ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1708/2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Hotărârea arbitrală nr. 119 din 27.08.2020 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj a Colegiului Medicilor din România, Colegiului Farmaciștilor din România, Colegiului Medicilor Dentinști din Romania și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea de arbitraj formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA CRAIOVA și în consecință, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.640,5 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului constatat prin raportul de control nr. x/11.12.2018, precum și la plata dobânzilor și a penalităților calculate, inclusiv a dobânzii legale aferente, până la data efectivă a plății.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA CRAIOVA, solicitând admiterea acțiunii și judecarea pe fond a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 126 din 16 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 119 din data de 27.08.2020, pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj, în dosarul nr. x/2019, formulată de reclamantul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA CRAIOVA a declarat recurs, solicitând casarea ei și rejudecând cauza pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia instanța a dat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În motivare, recurentul a susținut că instanța nu a analizat cauza în profunzime și nu a respectat principiul independenței și imparțialității, atunci când nu a solicitat intimatei CAS, să facă dovada faptului că Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI) precum și Sistemul Informatic pentru Prescripție Electronică (SIPE) nu a fost funcțional în momentul eliberării scrisorilor medicale și acordării serviciilor medicale.

Arată că furnizorul de servicii medicale, respectiv spitalul, se afla în situația de a acorda foarte multe servicii medicale, astfel că este eronată susținerea potrivit căreia spitalul a "încasat necuvenit" suma de 1166,50 RON, întrucât aceste servicii medicale au fost în realitate efectuate/acordate pacienților.

Astfel, începând cu anul 2015, dată la care a fost introdus cardul de sănătate, serviciile medicale au fost transmise în timp real, electronic, la CAS pe baza semnăturii electronice a furnizorului și sunt validate de pacient cu cardul său de sănătate. Este și cazul serviciilor medicale considerate în Raportul de control x/11.12.2018 ca fiind încasate necuvenit, care au fost în totalitatea lor validate de pacient cu cardul său de sănătate.

În ceea ce privește sancționarea recurentului Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova cu suma de 4400 RON pentru eliberarea de către medicii din ambulatoriu a 22 de scrisori medicale fără a fi eliberată și prescripție medicală, recurentul precizează că scrisoarea medicală este un document de prelungire a unei scrisori medicale care expiră, deci nu este vorba de o inițiere de tratament nou; în asemenea situații pacienții se adresează unității sanitare de cele mai multe ori în ultima luna de valabilitate a scrisorii medicale anterioare, lună în care medicul de familie a eliberat deja prescripția medicală; deși medicul de familie are obligația să informeze medicul specialist care își desfășoară activitatea în cadrul spitalului, pe biletul de trimitere, asupra rețetelor emise de el, acest aspect în cursul anilor 2017 și 2018 se întâmpla foarte rar; organele de control din cadru CAS Dolj au însă posibilitatea de a verifica foarte ușor aceasta stare de fapt, întrucât organele de control ale CAS Dolj spre deosebire de medicul din ambulatoriu, au acces la serviciile medicale și rețetele acordate fiecărui pacient.

Mai susține că rețeta compensată asociată scrisorii medicale nu s-a putut elibera din cauza nefuncționalității Sistemului de prescripție Electronică în acel moment, astfel că nu poate fi făcut răspunzător medicul și furnizorul de servicii, în speță recurentul.

Recurentul consideră că sancțiunea aplicată unității sanitare a fost mult prea drastică, întrucât situația nu a fost creată din vina acesteia sau determinată de reaua-credință a unității sanitare.

Totodată, susține că nu există temei legal pentru calculul accesoriilor la sancțiunile aplicate, neexistând clauză contractuală în acest sens.

Prevederile legale în materia accesoriilor stipulează faptul că părțile sunt libere să stabilească rata dobânzii prin convenții/contract. Având în vedere că părțile au convenit prin intermediul contractului nr. x/2018 sancțiuni doar pentru anumite încălcări ale obligațiilor prevăzute în contract, intimanta nu poate solicita accesorii în afara clauzelor contractuale, abuzând de prevederile art. 73 indice 1 din Legea nr. 500/2002.

Recurentul apreciază faptul că, pentru respectarea principiului privind un tratament egal, se impune ca intimata să dovedească că programul SIUI a fost funcțional pentru eliberarea rețetelor în perioada verificată. Programul de raportare nu acordă facilitatea de a raporta toți pacienții rezolvați, astfel încât să existe eventuala posibilitate de compensare. Eventualele neconcordante sesizate de corpul de control al CAS Dolj privitoare la consemnarea serviciilor de recuperare în baza de tratament le apreciază a fi erori umane minime determinate de volumul mare de servicii medicale de recuperare acordate.

Precizează faptul că, recurentul nu poate demonstra, în perioada controlată, nefuncționalitatea programului de raportare SIUI, dat fiind faptul că CAS Dolj este unitatea care îl administrează.

Arată că spitalul acordă asistenta medicală necondiționat, în mod nediscriminatoriu, tuturor asiguraților fără ca spitalul să fie restricționat la volumul și valoarea serviciilor medicale prestate asiguraților.

În final, a mai arătat că recurentul se va afla în situația de a nu mai acorda servicii medicale, investigații clinice, paraclinice, medicația necesară pacienților internați, fiind obligată să folosească resursele financiare pentru acoperirea acestor debite solicitate în mod nelegal de intimată.

În concluzie, recurentul consideră faptul că Hotărârea arbitrală nr. 119/2020, prin care spitalul a fost obligat la plata sumei de 5.640,5 RON, precum și a dobânzilor și a penalităților calculate inclusiv a dobânzii legale aferente până la data plății, este neîntemeiată și nelegală, spitalul fiind obligat la plata unei sume în mod nejustificat.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că recurentului îi revine obligația de a indica critici de nelegalitate față de decizia pe care o atacă.

Analiza cererii de recurs relevă însă că autorul ei nu a dezvoltat critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate, ci că a prezentat în motivarea căii de atac aspecte generale referitoare la situația de fapt și probatoriul administrat, sens în care s-a limitat la o reluare a susținerilor expuse în fața instanțelor de fond și care au făcut deja obiectul analizei acestora.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a criticat decizia curții de apel, susținând în esență că rețeta compensată asociată scrisorii medicale nu s-a putut elibera din cauza nefuncționalității Sistemului de prescripție Electronică în acel moment, astfel că nu poate fi făcut răspunzător furnizorul de servicii și obligat la plata unor sume pentru nerespectarea obligațiilor stipulate în contract. Totodată, a mai susținut că nu a fost respectat principiul independenței și al imparțialității în ceea ce privește administrarea probatoriului, alte aspecte care reiau apărări de fond și care vizează modalitatea acordării serviciilor medicale și obligarea la plata accesoriilor prevăzute de lege.

Niciuna dintre aceste susțineri nu conturează o veritabilă critică de nelegalitate care să poată fi subsumată motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurentul urmărind să obțină o nouă evaluare a fondului pretențiilor, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Așa fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat doar în mod formal, iar aspectele de netemeinicie invocate de recurent nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situația în speță, deoarece nu se poate considera că afirmațiile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA CRAIOVA împotriva sentinței civile nr. 126 din 16 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022.