ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 175/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin actiunea arbitrală înregistrată sub nr. x/29.12.2017 la Comisia Centrală de Arbitraj a Colegiului Medicilor din România, Colegiului Farmaciștilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, reclamantul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA a solicitat obligarea pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ la plata sumei de 38.295.547,24 RON, reprezentând contravaloarea unui număr de zece facturi, precum și obligarea pârâtei la plata de dobânzi de întârziere potrivit art. 120 alin. (7) Codul de procedură fiscală, de la data scadenței până la data plății efective a debitului și penalități de întârziere pentru fiecare zi de întârziere conform art. 120 alin. (2) Codul de procedură fiscală, de la data scadenței, până la data plății efective a debitului.

În drept, acțiunea arbitrală a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 C. civ., art. 194 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 307 din Legea nr. 95/2006 și Ordinul nr. 2366/2015 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluționare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate, precum și Ordinul nr. 372/2017 privind modificarea Normelor metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli al spitalului public aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1043/2010.

Prin hotărârea arbitrală nr. 138 din 6 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Comisia Centrală de Arbitraj a Colegiului Medicilor din România, Colegiului Farmaciștilor din România, Colegiului Medicilor Dentiști din România, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, a respins ca neîntemeiată, cererea de arbitrare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamantul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA, cauza fiind înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Craiova la 9 aprilie 2021, sub nr. x/2021.

În cauză, ambele părți litigante au solicitat declinarea competenței privind soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, invocând în acest sens dispozițiile art. 610 din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 21/2021 din 26 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială a Curții de Apei Craiova și a declinat competența de soluționare a acțiunii în anulare formulată împotriva hotărârii arbitrale nr. 138 din 06.10.2020, în favoarea Curții de Apel București.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la 22 iunie 2021, sub nr. x/2021.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 28 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 200 alin. (2) raportat la art. 610 C. proc. civ., a constatat necompetența materială procesuală a secției a IX-a de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului la secțiile civile ale Curții de Apel București, specializate în soluționarea cauzelor cu profesioniști.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la 27 iulie 2021, sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 112 din 18 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 138 din 06.10.2020, formulată de reclamantul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ, reținând că nu există niciun motiv de anulare a hotărârii arbitrale.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, reiterând aceleași susțineri prezentate atât în fața instanței arbitrale, cât și în fața Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, sub nr. x/2021, la data de 16.12.2021 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 5.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA a arătat că se impunea decontarea serviciilor medicale de urgență și obligarea pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ la plata penalităților prevăzute de Codul de procedură fiscală, la dosar fiind înaintate documentele justificative întocmite pe baza rapoartelor de activitate care reprezintă cazurile validate în baza cărora pârâta era obligată să deconteze serviciile medicale.

Mai arată recurentul-reclamant că valoarea contractuală prevăzută în contractul de furnizare servicii medicale spitalicești nr. 239/2014 este insuficientă, neputând fi prevăzută la momentul încheierii contractului, precum și faptul că serviciul de urgență medicală nu poate fi restricționat întrucât apar cazuri peste internările curente, neputându-se estima numărul pacienților și valoarea reală a serviciilor medicale, spitalul realizând servicii medicale de urgență nu doar pentru pacienții din județul Dolj ci și pentru cei din județele limitrofe - Mehedinți, Gorj, Vâlcea, Olt.

În drept, recurentul-reclamant nu a indicat niciun motiv de nelegalitate din cele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., rezumându-se doar la a indica dispozițiile art. 486 C. proc. civ.

La 28 decembrie 2021, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că cererea de recurs nu îndeplinește în totalitate cerințele intrinseci prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., nefiind îndeplinită cerința referitoare la mențiunea prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru iar prin încheierea din 08 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părților cu mențiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 29 decembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 31 ianuarie 2023, pentru examinare admisibilitate recurs în completul de filtru.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului pentru inexistența unor motive de nelegalitate care să vizeze considerentele hotărârii recurate și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, urmează a anula recursul declarat de recurentul-reclamant, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit alin. (3) teza I al aceluiași articol, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal, este sancționată cu anularea recursului.

Această sancțiune se explică prin faptul că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Prin raportare la aceste considerente, instanța supremă reține că, prin cererea de recurs, nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care ar putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că, pe de o parte, recurentul-reclamant nu și-a întemeiat cererea pe vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, în expunerea motivelor de recurs, acesta s-a rezumat la reproducerea ad litteram a celor arătate în cuprinsul acțiunii în anulare, fără a dezvolta critici de nelegalitate care să fie îndreptate efectiv împotriva considerentelor hotărârii recurate, aspecte ce contravin cerinței impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Exigențele reglementate de legiuitor prin prevederile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. impun în sarcina titularului căii de atac a recursului obligația formulării unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale menționate, Înalta Curte neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Prin urmare, instanța supremă reține că simpla reluare a situației particulare a litigiului și prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în acțiunea în anulare nu răspund exigențelor legale mai sus redate, prin cererea de recurs nefiind prezentate considerente care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Concret, a motiva recursul în ipoteza dată ar fi însemnat aptitudinea de a demonstra că aspectele relevate prin acțiunea în anulare se încadrează în vreunul din motivele prevăzute de art. 608 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență sancțiunii nulității recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA împotriva sentinței civile nr. 112 din 18 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA împotriva sentinței civile nr. 112 din 18 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2023.