ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2438/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea arbitrală nr. 82 din 06.05.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Comisiei Centrale de Arbitraj, a fost respinsă cererea de arbitrare formulată de către reclamantul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, Comisia Centrală de Arbitraj a reținut, în esență, că au fost respectate prevederile legale și contractuale de către parata Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, care și-a îndeplinit integral obligațiile contractuale cu privire la plata serviciilor contractate potrivit cărora se angaja să deconteze contravaloarea serviciilor medicale acordate asiguraților în luna precedentă, în limita valorii de contract. Mai mult, în contractele de furnizare de servicii medicale spitalicești, însușite și semnate de fiecare parte, la art. 7 alin. (3), respectiv art. 8 era stabilită clar suma aferentă anului 2018 pentru serviciile spitalicești încă de la data încheierii contractelor și ulterior prin fiecare act adițional în parte. Astfel că, reclamantul, de la data semnării contractului, era în cunoștința de cauză asupra valorii contractuale, defalcată pe luni și trimestre. Comisia a observat faptul că pârâta a decontat reclamantului serviciile medicale spitalicești în limita valorii de contract în care erau stipulate clar termenele, condițiile și modalitatea de decontare a serviciilor medicale prestate asiguraților.

Împotriva hotărârii arbitrale, la 15 septembrie 2021, a formulat acțiune în anulare reclamantul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, sub nr. x/2021, care prin Hotărârea nr. 53/17.11.2021 a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București.

La data de 23.11.2021 cererea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2021, iar prin sentința civilă nr. 297 din 18.02.2022 a fost admisă excepția necompetentei funcționale a secției și a fost declinată competenta de soluționare a cauzei în favoarea unei secții civile - litigii cu profesioniștii din cadrul Curții de Apel București.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a Civilă dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2022.

Prin acțiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale nr. 82 din data de 06.05.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Comisiei Centrale de Arbitraj, reclamantul SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ a solicitat admiterea acțiunii în anulare.

Prin sentința civilă nr. 46 F din 13 mai 2022, Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a respins acțiunea în anulare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, recurentul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii formulate.

Recurentul-reclamant a susținut că recursul este întemeiat, întrucât instanța nu a analizat în profunzime și nu a ținut seama de faptul că spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, acordă servicii medicale tuturor pacienților din regiunea Oltenia, fapt dovedit prin adresabilitatea ridicată către această unitate.

A mai arătat că prin cererea inițială a solicitat obligarea Casei de Asigurări de Sănătate Dolj la plata sumei de 3.785.479,94 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale realizate peste valoarea de contract aferentă anului 2018 conform facturilor enumerate.

În fapt, între recurentă și Casa de Asigurări de Sănătate Dolj au fost încheiate contractele nr. x/2018, nr. y/2018 și nr. 239/2018, furnizorul de servicii medicale conformându-se legislației în vigoare precum și clauzelor contractuale, acordând asistență medicală în mod nediscriminatoriu tuturor pacienților, folosind formele cele mai eficiente de tratament.

De asemenea, precizează faptul că serviciile medicale se efectuează conform nevoilor pacientului (nevoi care nu pot fi planificate) furnizorul/în speță spitalul nu poate refuza prestarea acestora pentru care este specializat niciunui asigurat, care este liber să-și aleagă furnizorul de servicii medicale. Totodată menționează că, în urma controlului Curții de Conturi au fost înregistrate în contabilitate și facturate distinct serviciile medicale prestate peste valoarea contractuală. Unitatea a înaintat facturile către C.A.S Dolj în vederea decontării acestora, iar, ulterior, acestea au fost returnate cu motivarea că obligația acesteia este să deconteze furnizorilor de servicii medicale la termenele prevăzute în contract (pe baza facturii însoțite de documente justificative transmise în format electronic, în formatul solicitat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate), contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate și validate conform normelor, în limita valorii de contract. Atâta timp cât aceste servicii medicale au fost validate și confirmate, consideră că C.A.S. Dolj nu poate fi exonerată de plata obligațiilor ce îi revin, în ceea ce privește contravaloarea serviciilor medicale prestate pe seama pacienților peste valoarea contractelor.

