un impediment de ordin procedural pentru examinarea pe fond a acestor chestiuni" în condițiile în care nu a fost atacat Ordinul nr. 619/360/2014 care nu poate fi "lăsat fără efecte". Cu toate că recurentul a invocat Ordinul nr. 1043/2010 în cererea arbitrală instanța arbitrală nu a explicat de ce nu dă forță juridică acestui ordin și de ce înlătură, astfel, un motiv, iar instanța de fond nu a observat acest fapt cu toate că se încalcă norme de drept material. Pentru aceste motive, recurentul solicită admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, în tot sau în parte.

Apărările formulate în cauză În termen legal, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Prahova a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, față de neîncadrarea criticilor invocate în memoriul de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Arată intimata că recurentul reia motivele care au primit deja o dezlegare, iar sentința recurată nu conține motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei și nici nu au fost încalcate reguli de procedură a căror nerespectare să atragă sancțiunea nulității. În subsidiar, se solicită respingerea recursului, ca nefondat. Intimata învederează că în prezenta cauza nu este îndeplinită condiția vătămării vreunui drept al recurentului, vătămarea fiind înlăturată prin existența actului normativ care reglementează organizarea și funcționarea Comisiei de Arbitraj a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, atât sediul cât și locul pronunțării fiind evidențiate în acesta, respectiv Anexa la H.G. nr. 650/2014. Intimata pretinde că instanța de fond a apreciat în mod corect cu privire la natura civilă a contractelor de furnizare de servicii medicale, iar recurentul avea obligația contractuală referitoare la valoarea contractului. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității și a apărărilor invocate de intimată. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Verificând condițiile de regularitate a sesizării prin intermediul cererii de recurs, dat fiind faptul că prin întâmpinarea formulată, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Prahova a invocat nulitatea căii de atac întrucât criticile formulate nu ar fi încadrabile în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că aspectele învederate nu pot fi primite, dezvoltarea memoriului de recurs făcând posibilă încadrarea criticilor în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.. Prin argumentele de nelegalitate deduse judecății pe calea recursului, pe de o parte, recurentul pretinde că instanța de fond a aplicat greșit o serie de norme de drept procesual, iar, pe de altă parte, se invocă vicii ale motivării hotărârii. Relativ la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 invocat, de asemenea, de către recurent, Înalta Curte constată caracterul formal al criticilor formulate, în contextul în care partea nu indică, în concret, greșelile anume imputate instanței cu privire la aplicarea sau interpretarea unor norme de drept material. În continuare, examinând criticile deduse judecății prin intermediul recursului, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit considerentelor ce vor fi arătate. Motivele acțiunii în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., ele fiind de strictă interpretare și neputând fi extinse prin analogie. Totodată, acestea vizează, în ansamblu, condițiile de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înțelegerea lor concretizată prin convenția arbitrală și cauze de nelegalitate expres stabilite. Subsumat motivului de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., recurentul pretinde că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea eronată a prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.- întrucât hotărârea arbitrală nu cuprinde locul pronunțării- sens în care partea face o analiză comparativă a nulității necondiționate și a nulității condiționate, din perspectiva prevederilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ. și art. 175 alin. (2) C. proc. civ. Criticile sunt nefondate. Dispozițiile art. 608 alin. (1) C. proc. civ. prevăd posibilitatea desființării hotărârii arbitrale în cazul omisiunii privind indicarea locului pronunțării (lit. g) și nu sancțiunea nulității absolute pentru unul din motivele enunțate limitativ la lit. a) -i). Condiția reglementată la art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. reprezintă o cerință intrinsecă actului de procedură - reprezentat de hotărârea arbitrală- ce, potrivit art. 175 alin. (1) C. proc. civ. este lovit de nulitate dacă, prin nerespectarea acestei cerințe, părții i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. Condiția vătămării este una esențială, iar în lipsa acesteia nulitatea nu are nici o rațiune de aplicare. Or, partea nu a susținut că ar fi suferit vreo vătămare în considerarea absenței mențiunii privind locul pronunțării din hotărârea arbitrală pe care a supus-o examinării instanței de judecată. Invocând prevederile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., recurentul susține că vătămarea este prezumată până la proba contrarie, probă ce incumbă părții adverse care are un interes procesual în înlăturarea sancțiunii nulității. Cu toate acestea, în prezenta cauză, recurentul nu a pretins -sub aspectul existenței- o vătămare astfel încât intimata să se poată raporta la un fapt concret, pe care, ulterior, să îl poată combate. Art. 175 alin. (2) C. proc. civ. se referă la nulitățile "expres prevăzute de lege", însă dispoziția legală pretins a fi încălcată de către curtea de apel - art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.