ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4867/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.10.2020 pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2020 reclamantul Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României Departamentul III, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii nr: Ml/33/24.09.2020 dispusă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul Curții de Conturi a României, prin care se respinge contestația formulată împotriva pct. I subpunctul 4 din Decizia nr. HI/6/27.05.2020 emisă de Curtea de Conturi a României, în temeiul prevederilor art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată și ale pct. 174 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, cu modificările și completările ulterioare, precum și împotriva constatărilor menționate la pct. 5.1.5 din Raportul de Audit financiar încheiat la Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală (IDSA), înregistrat sub nr. x/03.04.2020 la Curtea de Conturi a României și sub nr. x/08.04.2020 la IDSA și la pct. 5 din Procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr. x/08.04.2020 la IDSA, ca fiind netemeinică și nelegală.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 917 din 11 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României Departamentul III, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 917 din 11 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că din motivarea sentinței recurate rezultă că aceasta cuprinde motive contradictorii și este data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și faptul că instanța de fond nu a răspuns la toate capetele de cerere și motivarea astfel cum a fost precizată prin cererea de chemare în judecată. Astfel, a susținut că instanța pe de o parte reține apărarea în sensul că sporul pentru condiții deosebit de periculoase se poate acorda "...în momentul în care salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază prevăzute în anexele Legii-cadru nr. 153/2017, începând cu anul 2019, în condițiile detaliate prin art. 38 alin. (4) din actul normativ menționat. În acest sens a apreciat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 82/2018 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept care se poate aplica prin analogie și în legătură cu sporul solicitat, interpretarea textelor în discuție decurgând din aceleași principii statuate de legile de salarizare și impunându-se cu caracter obligatoriu de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.," și, pe de altă parte, arată că "nu poate fi acordat sporul pentru condiții de muncă deosebit de periculoase, deoarece s-ar încălca prevederile art. 34 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2017" . Decizia nr. 82/2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțele de judecată de la publicarea în Monitorul oficial al României, respectiv 19.02.2019, (Monitorul oficial al României nr. 130), iar O.U.G. nr. 114/2018 a fost publicată la data de 29.12.2018 în Monitorul oficial nr. 1116. Instanța de fond în mod nelegal nu a aplicat decizia nr. 82/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care se impune cu caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, întrucât chiar prin motivare statuează că, " ...se poate aplica prin analogie și în legătură cu sporul solicitat, interpretarea textelor în discuție decurgând din aceleași principii statuate de legile de salarizare și impunându-se cu caracter obligatoriu de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României." În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că IDSA a acordat unor salariați din cadrul entității spor de condiții de muncă vătămătoare cu încălcarea prevederilor art. 38 alin. (3), coroborat cu prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Recurentul a solicitat să nu se țină seama de constatările și concluziile Comisiei de soluționare a contestației, astfel cum sunt precizate în încheiere, întrucât, astfel cum a arătat și prin contesțația formulată și înscrisurile doveditoare, prevederile art. 38 alin. (3), coroborat cu prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nu constituie temei de drept pentru acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase și nici deciziile enunțate și pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv decizia nr. 37/2020 și Decizia nr. 82/2018 nu sunt aplicabile pentru acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, astfel cum este reglementat atât în Legea-cadru nr. 153/2017 cât și prin Hotărârea nr. 917/2017. IDSA deține Buletinul de determinare prin expertizare nr. x/26.01.2018, prin care s-au constatat următoarele (extras):"întreg personalul instituției este expus riscului profesional de îmbolnăvire prin contagiune cu agenți biologici ai zoonozelor și bolilor transmisibile comune omului și animalelor, agenți care sunt nominalizați în grupa 3 (agenți biologici care pot provoca îmbolnăviri grave ia om și anumafe constituind un pericol serios pentru lucrători; ei pot prezenta un risc de propagare în colectivitate) și grupa 4 (agenți biologici care pot provoca îmbolnăviri grave ale omului și constituie un perocol serios pentru lucrători, ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate și nu există în general profilaxie sau un tratament specific) conform H.G. nr. 1092/2006. Pentru acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, a respectat prevederile art. 6 și 7 din HGR nr. 917/2017. În acest sens, s-a dat eficiență prevederilor sus-menționate, iar prin Ordinul nr. 610/31.01.2018 emis de președintele ANSVSA s-a stabilit cuantumul sporurilor privind condițiile de muncă pentru persoanele din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală, iar prin deciziile nr. 159/15.02.2018, rectificată prin decizia nr. 242/08.03.2018 și ale deciziei nr. 512/05.12.2018 se nominalizează personalul din cadrul IDSA care beneficiază de sporul pentru condiții deosebit de periculoase, precum și cuantumul sporului pentru condiții deosebit de periculoase