ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5889/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 18.05.2023, sub nr. x/2023, contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat contestație împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători nr. 486 din 28 martie 2023, prin care s-a respins cererea de transfer la Curtea de Apel București, solicitând anularea acestei hotărâri și admiterea cererii de transfer la Curtea de Apel București, în opinia sa, aceasta fiind emisă cu aplicarea greșită a criteriilor reglementate de Legea nr. 303/2022, fără nicio previzibilitate în aplicarea textului art. 192.

În motivarea contestației, a susținut că la data formulării cererii de transfer, avea o vechime de 17 ani și 4 luni în funcția de judecător (inclusiv perioada de auditor de justiție), din care 11 ani și 2 luni la Tribunalul București, și 2 ani și o lună în grad profesional de curte de apel.

Spre comparație, a fost admis transferul d-nei judecător A., prin Hotărârea CSM, secția pentru judecători nr. 475/28 martie 2023, aceasta având, la data cererii de transfer, o vechime de 16 ani și 4 luni în funcția de judecător (inclusiv perioada de auditor de justiție), din care 10 ani și 3 luni la Tribunalul București, și 2 ani și o lună în grad profesional de curte de apel.

Or, potrivit criteriilor reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022, contestatoarea ar fi îndeplinit criteriile profesionale de transfer, prioritar față de d-na judecător A., având vechimi superioare, totuși, CSM, secția pentru judecători a apreciat că, doar în virtutea aspectului că aceasta era delegată la Curtea de Apel București din luna mai 2022, aceasta poate fi transferată cu prioritate.

În cazul acesteia, a fost exprimat un aviz pozitiv din partea ambelor instanțe implicate - curte și tribunal - deși numărul de locuri vacante la tribunal era la fel de mult comparativ cu instanța la care s-a solicitat transferul, dar "prin transferul acesteia se reduce deficitul de personal la Curtea de Apel Bucuresti, fără a fi afectată activitatea tribunalului, instanță la care, în chiar ședința de transferuri din 28 martie, s-a dispus transferul a 39 judecători".

A mai arătat că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători are sarcina să deceleze asupra acestor aspecte și să aplice previzibil criteriile reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 în situația analizei cererilor de transfer, deoarece textului de lege trebuie să i se dea o aplicare efectivă, previzibilă și accesibilă. Este necesar a se asigura de CSM, secția pentru judecători că judecătorii au cunoștință de aplicarea în mod corect a criteriilor de transfer și că acestea nu rămân la aprecierea discreționară a unui singur judecător, respectiv cel care ocupă, temporar, fie și prin delegare, postul de Președinte al Curții de Apel București.

Se mai notează aprecierea repetitivă a CSM în cuprinsul tuturor hotărârilor emise asupra transferurilor din 28 martie 2023 că respectivele criterii prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 "nu au o ordine de prioritate" și reclamă o "evaluare comparativă și cumulativă".

În aceste condiții, a înțeles să critice o astfel de apreciere care a condus la o aplicare nelegală a art. 192 din Legea nr. 303/2022, text de lege care este clar și care trebuie aplicat în mod previzibil și accesibil, astfel încât judecătorii să aibă cunoștință de modalitatea în care pot opta pentru transfer la o anumită instanță. În analiza cererilor de transfer, este necesar așadar să fie aplicate corect criteriile și să se acorde ordinea de prioritate în raport de acestea, respectiv să se acorde eficiență vechimii acestora în profesie, vechimii la instanța de unde solicită transferul și respectiv în gradul instanței unde solicită transferul.

Niciunul din criteriile din art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu menționează "funcționarea deja" la instanța unde se solicită transferul pentru ca acesta să stea la baza emiterii avizului pentru transfer de președintele acesteia. De altfel, un astfel de criteriu trebuia respins de plano de CSM, secția pentru judecători, fapt care nu s-a întâmplat în privința d-nei judecător A., care a avut prioritate la transfer deși, potrivit criteriilor reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022, aceasta avea vechime în profesie și la Tribunalul București inferioară contestatoarei.

