ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 23/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în data de 23 iulie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova a solicitat obligarea Casei de Asigurări de Sănătate Dolj la plata sumei de 4.657.911,51 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale realizate peste valoarea contractului încheiat între părți, aferente anului 2013.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Ordinului nr. 1043/2010, Legea nr. 95/2006 și art. 1270 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 599 din 10 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C.N.A.S.

Cererea a fost înregistrată la data de 19 aprilie 2017 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C.N.A.S., sub nr. x/2015.

Prin sentința arbitrală nr. 21 din 27 iulie 2017, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă C.N.A.S., s-a respins cererea de arbitrare formulată de reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova împotriva pârâtei Casei de Asigurări de Sănătate Dolj.

Împotriva sentinței arbitrale nr. 21 din 27 iulie 2017, pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă C.N.A.S., a formulat acțiune în anulare reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova prin care a solicitat anularea hotărârii arbitrale atacate iar, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 611 din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea cererii în anulare.

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub. nr. x/2020, care, prin încheierea din 13 ianuarie 2021 a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal.

În urma repartizării aleatorii cauza a fost înregistrată la 28 ianuarie 2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 43/F din 3 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins excepția tardivității ca neîntemeiată iar, pe fond, s-a respins acțiunea în anulare formulată de reclamant.

La 15 aprilie 2021, reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 43/F din 3 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a solicitat admiterea acțiunii în anulare.

Prin motivele de recurs reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova reiterează aspectele de fond, respectiv faptul că între părți a fost încheiat contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești, iar pentru serviciiile medicale prestate de spital, peste valoarea contractată, s-au emis facturi în valoare de 4.657.911,51 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile nedepunând puncte de vedere.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 18 ianuarie 2022, Înalta Curte analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține că decizia ce formează obiectul recursului nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având în vedere următoarele argumente:

Recursul este formulat împotriva sentinței civile nr. 43/F din 3 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Analiza excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Dispozițiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii arbitrale, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Deși prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului.", această modificare nu este aplicabilă în cauză având în vedere că a survenit ulterior formulării acțiunii arbitrale.

Într-adevăr, conform prevederilor art. 24 din C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 27 același cod "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Prin urmare, legea civilă nu retroactivează, faza judecății în întregul ei, fiind guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la data de 23 iulie 2014 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva sentinței atacate nu poate fi exercitat recursul, întrucât partea nu avea deschisă această cale de atac la data înregistrării acțiunii arbitrale.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de textul de lege menționat anterior, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Astfel, Înalta Curte reține că, deși dispozitivul hotărârii atacate cuprinde mențiunea căii de atac a recursului, aceasta nu îndreptățește recurenta să declare calea de atac indicată, în condițiile în care nu este prevăzută de lege.

Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova împotriva sentinței civile nr. 43/F din 3 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova împotriva sentinței civile nr. 43/F din 3 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2022.