- nu reglementează în mod expres sancțiunea nulității absolute. Prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. sunt menite să contribuie la concretizarea dreptului la apărare și la exercițiul firesc al contradictorialității, ambele cu semnificația unor garanții substanțiale ale unui proces echitabil reglementat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât numai în măsura în care părțile cunosc locul judecății sunt puse într-o situație de egalitate, în sensul că își pot pregăti apărarea, pentru ca apoi să prezinte - în contradictoriu - toate împrejurările de fapt și de drept de care depinde soluționarea cauzei. Din actele și lucrările dosarului reiese că au fost asigurate recurentului condițiile legale pentru a participa la desfășurarea procedurii arbitrale, reprezentantul părții reclamante fiind prezent la termenul din 15.10.2020, la care a avut loc judecata care s-a desfășurat la sediul Comisiei Centrale de Arbitraj, a participat la dezbateri, a formulat concluzii. Or, sediul instanței arbitrale reprezintă atât locul judecății, cât și locul unde a avut loc pronunțarea hotărârii atacate, conform uzanțelor, astfel încât recurentul nu poate pretinde cu succes aplicarea sancțiunii nulității, viciul invocat fiind înlăturat. În același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr. 13/2007, raționament aplicabil mutatis mutandis și în prezenta cauză, prin care s-a statuat în sensul că "minuta întocmită cu ocazia deliberării trebuie să cuprindă mențiunea că pronunțarea acesteia s-a făcut în ședință publică. Nerespectarea acestei cerințe atrage nulitatea relativă a hotărârii, în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (1865), numai atunci când se dovedește că s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act." Așa fiind, se impune concluzia că nerespectarea cerinței de a indica în mod expres locul pronunțării hotărârii atrage nulitatea numai când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. A considera altfel ar însemna să se adauge la dispozițiile legale prin care sunt reglementate nulitățile și să se reia judecata pentru omisiuni de ordin formal, ce nu produc vreo vătămare, în cazuri în care o asemenea nulitate nu se impune, ceea ce ar fi inadmisibil. Sunt nefondate și criticile prin care partea pretinde incidența motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce permite casarea atunci când hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Subsumat criticii, partea reclamantă susține ca fiind contradictorii considerentele prin care Curtea de Apel București a reținut, pe de o parte, incidența prevederilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nulitatea invocată este una condiționată de existența unei vătămări. Or, statuând că partea poate cere casarea pentru un astfel de motiv, al contradictorialității considerentelor, legiuitorul a avut în vedere că hotărârea recurată cuprinde constatări de fapt distincte și contradictorii care fac imposibilă aplicarea normelor de drept reținute de instanță ca aplicabile raportului juridic dedus judecății și, pe cale de consecință, exercitarea de către Înalta Curte a controlului în ceea ce privește aplicarea legii. Contradicția la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., atunci când privește doar considerentele, trebuie să fie una de natură să conducă spre concluzia că hotărârea este, practic, nemotivată. Astfel, ipoteza existenței unor motive contradictorii are în vedere soluția unor considerente care se exclud reciproc, or împrejurarea că instanța a menționat (greșit) că nulitatea invocată este una extrinsecă, iar nu intrinsecă, continuând argumentația cu motivarea aferentă acesteia din urmă- în sensul că vătămarea este înlăturată întrucât locul pronunțării coincide cu sediul comisiei, fiind reglementat de prevederile art. 1 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de Arbitraj, anexă la H.G. nr. 650/2014- nu face decizia contradictorie, acesta fiind un aspect care vizează modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția dată asupra criticii invocate de reclamant. În egală măsură, sunt lipsite de fundament argumentele recurentului privind dezlegările instanței de fond cu privire la viciile motivării hotărârii arbitrale. Anume, instanța de fond a reținut că hotărârea arbitrală cuprinde considerentele pentru care au fost respinse argumentele reclamantului cu privire la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1837/2007. Totodată, instanța de judecată a înlăturat -în cadrul analizei celui de-al doilea motiv de anulare- omisiunea din cuprinsul hotărârii arbitrale referitoare la motivele care au condus la înlăturarea argumentelor privind obligația reclamantului de a acorda fiecărui asigurat asistență medicală, mai ales în caz de urgență. Așadar, în raport de evaluarea instanței de fond, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât criticile subsumate unui astfel de motiv trebuie să arate în concret ce anume nu cuprinde hotărârea recurată, iar instanța a analizat criticile reclamantului și a oferit un răspuns fundamentat susținerilor părții. De asemenea, doar pentru a se plasa artificial în ipoteza încălcării unor norme de drept material -motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- recurentul învederează că a invocat preeminența convențiilor internaționale, iar instanța de fond nu s-a raportat la Ordinul nr. 1043/2010. Prin această critică recurentul ignoră natura juridică a acțiunii în anulare, precum și coordonatele judecății înfăptuite de instanța de fond care a analizat obligațiile părții ce decurg din contractul nr. x/2014, tranșând aspectele deduse judecății în limitele prevederilor art. 608 C. proc. civ. și prin raportare la Ordinul nr. 619/014 și la Ordinul nr. 1043/2010, concluzionând în sensul că "o normă explicită nu poate fi înlăturată pe calea interpretării unei alte norme, susceptibile de a avea mai multe sensuri." În raport de aspectele dezlegate de instanța de fond, recurentul nu a invocat critici concrete privind aplicarea directă și prioritară a convențiilor internaționale, or condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței. Această exigență nu este îndeplinită de memoriul formulat de reclamant întrucât partea nu a precizat, în mod efectiv, în ce constau greșelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Spitalul Orășenesc "Sfânta Filofteia" Mizil împotriva sentinței nr. 59 F din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.