ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1796/2024

HOTĂRÂRE

27.06.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1796/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 27 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2022 pe rolul Judecătoriei Giurgiu, sub nr. x/2022, reclamanta Rulouri de Gazon S.R.L., în contradictoriu cu pârâții A., B., Direcția pentru Agricultură Județeană Iași, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea comunicărilor efectuate de pârâta A. privind acceptarea Ofertelor de vânzare înregistrate la Primăria Comunei Dumești publicate de pârâtul B., în calitate de vânzător, precum și a tuturor și oricăror acte subsecvente și/sau anterioare, precum avizele finale emise de Direcția pentru Agricultură Județeană Iași; constatarea decăderii pârâților B. și A. din dreptul de a mai încheia contractele de vânzare având ca obiect imobilele cuprinse în Ofertele de vânzare înregistrate la Primăria Comunei Dumești sub: nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral- x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral - x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral - x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral - x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Dumești) publicate de pârâtul B., în calitate de vânzător; constatarea dreptului său de a i se analiza de către Direcția pentru Agricultură Județeană Iași îndeplinirea condițiilor pentru a i se emite de către această instituție avizele finale favorabile, Rulouri de Gazon S.R.L., în vederea încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunțării de către instanță a unei hotărâri judecătorești care ține locul contractului de vânzare, în termen de 10 zile calendaristice de la data pronunțării hotărârii definitive, iar în cazul refuzului, hotărârea ce urmează a fi pronunțată să țină loc de avizele finale; obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces, conform art. 453 C. proc. civ.

În drept au fost invocate dispozițiile C. proc. civ., ale Legii nr. 17/2014, ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2014, precum și dispozițiile legale la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 5414 din data de 25 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Giurgiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat anularea anumitor acte privind ofertele de vânzare cu privire la anumite terenuri situate în extravilanul comunei Dumești, județul Iași, aflate în raza de competență teritorială a Judecătoriei Iași și a avizelor emise de către pârâta Direcția pentru Agricultură Județeană Iași și totodată constatarea decăderii pârâților persoane fizice, domiciliate în municipiul Iași, de a încheia contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenurile extravilane situate în extravilanul comunei Dumești, județul Iași, înscrise în cartea funciară a localității Dumești și respectiv constatarea dreptului reclamantei de a i se analiza de către Direcția pentru Agricultură Județeană Iași, îndeplinirea condițiilor pentru a i se emite de către această instituție avizele finale favorabile în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică sau pronunțării de către instanță a unei hotărâri judecătorești, care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, iar în cazul refuzului hotărârea ce urmează a fi pronunțată să țină loc de avizele finale, cu privire la terenurile mai sus arătate situate în raza de competență teritorială a Judecătoriei Iași.

Având în vedere că în cazul de față terenurile se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Iași, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 117 C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, aceste prevederi instituind o competență teritorială exclusivă absolută de ordine publică.

Mai mult, instanța a avut în vedere și împrejurarea că nici una dintre părți nu își are sediul sau domiciliul pe raza Judecătoriei Giurgiu, că toți pârâții, atât persoane fizice, cât și persoana juridică, domiciliază și își are sediul în municipiul Iași, sens în care văzând și prevederile art. 11, art. 112 alin. (1) C. proc. civ. a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Giurgiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, județul Iași.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 5772 din data de 25 aprilie 2024, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Giurgiu, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că acțiunea formulată de reclamantă este o acțiune personală, iar nu o cerere privitoare la drepturile reale imobiliare, în oricare din formele ei. Sub acest aspect prima instanță învestită nu poate invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, în speță competența fiind una de ordine privată și poate fi invocată potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. doar de către pârâți. Cum pârâții nu au invocat excepția, susținând competența Judecătoriei Giurgiu, instanța de trimitere a rămas legal învestită din punct de vedere teritorial.

În consecință, instanța reținând că reclamantul a făcut alegerea de competență o dată cu învestirea Judecătoriei Giurgiu, iar pârâții nu au invocat în termen excepția de ordine privată, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Giurgiu, reclamanta a solicitat anularea comunicărilor efectuate de pârâta A. privind acceptarea ofertelor de vânzare înregistrate la Primăria Comunei Dumești publicate de pârâtul B., în calitate de vânzător, precum și a tuturor oricăror acte subsecvente și/sau anterioare, precum avizele finale emise de Direcția pentru Agricultură Județeană Iași. De asemenea, a solicitat constatarea decăderii pârâților B. și A. din dreptul de a mai încheia contractele de vânzare având ca obiect imobilele cuprinse în ofertele de vânzare înregistrate la Primăria comunei Dumești situate în extravilanul comunei Dumești, județul Iași, precum și constatarea dreptului său de a i se analiza de către Direcția pentru Agricultură Județeană Iași îndeplinirea condițiilor pentru a i se emite de către această instituție avizele finale favorabile, în vederea încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunțării de către instanță a unei hotărâri judecătorești care ține locul contractului de vânzare, în termen de 10 zile calendaristice de la data pronunțării hotărârii definitive, iar în cazul refuzului, hotărârea ce urmează a fi pronunțată să țină loc de avizele finale.