Deși CSM, secția pentru judecători ar putea pretinde că a analizat criteriile legale din art. 192 din Legea nr. 303/2022, totuși, conținutul Hotărârii nr. 486/28 martie 2023 de respingere a cererii contestatoarei de transfer nu cuprinde o analiză comparativă între criteriile îndeplinite de aceasta și criteriile îndeplinite de alți semnatari ai cererilor de transfer din aceeași sesiune. Totodată, prin cererea de transfer a arătat că doreste transferul la una din secțiile civile al Curții de Apel București, având specializarea necesară pe care a și detaliat-o, iar vechimea sa în profesie și de funcționare efectivă la Tribunalul București îi acordau prioritate față de d-na judecător A., cu titlu de practică judiciară indicând decizia nr. 4731/18 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, că hotărârea contestată este legală, în considerentele actului administrativ fiind expuse informatii privind traseul profesional al solicitantului, vechimea în funcție de judecător și cea de la instanța de unde se solicită transferul, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedură de transfer, dar și argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

Astfel, gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, așa încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Contrar criticilor contestatoarei, au fost analizate criteriile în discuție în mod obiectiv și coroborat, raportat la situația celor două instanțe implicate în procedura de transfer.

A mai arătat intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competențelor sale legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

În egală măsură, toate cererile de transfer au fost analizate prin raportare la aceleași criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii în soluționarea cererilor de către CSM este consecința faptului că fiecare cerere se analizează în funcție de circumstanțele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane. Mai mult, că nu se poate reține aplicarea unui tratament diferențiat reclamantei, soluționarea cererilor de transfer presupunând o analiză a situației fiecărui solicitant, precum și o analiză a specificului distinct al fiecărei instanțe implicate în procedură, la momentul soluționării unor astfel de cereri.

A concluzionat intimatul că instanța de judecată nu poate cenzura actele administrative emise de autoritatea publică în exercitarea dreptului său de apreciere decât dacă actul a fost adoptat cu exces de putere, situație neregăsită în speță, întrucât respingerea cererii de transfer a contestatoarei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor privind transferul prevăzute de Legea nr. 303/2022, iar actul administrativ contestat este temeinic motivat. Soluționarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesul individual al solicitanților și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatorului nu reflectă o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat, în cauză neregăsindu-se nici o situație de discriminare.

Prin răspunsul la întâmpinare și precizarea contestației, contestatoarea a arătat că înțelege să solicite, ca urmare a admiterii contestației, dispunerea transferului la secția a IV-a civilă a Curții de Apel București, conform specializării civil fond funciar solicitate, începând cu data pronunțării Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, în motivare au fost reiterate argumentele expuse în contestație, susținând că din perspectiva vechimii la tribunal și a vechimii gradului de curte de apel, criteriile legale reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 îi asigurau preferința unui transfer față de doamna judecător A..

Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 06.12.2023, contestatoarea a solicitat cu prioritate dispunerea transferului la secția a IV-a civilă a Curții de Apel București, conform specializării civil fond funciar solicitate, începând cu data pronunțării Înaltei Curți de Casație și Justiție, menținând cererea de dispunere a transferului la Curtea de Apel București, Secțiile civile a III-a sau a IV-a civilă, conform specializării drept civil.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 26 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată la data de 7 decembrie 2023.

Prin încheierea din data de 25 octombrie 2023, s-a admis declarația de abținere a unuia dintre membrii titulari ai completului de judecată învestit cu soluționarea contestației.

S-au depus la dosar înscrisuri de către ambele părți litigante.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației

Examinând Hotărârea contestată, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 486 din 28 martie 2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, contestatoarea solicitând anularea acestei hotărâri și admiterea cererii de transfer la Curtea de Apel București, Secțiile Civile a III-a sau a IV-a, potrivit specializării drept civil, pentru care a optat la data depunerii cererii de transfer, începând cu data pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea precizatoare, contestatoarea a solicitat cu prioritate dispunerea transferului la secția a IV-a civilă a Curții de Apel București, conform specializării civil fond funciar solicitate, începând cu data pronunțării Înaltei Curți de Casație și Justiție, menținând cererea de dispunere a transferului la Curtea de Apel București, Secțiile civile a III-a sau a IV-a civilă, conform specializării drept civil.

