ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1988/2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea (de arbitrare) înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România la 3 decembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU la înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 14.741,71 RON, aferente lunilor septembrie 2010- decembrie 2010 și care reprezintă contravaloarea a 40% din medicamentele compensate eliberate de farmacia reclamantă pensionarilor cu venituri sub 700 RON.

Prin hotărârea arbitrală nr. 120 din 4 februarie 2016, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România a admis cererea arbitrală și a obligat pârâta la primirea și înregistrarea în vederea decontării a facturilor în cuantum de 14.741,71 RON, aferente perioadei septembrie- decembrie 2010, care reprezintă contravaloarea în procent de 40% a medicamentelor compensate 90% potrivit Hotărârii de Guvern nr. 186/2009, cu modificările și completările ulterioare, pentru pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 700 RON/lună, care se suportă din transferuri din bugetul Ministerului Sănătății către bugetul Fondului Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 3 iunie 2020, sub nr. x/2020, CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 120 din 04.02.2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România.

În drept, acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale a fost întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 993 din 15 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secții specializate în litigii cu profesioniști.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 287/2020 din 17 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondată, cererea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 120/04.02.2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate - Colegiul Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România în dosarul nr. x/2013.

Împotriva acestei decizii, la 11 ianuarie 2021, a declarat recurs reclamanta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 10 februarie 2021, intimata-pârâtă A. S.R.L. a depus la dosar concluzii scrise, nesemnate, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 8 iunie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Față de raportul comunicat, prin care s-a reținut inadmisibilitatea recursului, recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU a formulat punct de vedere, prin care a susținut că, potrivit art. 643 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea curții de apel este supusă recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Având în vedere că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială, reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acțiunii arbitrale.

În aceste condiții, introducerea acțiunii arbitrale la 3 decembrie 2013 relevă că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, "hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar conform art. 613 alin. (3) din același act normativ, "admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală (...)".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că sunt supuse recursului numai hotărârile curții de apel prin care a fost admisă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curții de apel prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului", raportat la alin. (2) al aceluiași articol: "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că recursul are ca obiect decizia civilă nr. 287/2020 din 17 decembrie 2020, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondată, cererea în anulare formulată de reclamanta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva hotărârii arbitrale nr. 120/04.02.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013 de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.

Așadar, în aplicarea art. 27 din C. proc. civ., decizia primei instanțe nu face parte din categoria hotărârilor enunțate limitativ la art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data intentării acțiunii arbitrale.

Fiind o hotărâre judecătorească prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale, rezultă că decizia civilă nr. 287/2020 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, raportat la art. 493 alin. (5) din același act normativ, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva deciziei civile nr. 287/2020 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva deciziei civile nr. 287/2020 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2021.