ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1010/2023

Ședința publică din data de 23 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 16.07.2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu" a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea măsurilor prezentate la punctul II.2 si II.3 din decizia nr. 31 din 29.04.2015 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul III, în dosarul nr. x/2015.

1.2. Hotărârea instanței de fond, pronunțată în primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 2947 din 14 iulie 2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată împotriva sentinței pronunțate în primul ciclu procesual

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. Dr. G. K. Constantinescu, iar prin decizia nr. 5399 din 21 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul antereferit, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pe considerentul că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9.03.2021, sub dosar nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 249/2021 din 20 iulie 2021, Curtea de Apel București a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de fond, pronunțată în al doilea ciclu procesual, a declarat recurs reclamanta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu", întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivare, se arată că instanța de fond avea obligația să rejudece cauza sub toate aspectele, să readministreze în totalitate probele propuse și acceptate în primul ciclu procesual sau să și le însușească și să motiveze în considerentele sale rațiunea logico juridică de ce au fost respinse/admise probele administrate.

Menționează că în primul ciclu procesual au fost administrate proba cu înscrisuri (pe suport electronic au fost copiate toate fișele de ecvidee implantate), situația microcipurilor predate/preluate/transferate și completate prin transfer, în funcție de necesități, pe județe și proba cu expertiza contabilă-specialitatea audit din care rezultă fără echivoc că auditorii Curții de Conturi nu au luat în considerare fiecare fișă de ecvideu care ar fi arătat situația reală a microcipurilor implantate efectiv și s-au bazat doar pe datele introduse în sistemul informatic, date care nu reprezentau situația reală, procedura de introducere în baza de date era în curs de desfășurare.

Se mai arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 în sensul că judecătorul fondului a făcut o confuzie a textului art. 32 cu art. 33 din lege și de aici și o constatare eronată privind textul de lege aplicabil.

În acest sens, susține că asemenea instanței din primul ciclu procesual, instanța de fond motivează respingerea acțiunii de anulare a acestei măsuri prin însușirea în totalitate a susținerilor Curții de Conturi, aparent reformulate, fără a avea în vedere înscrisurile depuse și concluziile expertizei tehnice contabile completate cu răspunsul la obiecțiunile formulate, întocmită de către expert A., din care reiese că numărul de microcipuri implantate conform informațiilor din baza națională SIIE din data de 27.05.2016 este de 545.528 bucăți, numărul de microcipuri inventariate la 03.02.2015 cu ambalaje sigilate este de 119.300 microcipuri defecte/deteriorate și numărul de microcipuri implantate conform fișelor de identificare care nu au fost acceptate de programul informatic al bazei de date de 35.172 bucăți.

Recurenta-reclamantă precizează că în fața instanței de fond, la termenul de judecată din 10.06.2021 (aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată), a depus un înscris care se referă la o situație actualizată a numărului de microcipuri, respectiv situația din data de 03.04.2018, din care rezultă că numărul de microcipuri efectiv implantate/valorificate este de 585.753 bucăți.

Deși instanța de fond își însușește expertiza, nu arată de ce a îndepărtat concluziile expertizei și reține la fel ca în hotărârea din primul ciclu procesual, că numărul de microcipuri înregistrate la data controlului în baza de date SIIE a fost de 513.974 bucăți, iar numărul celor deteriorate cu ocazia derulării operațiunilor de microcipare este de 6.617 bucăți.

A mai reținut instanța că diferența dintre microcipurile achiziționate și cele înregistrate în baza de date este de 179.409 bucăți, așa cum s-a reținut în actul de control. Însă, această susținere este copy paste din sentința casată și trimisă spre rejudecare.

Or, așa cum a arătat și în primul ciclu procesual, prin răspunsul la obiecțiuni, expertul reface situația microcipurilor și arată că eroarea nu influențează numărul de microcipuri introduse în baza de date, respectiv 545.528 microcipuri, numărul de microcipuri defecte, în număr de 31.932 bucăți, numărul de microcipuri implantate și înregistrate în fișe de identificare care nu erau introduse în baza de date, în număr de 3.240 bucăți și nici numărul de microcipuri sigilate în număr de 119.300 bucăți.

Mai mult, prin obiecțiunile formulate, Curtea de Conturi nu a contestat rezultatul expertizei privind fundamentarea optimă a cantității de 700.000 microcipuri electronice, care a ridicat suspiciuni auditorilor Curții de Conturi, așa cum se menționează la pagina 32 aliniatul 2 din Raportul de control privind detalierea abaterilor de la legalitate.

Recurenta-reclamantă arată că afirmațiile și susținerile sale care au stat la baza motivelor de netemeinicie a măsurii contestate au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar și concluziile expertului contabil care au stabilit în mod concret numărul de microcipuri implantate, casate și cele ce urmează a fi valorificate.