Consideră că valoarea decontată de pârâta nu a fost suficientă în vederea realizării pe deplin a actului medical coroborat cu dispozițiile pct. 6 alin. (1) din Ordinul ministerului sănătății nr. 1043/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli al spitalului public, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Serviciile medicale realizate de spitale peste valoarea contractuala se facturează distinct. Contravaloarea acestor servicii se prevede în bugetul unității sanitare atât la venituri, cât și la cheltuieli, în condițiile suplimentarii, prin act adițional, a valorii contractului încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate". Potrivit dispoziției legale enunțate mai sus contravaloarea serviciilor se poate prevedea în buget, doar după încheierea unui act adițional cu valoare. În baza acestuia se întocmește Bugetul de venituri și cheltuieli, care se înaintează spre aprobare Consiliului de Administrație și C.A.S Dolj după care se comunică Ministerului Sănătății pentru aprobare.

Dispoziția legală enunțată instituie în sarcina Casei de Asigurări de Sănătate, de a suplimenta prin act adițional valoarea insuficientă de contract în urma serviciilor realizate/prestate și validate, principala sursă de venituri fiind contractele de servicii medicale încheiate cu aceasta. Unitatea în calitate de furnizor de servicii medicale este obligată potrivit art. 92 lit. d) din H.G. nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului - cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019 să respecte dreptul la liberă alegere de către asigurat a medicului și a furnizorului, să acorde servicii prevăzute în pachetul minimal de servicii și pachetul de servicii de baza fără nicio discriminare.

Totodată, art. 219, art. 229 și art. 230 din Legea nr. 95/2006 prevăd că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de baza pentru asigurați, iar C.A.S Dolj, în calitatea ei de asigurător urmărind realizarea obiectivelor sistemului de asigurări sociale de sănătate, are obligația de a proteja egal, universal, echitabil și nediscriminatoriu pe toți asigurații față de costurile serviciilor medicale în caz de boală și accident din prima zi și până la vindecare.

Raportând activitatea desfășurată la textele legale menționate, se observa că legiuitorul nu a impus o limită în garantarea de către stat a asistenței de sănătate publică, întrucât nu se poate cunoaște cu exactitate numărul de asigurați care vor solicita serviciile furnizorului și deci valoarea acestor servicii.

A mai arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că drepturile cetățeanului asigurat la beneficiile ocrotirii sănătății sunt asigurate indiferent de momentul la care apare această nevoie și independent de depășirea sau nu al unui prag valoric stabilit de Statul Român cu distribuitorul de servicii medicale.

Clauza contractuală potrivit căreia furnizorul trebuie să se încadreze în valoarea contractului trebuie interpretată și în concordanță cu principiul reglementat de art. 1272 C. civ., potrivit căruia, contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau contractului după natura lui. Refuzul de a deconta serviciile medicale peste valoarea din contract, constituie în realitate o încălcare a dreptului la ocrotirea sănătății a asiguratului.

Menționează faptul că C.A.S Dolj administrează și gestionează Fondul național de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea normelor elaborate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, asigurând astfel funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel județean.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483-488 C. proc. civ.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a o admite și, în consecință, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că susținerile recurentului prezentate de acesta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva sentinței recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți exprimate în acțiunea în anulare, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Se observă că, în privința recursului dedus judecății, ne aflăm în fața unei duplicări a susținerilor din etapa procesuală anterioară; în fapt, aceleași motive au fost deduse curții de apel spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului, trecând peste faptul că instanța de casație nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluționarea unor astfel de aspecte.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din acțiunea în anulare, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea sentinței recurate, nu întrunește cerința ce se cere a fi îndeplinită.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în acțiunea în anulare nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din același cod, iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, învestite cu verificarea legalității hotărârii recurate.

Se reține ca dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate, or criticile recurentei care vizează fondul litigiului arbitral nu vor putea fi analizate, acestea vizând aspecte de netemeinicie.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în acțiunea în anulare indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere, totodată, și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CRAIOVA împotriva sentinței civile nr. 46 F din 13 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2022.