în procent de 30% din salariul de bază. Începând cu luna octombrie, respectiv noiembrie 2018, prin acte administrative s-a stabilit dreptul la plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase pentru personalul din cadrul IDSA, ținând seama în mod efectiv de condițiile de risc în care persoanele își desfășoară activitatea, astfel cum a fost stabilit prin buletinul de determinare prin expertizare, respectiv încadrarea în condiții deosebit de periculoase, "sporul pentru condiții de muncă reprezentând o compensație financiară a riscurilor, acordată personalului care își desfășoară activitatea în condiții de muncă vătămătoare, periculoase, deosebit de periculoase, condiții grele de muncă sau condiții deosebite de muncă reprezentate de izolare." Așadar, folosind metoda interpretării literale, sistematice și teleologice (în scopul pentru care a fost emis actul normativ), Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" din administrația publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, cu precădere, în situația recurentului se aplică Anexa 3 trebuie aplicat de la momentul publicării în Monitorul oficial, conform prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. Recurentul a respectat prevederile legale și principiile stabilite în actele normative incidente în materie privind acordarea dreptului la sporul pentru condiții deosebit de periculoase angajaților din cadrul instituției și solicită să nu se țină seama de decizia nr. 27/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției având în vedere precizările făcute de acesta. În același sens este și faptul că noul sistem de salarizare introdus prin Legea nr. 153/2017 este guvernat de principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție și de principiul egalității, prin asigurarea de de venituri salariate egale egale pentru muncă cu valoare egală. Prin Ordinul nr. 610/31.01.2018 (… ), Președintele ANSVSA a stabilit cuantumul sporurilor privind condițiile de muncă pentru persoanele din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală. Pe cale de consecință, se atestă împrejurarea că întreg pesonalul din cadrul instituției în care este încadrat și recurentul-reclamant își desfășoară activitatea în alte condiții de muncă decât cele anterioare datei de 01.01.2018. Sporul pentru condiții de muncă reprezintă un drept salarial nou de care personalul menționat mai sus nu a beneficiat anterior și, ca atare, în măsura în care personalul, deși ocupa aceeași funcție, își desfășoară activitatea în alte condiții, noi (atestate în baza Regulamentului-cadru adoptat prin H.G. nr. 917/2017), care dau naștere unui drept suplimentar, acesta trebuie acordat tuturor funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în aceste condiții noi, și nu numai celor care au depășit indemnizațiile de încadrare stabilite pentru anul 2022 … O interpretare contrară ar fi discriminatorie, deoarece condițiile de muncă, deși aceleași pentru întres personalul, ar aduce beneficii numai unora dintre funcționarii publici, fără un criteriu obiectiv. Atingerea unui plafon salarial, cel stabilit pentru anul 2022, nu poate fi considerat criteriu justificat, deoarece aplicarea etapizată a legii de salarizare unitară nu trebuie să lipsească de efecte pecuniare situațiile în care funcționarii publici își desfășoară activitatea în aceleași condiții. O astfel de interpretare ar contraveni însuși scopului legii cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cât și O.U.G. nr. 137/2000, menținând inechitățile ori diferențe salariale din cadrul aceleiați categorii de personal (care își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă, dar care pentru unii determină un beneficiu salarial, iar pentru alții nu) și, în consecință, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenționat să o elimine prin edictarea acestui text, pentru a pune în acord legislația internă cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și cu cele ale dreptului Uniunii Europene.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, fiind corespunzător motivate, nefiind susceptibilă de criticile formulate de reclamant. În esență, a susținut că apărările formulate de recurentă se raportează la o lege promulgată și publicată în Monitorul Oficial la o dată ulterioară finalizării misiunii de audit efectuată la IDSA.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 26 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Situația de fapt reținută de prima instanță În perioada 02.03 - 03.04.2020 o echipă de auditori publici externi din cadrul Curții de Conturi au desfășurat misiunea privind "Audit financiar al contului de execuție pe anul 2019" la Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală (IDSA), în urma căreia a fost încheiat Procesul-verbal de constatare înregistrat la entitatea verificată sub nr. x din 08.04.2020. Pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate, Departamentul III a emis Decizia nr. 111/6/27.05.2020, prin care s-a dispus, în sarcina entității controlate, mai multe măsuri, printre care și măsura de la pct. l subpunctul 4 în sensul că: " Conducerea IDSA va informa Curtea de Conturi cu privire la soluțiile definitive pronunțate de instanțele de judecată în care s-a solicitat obligarea IDSA la plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase de muncă. În situația în care prin hotărârile definitive pronunțate de instanțele de judecată se vor respinge acțiunile introduse de salariați, conducerea IDSA va dispune măsuri pentru recuperarea, în condițiile legii, a sumelor plătite necuvenit" cu termen de realizare: 31.12.2020. Prezentarea abaterii contestate: "Acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de muncă, în procent de 30% din salariul de bază, unor salariați din cadrul institutului care nu îndeplineau condițiile prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În baza concluziilor consemnate în Buletinul de determinare prin expertizare nr. x/26.01.2018, emis de Direcția de Sănătate Publică București, prin