În primul rând, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 190 din Legea nr. 303/2022 (1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun.(…)

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că prin cererea de transfer formulată, titularul acestuia își exprimă și disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun, astfel că este neîntemeiată cererea contestatoarei prin care aceasta solicită transferul la o anumită secție a Curții de Apel București, indiferent de motivele invocate de aceasta.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 486 din 28 martie 2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la conținutul actului atacat, Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 188-192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Astfel, conform cu dispozițiile art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor șî procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.(…)."

Potrivit art. 190:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun. (…)".

Totodată, art. 192 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 486/2023 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 188-192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În acest context, criticile contestatoarei referitoare la pretinsa contradicție în raționamentul intimatului raportat la conceptele de utilitate, oportunitate și legalitate, apar ca nefondate.

Astfel, noțiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, criticată de asemenea de contestatoare, existând o marjă de libertate lăsată pentru aprecierea efectuată de o autoritate, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a petentului, solicitarea acestuia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul art. 188 din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru Judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de petent, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe procuror și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Astfel, s-a reținut că din analiza traseului profesional, rezultă că doamna judecător doamna B. are o vechime de 17 ani și 4 luni în funcția de judecător (inclusiv perioada de auditor de justiție), dintre care 11 ani și 2 luni la Tribunalul București și 2 ani și o lună în grad profesional de curte de apel.

Conform evidențelor direcției de resort, la Tribunalul București, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 262 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt vacante 45 de posturi, dintre care pentru 2 posturi s-a aprobat ocuparea pe perioadă nedeterminată, în condițiile legii și există un post temporar vacant neocupat. Se mai reține că funcțiile vacante de președinte al secției I penală, președinte ai secției a IV-a civilă și președinte al secției a VI-a civilă sunt ocupate prin delegare.

În anul 2022, la Tribunalul București, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 634, comparativ cu media naționala de 515, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 512, comparativ cu media națională de 389.

Conform evidențelor aceleiași direcții, la Curtea de Apel București, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 218 posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 198 de posturi, fiind vacante 20 de posturi și există 9 posturi temporar vacante neocupate. Se mai reține că funcțiile vacante de președinte al secției a II-a penală, președinte al secției a V-a civilă și președinte al secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sunt ocupate prin delegare, iar prin Hotărârea nr. 3207/22.12.2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a înființat secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, căreia i-a fost alocat un post vacant.

La Curtea de Apel București, în anul 2022, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 336, comparativ cu media națională de 258, iar încărcătura cauzelor/schema a fost de 321, comparativ cu media națională de 227.

Se mai constată că secția pentru Judecători a reținut faptul că Tribunalul București și Curtea de Apel București au exprimat avize nefavorabile transferului doamnei judecător B., având în vedere numărul mare al posturilor vacante la Tribunalul București, vulnerabilitatea extremă pe care acest deficit o exercită asupra bunei funcționări a instanței, precum și volumul ridicat de activitate al tribunalului menționat, apreciindu-se că este necesară prezența doamnei judecător B. în activitate la Tribunalul București.

Din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

De altfel, art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru Judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Astfel, contrar susținerilor contestatoarei, se constată că, la soluționarea cererii de transfer formulate, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal și profesional invocate în cerere.

Aspectele menționate în avizele consultative exprimate de instanțele implicate în procedura de transfer au fost analizate prin coroborare și cu alte criterii relevante, respectiv numărul posturilor vacante și temporar vacante la aceste instanțe, precum și gradul de încărcare al lor.

De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

Prin urmare, la soluționarea cererilor de transfer prevalează interesele instanțelor în discuție, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantului.

Astfel, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a contestatoarei dispusă de secția pentru Judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerile contestatoarei referitoare la comportamentul intimatului, care a soluționat în mod favorabil alte cereri de transfer analizate în aceeași sesiune, întrucât la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentului, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Astfel, intimatul a analizat toate cererile de transfer prin raportare la aceleași criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii este consecința faptului că fiecare se analizează în funcție de circumstanțele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane.

În acest context, contrar susținerilor contestatoarei, în speță nu sunt întrunite nici condițiile existenței unei discriminări așa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât pe de o parte nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale contestatoarei, în condițiile în care nu este reglementat niciun drept al acesteia de transfer, iar, pe de altă parte, din cuprinsul hotărârii contestate rezultă motivele determinante care au condus la respingerea cererii de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 486 din 28 martie 2023 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea B. în contradictoriu cu intimatul Consiliului Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii nr. 486 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.