ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1266/2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea arbitrală înregistrată pe rolul Colegiului Medicilor din Ronłânia - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România - Casa Națională de Asigurări de Sănătate la 13 octombrie 2015, reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ a chemat în judecată pe pârâtul C.M.I. A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.814,33 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat până la data de achitării efective a debitului, cu titlu de diferențe rezultate ca urmare a stabilirii incorecte a punctajului obținut de cabinetul medical pentru condițiile in care și-a desfășurat activitatea în anul 2012.

La 15 martie 2021, reclamanta a solicitat introducerea în cauză și a B., având în vedere faptul că acest furnizor, aflat în prezent în relație contractuală cu C.A.S. DOLJ, a preluat la data de 01.07.2018 praxisul de medicină de familie al pârâtului. Totodată, reclamanta și-a modificat cererea inițială, solicitând obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 3.814,33 RON reprezentând punctaj aferent anului 2012 obținut de pârât pentru condițiile în care și-a desfășurat activitatea, sumă la care se vor adăuga și dobânzi de întârziere calculate până la plata efectivă a debitului.

Prin hotărârea arbitrală nr. 33 din 28 iulie 2022, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Colegiului Medicilor din România — Colegiul Farmaciștilor din România — Colegiul Medicilor Dentiști din România — Casa Națională de Asigurări de Sănătate a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis în parte acțiunea și a obligat, în solidar, pârâții la restituirea sumei de 3.814,33 RON, reprezentând diferența rezultată ca urmare a stabilirii incorecte a punctajului obținut de cabinetul medical pentru condițiile în care și-a desfășurat activitatea în anul 2012, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului C.M.I. A. la plata beneficiului nerealizat calculat până la data achitării efective a debitului și a respins ca tardiv formulată cererea de obligare a pârâților în solidar la plata sumelor cu titlu de dobânzi de întârziere calculate până la plata efectivă a debitului principal.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ a formulat acțiune în anulare, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin sentința civilă nr. 96 din 5 octombrie 2023, Curtea de Apel București — secția V-a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii anulare.

În motivare, recurenta a susținut că instanța a realizat o evaluare greșită, considerând că argumentele referitoare la capătul accesoriu, care vizează dobânzile și penalitățile de întârziere, nu se încadrează în ipoteza prevăzută la art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Subliniind că, în opinia sa, aceste susțineri pot fi integrate motivului anterior menționat, a afirmat că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 73

1

din Legea nr. 500/2002; potrivit recurentei, această normă legală se aplică în mod unitar și imperativ tuturor instituțiilor publice în cadrul cărora și reclamanta se încadrează, conform art. 277 alin. (1) și (2), art. 280 alin. (1) lit. a) și art. 281 lit. b) din Legea nr. 95/2006.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimații nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reținut că hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs.

Raportul a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport; numai recurenta și-a exprimat punctul de vedere în sensul admiterii în principiu a recursului.

Verificând, cu prioritate, chestiunea admisibilității căii de atac exercitate de reclamantă în cauza de față, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional prin art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Recursul are ca obiect sentința civilă nr. 96/05.10.2023, prin care Curtea de Apel București — secția V-a Civilă a respins acțiunea în anulare formulată de recurenta de față împotriva hotărârii arbitrale nr. 33 din 28 iulie 2022, a Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Colegiului Medicilor din România — Colegiul Farmaciștilor din România — Colegiul Medicilor Dentiști din România — Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Conform art. 613 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 "Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este suspusă recursului."

Anterior acestei modificări legislative, art. 613 alin. (3) și (4) C. proc. civ. prevedea că numai hotărârea curții de apel prin care a fost admisă acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale era supusă recursului, textul legal având următorul conținut: "Art. 613 (3) Admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și: a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) și e), va trimite cauza spre judecată instanței competente să o soluționeze, potrivit legii; b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puțin una dintre părți solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunța în fond, în limitele convenției arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunța în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunța mai întâi hotărârea de anulare și, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părțile au convenit expres ca litigiul să fie soluționat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluționa cauza în echitate; (4) Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Potrivit dispozițiilor art. 27 din același Cod, hotărârile judecătorești sunt supuse, sub aspectul căilor de atac, motivelor și termenelor, legii în vigoare la data la care a început procesul, în speță relevantă fiind data depunerii cererii de arbitrare.

Cum cererea de arbitrare a fost înregistrată pe rolul Colegiului Medicilor din România - Colegiul Farmaciștilor din România - Colegiul Medicilor Dentiști din România - Casa Națională de Asigurări de Sănătate la 13 octombrie 2015, în cauză sunt incidente prevederile art. 613 alin. (3) și (4) C. proc. civ., în forma aplicabilă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2017.

Verificând sentința recurată sub aspectul soluției pronunțate - respingerea acțiunii în anulare - prin raportare la norma legală enunțată, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie ipotezei reglementate de acest text de lege, în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, aceasta fiind definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 din același Cod.

În atare condiții, hotărârea atacată nu este susceptibilă de exercițiul recursului, motiv pentru care demersul recurentei apare ca fiind inadmisibil.

Înalta Curte notează că menționarea căii de atac din dispozitivul sentinței recurate nu este de natură să determine în favoarea părții interesate un drept procesual neprevăzut de legiuitor în conținutul cadrului legislativ aplicabil cauzei. Aceasta întrucât, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, dând eficiență textelor de lege enunțate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) din același act normativ, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ împotriva sentinței civile nr. 96 din 5 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C.M.I. A. și B..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2024.