care s-a precizat că "întreg personalul institutului este expus riscului profesional de îmbolnăvire prin contagiune, cu agenți biologici ai zoonozelor si bolilor transmisibile comune omului si animalelor", începând cu data de 01.01.2018 s-a acordat sporul pentru condiții deosebit de periculoase unui număr de 17 salariați care se încadrau în prevederile legale aplicabile. Începând cu lunile octombrie, noiembrie 2018 acest spor a fost acordat, prin decizie a directorului instituției, tuturor salariaților instituției, inclusiv celor care nu îndeplineau condițiile prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul ca nu aveau salariile de bază mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022. Cu adresa nr. x/19.05.2020 entitatea auditată a transmis date, documente și informații suplimentare din care rezultă că în perioada 2018 - 2020 un număr de 127 de salariați au acționat instituția în judecata, solicitând instanțelor de judecată să oblige IDSA la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase. Dintre aceștia, un număr de 33 salariați sunt parte în două dosare de instanță, formate după finalizarea misiunii de audit financiar realizată în anul 2020. Pentru un număr de 5 salariați instanțele de judecată au pronunțat hotărâri definitive prin care au obligat IDSA la plata sporului salarial pentru condiții deosebit de periculoase iar pentru restul de 122 de salariați, acțiunile introduse se află în diferite faze procesuale de judecată. În dosarul nr. x/2018, aflat în etapa procesuală a judecării recursului, Curtea de Apel București a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri cu privire la următoarea chestiune de drept «Cum se interpretează și aplică dispozițiile Anexei VIII, cap II, lit. A), pct. II, subpunctul 6,2 lit. a), pct. I. din Legea nr. 153/2017, modificată și completată, care prevăd că "Personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în prezenta anexă beneficiază și de următoarele categorii de sporuri și drepturi: a) Sporuri: V. Spor pentru condiții deosebite de munca vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire și/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condițiilor specifice de desfășurare a activității - de până la 35%;(...) în corelare cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 153/2017, modificată și completată». Cauza a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, în care Înalta Curte de Casație de Justiție a pronunțat Decizia nr. 37/07.05.2020 prin care a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București. În timpul misiunii de audit entitatea a luat măsura cuantificării valorii brute sporului pentru condiții de muncă aferent anilor 2018 si 2019, pentru salariații din eșantion, care nu îndeplineau condițiile prevăzute la art. 38 alin. (6) din Legea -cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare. Au fost încălcate prevederile: - Art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) Legea - cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare; - Art. 435 din Legea nr. 134/2010, republicată, privind C. proc. civ., cu modificările și completările ulterioare - Art. 21 alin. (4) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare; - Art. 5 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, cu completările și modificările ulterioare." Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei măsuri, iar prin încheierea nr. 33/24.09.2020, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a dispus respingerea contestației formulate. Prin cererea introductivă de instanță reclamanta invocă în esență faptul că s-a reținut în mod greșit că a acordat sporul pentru condiții deosebit de periculoase de muncă unor salariați care nu îndeplineau condițiile prevăzute de ari. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, contrar precizărilor transmise de ordonatorul principal de credite (ANSVSA) prin Nota de serviciu nr. x/2018 și a punctului de vedere comunicat de MMJS prin adresa nr. x/21.12.2017. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Analiza motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de recurentul-reclamant circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu privire la faptul că, în opinia sa, instanța de fond nu a răspuns la toate capetele de cerere și motivarea astfel cum a fost precizată prin cererea de chemare în judecată ori că sentința cuprinde motive contradictorii. Astfel, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Or, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată. În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv. Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, în realitate recurentul manifestându-și nemultumirea față de soluția pronunțată. Totodată, Înalta Curte amintește că în practica instanțelor de control judiciar s-a reținut constant că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și atunci când există o contradicție între soluția pronunțată și considerentele ce stau la baza acesteia sau atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raționamentul care a stat la baza pronunțării soluției, ori când instanța s-a pronunțat cu privire la altă acțiune decât cea care face obiectul litigiului, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind întâlnită în cauză, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentului neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în sensul invocat de aceasta. Nici incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținută în cauză. Motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Înalta Curte constată că circumscris acestui motiv de nelegalitate, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că s-a reținut în mod greșit că a acordat sporul pentru condiții deosebit de periculoase de muncă unor salariați care nu îndeplineau condițiile prevăzute de ari. