ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2289/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 322 din 22 martie 2012 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins ca fiind inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 1321 din 08 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 4457/180/2011. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, contestatorul a declarat recurs împotriva unei hotărâri judecătorești definitive. Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul B.N.. Analizând cauza, prin prisma dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 385 1 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece: Astfel, potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) lit. c) și e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs numai sentințele pronunțate, ca instanțe de fond de curțile de apel și deciziile pronunțate, ca instanțe de apel de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel. Printre acestea nu sunt prevăzute și deciziile pronunțate, ca instanță de recurs, de către Curțile de apel, cum este cea atacată în cazul de față. Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. În prezenta cauză, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de către contestatorul B.N., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia nr. 322 din 22 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 1321 din 08 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată, astfel încât prin admiterea excepției, criticile formulate de recurentul petent, care vizează fondul cauzei, nu vor mai fi analizate. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestator. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 322 din 22 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală , cauze minori și familie . Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 iunie 2012.