În speță, instanțele în conflict au statuat diferit cu privire la natura acțiunii deduse judecății. Astfel, Judecătoria Giurgiu a apreciat că aceasta este o acțiune privitoare la drepturi reale și, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare, că sunt incidente dispozițiile art. 117 C. proc. civ., respectiv competența aparține instanței în a cărei rază teritorială se află imobilul. Pe de altă parte, Judecătoria Iași a apreciat că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, caz în care competența este una de ordine privată și nu poate fi invocată de către instanță din oficiu.

Având în vedere obiectul dreptului subiectiv patrimonial, se observă că prezenta cerere dedusă judecății este o cerere personală prin care se încearcă valorificarea unui drept de creanță, astfel că în speță este vorba de o competență teritorială alternativă, reclamanta având posibilitatea de a alege între instanțele deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ.

În cauză toate solicitările reclamantei nu vizează drepturi reale imobiliare, pentru a fi incident art. 117 C. proc. civ., drepturile reale fiind definite de art. 551 C. civ. ca fiind "1. dreptul de proprietate; 2. dreptul de superficie; 3. dreptul de uzufruct; 4. dreptul de uz; 5. dreptul de abitație; 6. dreptul de servitute; 7. dreptul de administrare; 8. dreptul de concesiune; 9. dreptul de folosință; 10. drepturile reale de garanție; 11. alte drepturi cărora legea le recunoaște acest caracter".

Mai mult, competență teritorială alternativă este una de ordine privată și raportat la dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Din interpretarea textului art. 130 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate în acest text, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

Mai mult, prin decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a reținut că:

"65. Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 67. În situația în care instanța de judecată inițial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepției în termenul legal, ar fi, totuși, considerată îndreptățită să își decline competența către instanța pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenței realizată cu nerespectarea dispozițiilor legale ar subzista, atât instanța de trimitere, cât și instanța ierarhic superioară care va pronunța regulatorul de competență fiind ținute de această soluție".

În privința verificării propriei sale competențe de către instanța investită în urma declinării de competență, Înalta Curte s-a pronunțat în sensul că "68. răspunsul la problema de drept contradictorie existentă în jurisprudența instanțelor naționale vizând posibilitatea instanței căreia i se declină competența de a analiza în ce măsură instanța care și-a declinat competența în favoarea sa a respectat și prevederile legale privind condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență nu poate fi decât acela că trebuie acordată această posibilitate instanței la care se declină competența, deoarece, în caz contrar, prevederile legale care reglementează condițiile și mai ales, termenele de invocare a excepției de necompetență ar fi lipsite de orice eficiență. 69. Nu poate fi primit argumentul exprimat în a doua opinie jurisprudențială în sensul că instanța în fața căreia se ivește conflictul de competență s-ar transforma într-o instanță de control judiciar, deși declinatorul de competență nu este supus niciunei căi de atac, întrucât instanța trebuie să verifice cui îi aparține competența în cauza concretă dedusă judecății. 70. De altfel, legalitatea declinării de competență nu este sustrasă controlului, o atare situație fiind inacceptabilă din perspectiva cerințelor statului de drept. Și aceasta deoarece instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate. Faptul că prevederile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. dispun în sensul că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei căi de atac nu poate duce la altă concluzie, deoarece s-a eliminat calea de atac împotriva hotărârii de declinare a competenței cu scopul asigurării celerității procesului civil și având în vedere că declinarea de competență nu are caracter obligatoriu pentru instanța de trimitere, aceasta fiind, la rândul său, îndrituită să își verifice competența și, dacă este cazul, să se desesizeze în favoarea instanței pe care o consideră competentă. 71. Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității, etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale. 72. Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară".

Prin urmare, în conformitate cu paragrafele sus evocate, instanța de conflict poate verifica dacă competența a fost câștigată, confirmată, în raport de respectarea sau nerespectarea normelor și termenelor procedurale, de "întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței" de către prima instanță sesizată.

În cauză se constată că prin întâmpinările formulate, pârâții nu au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, aceasta fiind invocată din oficiu de către instanță la termenul de judecată din 25 noiembrie 2022.

Or, având în vedere că în prezenta cauză operează o competență de ordine privată, astfel cum s-a expus, precum și faptul că pârâții nu au invocat prin întâmpinări excepția necompetenței teritoriale, instanța Judecătoriei Giurgiu nu putea invoca din oficiu această excepție, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

Prin urmare, chiar și dacă am aprecia teza unei eventuale necompetențe a Judecătoriei Giurgiu, cu toate acestea, ca urmare a exigențelor de ordin procesual referitoare la invocarea excepției, anterior menționate, s-ar constata că aceasta ar fi fost acoperită definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată - în speță Judecătoria Giurgiu - a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost învestită, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operând astfel chiar și într-o astfel de situație, o prorogare legală de competență sui-generis.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.