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, contrar precizărilor transmise de ordonatorul principal de credite (ANSVSA) prin Nota de serviciu nr. x/2018 și a punctului de vedere comunicat de MMJS prin adresa nr. x/21.12.2017. Totodată, în opinia sa, începând cu anul 2019, sporul de condiții se acordă și se determină ca procent asupra salariilor de bază determinate in raport cu anexele la legea-cadru, conform art. 38 alin. (4) din Legea-cadru, deoarece începând cu anul 2019 salariile se determină în raport cu anexele la legea-cadru, susțineri pe care le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora. Astfel, se reține că potrivit art. 23 din legea nr. 153/2017: locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate. În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat "pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38". Prin raportare la dispozițiile legale mai sus enunțate rezultă că stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare se efectuează în condițiile art. 38 din Legea nr. 153/2017. Art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziții prin care se determină în mod specific condițiile de aplicare în timp a legii. Prin alin. (1) al acestui articol este instituită regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele temporare apar descrise în alin. (2)-(6). Prima etapă, reglementată prin art. 38 alin. (2) lit. a), privește perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017. Pentru această perioadă s-a adoptat măsura menținerii în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. A doua etapă, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), privește anul 2018, începând cu luna ianuarie 2018. Pentru acest an se prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază și al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, fără a se depăși limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Fac excepție de la această regulă, potrivit art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, anumite categorii de personal, reclamanții nu se regăsesc în aceste excepții. A treia etapă privește perioada anilor 2019-2022, reglementată prin art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Pentru această perioadă salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază și majorările salariului de bază stabilite prin lege, inclusiv în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, și salariile de bază avute în luna decembrie 2018. Astfel, în perioada 2019-2022, se preconizează acordarea unei creșteri anuale a salariilor de bază, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018. Începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (sporuri, indemnizații, majorări etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conținutul legii și în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora care va fi acordat anual. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilității financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017. Potrivit art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. În aceste condiții, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte reține că interpretarea sistematică, logică și gramaticală a dispozițiilor art. 38 alin. (2), (3), (4) și (6) privind aplicarea etapizată a legii, mai sus prezentate, impun concluzia că acordarea sporului reglementat de art. 23 din legea nr. 153/2017 trebuie să respecte aplicarea în timp a legii nr. 153/2017. Astfel, nu poate fi acordat pentru anul 2018, pentru că s-ar încălca prevederile art. 38 alin. (3) din același act normativ, care determină majorarea în anul 2018 a drepturilor salariale avute în luna decembrie 2017 cu un procent de 25%. Reglementarea sporului va fi aplicabilă și va fi acordată în momentul în care salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază prevăzute în anexele Legii-cadru nr. 153/2017, începând cu anul 2019, în condițiile detaliate prin art. 38 alin. (4) din actul normativ menționat. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, în mod corect a concluzionat prima instanță că pentru anul 2019 nu poate fi acordat sporul solicitat pentru că s-ar încălca prevederile art. 34 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2017 care prevăd că prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Lipsită de suport este si susținerea recurentului cu privire la decizia nr. 82/2018 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept, în condițiile în care prima instanță a apreciat că aceasta se poate aplica prin analogie și în legătură cu sporul solicitat, interpretarea textelor în discuție decurgând din aceleași principii statuate de legile de salarizare și impunându-se cu caracter obligatoriu de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României. În fine, în ceea ce privește susținerea recurentului-reclamant în sensul că aplicarea etapizată a legii de salarizare unitară nu trebuie să lipsească de efecte pecuniare situațiile în care funcționarii publici își desfășoară activitatea în aceleași condiții, o astfel de interpretare contravenind însuși scopului legii cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cât și O.U.G. nr. 137/2000, menținând inechitățile ori diferențe salariale din cadrul aceleiați categorii de personal (care își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă, dar care pentru unii determină un beneficiu salarial, iar pentru alții nu), opțiunea legiuitorului de aplicare etapizată a legii nr. 153/2017 nu poate fi cenzurată de instanță și înlăturată de la aplicare. Cu privire la acest aspect, prin Deciziile Curții Constituționale nr. 818/3 iulie 2008, nr. 819/3 iulie 2008, nr. 820/3 iulie 2008, nr. 821/3 iulie 2008, toate publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008 și nr. 1.325 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, s-a constatat că prevederile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Aceasta deoarece un asemenea înțeles încalcă principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. Așadar, nimeni nu poate invoca principiul nediscriminării pentru a obține un anumit tratament, cu încălcarea legii. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.