ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 575/2023

HOTĂRÂRE

09.03.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 575/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VI-a Civilă sub nr. x/2022, reclamantul Spitalul Orășenesc "Sfânta Filofteia" Mizil, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova, a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 184 din 15 octombrie 2020 pronunțate de Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciștilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2020 și obligarea pârâtei la plata sumei de 119851,53 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 18 martie 2020 emise de reclamantă pentru serviciile medicale prestate de aceasta și validate de Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București în anul 2019.

În drept, s-a invocat art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 96 F din 25 noiembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a instanței și a declinat competența materială procesuală de judecare a acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 184 din 15 octombrie 2020 formulată de reclamantul SPITALUL ORĂȘENESC "SFÂNTA FILOFTEIA" MIZIL, în favoarea Secțiilor a III-a Civile sau a IV-a Civile ale Curții de Apel București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prezentul litigiu nu este, nici prin obiectul său, nici prin natura sa, similar celor enumerate la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, context în care a apreciat că competența materială procesuală de soluționare a acestuia aparține secțiilor competente să soluționeze cauzele civile de drept comun, respectiv Secțiile a III-a Civilă și a IV-a Civilă ale Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la data de 12 decembrie 2022, iar la termenul de judecată din 14 decembrie 2022, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale procesuale după criteriul specializării.

Prin sentința civilă nr. 160 F din 14 decembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a IV-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale după criteriul specializării, invocată de instanță, din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 184 din 15 octombrie 2020, spre competentă soluționare secției a VI-a a Curții de Apel București, inițial învestită.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prezentul litigiu trebuie calificat ca fiind unul cu profesioniști, în condițiile art. 3 alin. (2) și (3) din C. civ., context în care ambele părți trebuie considerate profesioniști, în sensul dispozițiilor evocate, întrucât acestea sunt constituite și funcționează în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 și au ca obiect prestarea sistematică de servicii medicale ori de asigurări sociale de sănătate.

Așadar, analizând obiectul și natura prezentului litigiu, respectiv anularea unei hotărâri arbitrale referitoare la pretențiile reclamantei, unitate spitalicească, de a obține obligare pârâtei, casă de asigurări de sănătate, la plata serviciilor medicale prestate și care depășesc valoarea contractuală stabilită prin contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești intervenit între părți, nu există nicio rațiune pentru care acesta să nu fie calificat ca fiind unul cu profesioniști și să atragă competența secțiilor specializate în acest tip de cauze.

Prin urmare, față de împrejurarea că prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel București nr. 29/2011, s-au înființat complete specializate în litigiile cu profesioniști în cadrul secțiilor a V-a civilă și a VI-a civilă, în domeniile litigii cu profesioniști, insolvență, societății comerciale, concurență neloială, registrul comerțului, concluzia care se impune este că revine uneia dintre aceste două secții competența materială după criteriul specializării de a soluționa cauza de față.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București – secția a IV-a Civilă și Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 februarie 2023, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția a IV-a Civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de Spitalul Orășenesc "Sfânta Filofteia" Mizil, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova, Înalta Curte constată că reclamantul a învestit Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă cu o acțiune în anularea hotărârii arbitrale nr. 184 din 15 octombrie 2020 pronunțate de Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciștilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2020 și obligarea pârâtei la plata sumei de 119851,53 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x/18.03.2020 emise de reclamantă pentru serviciile medicale prestate de aceasta și validate de Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București în anul 2019.

Prin hotărârea arbitrală nr. 184 din 15 octombrie 2020 pronunțată de Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciștilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de arbitrare formulată de reclamantul Spitalul Orășenesc "Sf. Filofteia" Mizil în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 119.851,53 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x/18.03.2020 aferente serviciilor medicale prestate în anul 2019 peste valoarea contractului de furnizare servicii medicale spitalicești nr. 9/2018, cu actele adiționale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamantul Spitalul Orășenesc "Sf. Filofteia" Mizil, invocând motivele prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ., iar potrivit art. 610 din același Cod, competența materială de judecare a acțiunii în anulare aparține curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Cu referire la competența materială procesuală de judecare a acțiunii în anulare, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-au reținut următoarele: "Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Așadar, criteriile legale în funcție de care se determină competența materială procesuală a instanței sunt obiectul și natura litigiilor.

În ceea ce privește obiectul litigiului, Înalta Curte constată că a fost dedusă judecății o acțiune în anulare a unei hotărâri arbitrale pronunțate în cadrul unui diferend apărut între o unitate spitalicească (Spitalul Orășenesc "Sf. Filofteia" Mizil) și o instituție publică din domeniul sănătății (Casa de Asigurări de Sănătate Prahova). Diferendul privește decontarea unor servicii medicale prestate de către unitatea spitalicească în favoarea unor persoane asigurate.

Cu referire la natura litigiului, Înalta Curte reține că raportul juridic dedus judecății este unul civil, izvorând din contractul de furnizare servicii medicale spitalicești nr. 9/2018 încheiat între părți și din actele adiționale la acesta, iar nu un contract comercial, context în care se reține că părțile implicate nu au calitatea de profesioniști, întrucât reclamantul Spitalul Orășenesc "Sf. Filofteia" Mizil nu a făcut acte de comerț, acțiunea în anulare viza obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Prahova la plata sumei de 119851,53 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 18 martie 2020 emise de reclamantă pentru decontarea unor servicii medicale prestate de reclamantă în favoarea unor persoane asigurate.

Așadar, dispozițiile legale invocate de către părți aparțin domeniul sănătății, respectiv prevederi ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale H.G. nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019.

Astfel, prezentul litigiu nu este, nici prin obiectul său, nici prin natura sa, similar celor enumerate la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, situație în care competența materială procesuală de soluționare a acestuia nu aparține secției a VI-a a Curții de Apel București, ci secțiilor competente să soluționeze cauzele civile de drept comun – Secțiile a III-a Civilă și a IV-a Civilă ale Curții de Apel București.

În acest context, s-a apreciat că prezentul litigiu atrage competența materială procesuală de soluționare a secției competente să soluționeze cauzele civile de drept comun, respectiv secția a IV-a Civilă ale Curții de Apel București.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București – secția a IV-a Civilă.