Mai arată recurenta-reclamantă că în situația dată, s-a propus ca diferența de microcipuri reală aflată în stocul de la sediul său să fie valorificată în cadrul programelor de ameliorare aprobate de către instituție, prin microciparea pentru toate speciile, animalele eligibile pentru înscrierea în secțiunea principală a registrului genealogic, ce vor fi identificate suplimentar cu un dispozitiv electronic (microcip).

Nu în cele din urmă, recurenta-reclamantă arată că judecătorul fondului nu a motivat și critica prin care a arătat că auditorii au constatat eronat că achiziția de microcipuri a fost nelegală, supraevaluat numărul de cabaline prin nota de fundamentare după cum se menționează în raportul de audit (pag. 31).

În opinia recurentei-reclamante, este fără fundament următoarea constatare:

"În concluzie, dacă s-ar lua prin însumare datele prezentate în Tabel centralizator asupra estimării necesarului de microcipuri în lunile august - septembrie 2006 (anexa la adresa ANZ nr. x/26.02.2015) la necesarul de 368.741 buc. microcipuri electronice care a rezultat din centralizarea a 31 de județe, cu cantitatea de 109.500 buc. transmisă către cele 10 unități din subordine, presupunând că la acel moment fundamentarea ar fi fost corect făcută, necesarul total de microcipuri electronice care ar fi trebuit estimat la nivelul anului 2006, ar fi fost de 478.241 buc. (368.471 buc. + 109.500 buc.) și nicidecum 700.000 buc." Aceasta, întrucât, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, în privința numărului de cabaline previzionat care a stat la baza fundamentării achiziției de microcipuri, având în vedere datele statistice, precum și informațiile date prin notele de fundamentare de către Oficiile Județene pentru Zootehnie și dacă acest motiv previzionat corespunde cu constatările menționate în actul de control, expertul contabil arată că "efectivul de cabaline obținut prin fătări pe parcursul anilor 2006-2015, având în vedere datele statistice, informații lunare privind mișcarea efectivelor de cabaline pentru perioada menționată, este de 723.339".

Așa cum a arătat, numărul de cabaline la nivelul anului 2006 pe teritoriul României a fost de 804.867, număr care nu este menționat în Raportul de control încheiat de Curtea de Conturi la dosarul nr. x/2015. Numărul de cabaline microcipate în anul 2006 este de 474.948, număr care nu este menționat în Raportul de control încheiat de Curtea de Conturi la dosarul nr. x/2015. Numărul de cabaline microcipate de medicii veterinari la care s-au implantat microcipurile agreate de către Uniunea Europeană în anul 2006 este zero.

Or, la baza fundamentării achiziției de microcipuri s-a avut în vedere și numărul de cabaline existente pe teritoriul României care aveau un microcip implantat cu cod de țară ce urmau a fi microcipate, așa cum rezultă și din expertiză:

"pentru previzionarea numărului de cabaline care a stat la baza achizițiilor de microcipuri de 700.000 bucăți s-a avut în vedere numărul de cabaline necesar microcipării identificate pe cele 41 județe de 386.001 și numărul estimat de cabaline ce se vor obține prin fătări după 01.01.2007".

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile expuse prin calea de atac exercitată de recurent au fost subsumate motivelor de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

II.1. Dintre cele trei motive de casare invocate, prioritate de analiză prezintă cel de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care pune în discuție o cauză de nulitate procesuală a sentinței recurate.

Argumentele evocate de recurent în susținerea motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează, în esență, faptul că instanța de fond avea obligația să rejudece cauza sub toate aspectele, să readministreze în totalitate probele propuse și acceptate în primul ciclu procesual sau să și le însușească și să motiveze în considerentele sale rațiunea logico-juridică de ce au fost respinse/admise probele administrate.

Examinând sentința atacată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele evocate de recurentul-pârât sunt nefondate și nu poate fi reținută teza încălcării, prin sentința atacată, a regulilor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității.

În rejudecare, instanța de fond a judecat cauza în limitele stabilite prin sentința de casare supunând analizei toate motivele și probele administrate atât în primul ciclu procesual cât și în cel de-al doilea ciclu procesual.

Critica privind neluarea în analiza instanței a probelor administrate, respectiv proba cu înscrisuri (pe suport electronic au fost copiate toate fișele de ecvidee implantate), situația microcipurilor predate/preluate/transferate și completate prin transfer, în funcție de necesități, pe județe și proba cu expertiza contabilă-specialitatea audit din care rezultă fără echivoc că auditorii Curții de Conturi nu au luat în considerare fiecare fișă de ecvideu este nefondată, instanța de fond argumentând pe larg motivele hotărârii în raport cu probele administrate.

II.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din perspectiva acestui motiv, recurenta-reclamantă a susținut că motivarea deciziei recurate nu cuprinde raționamentul logico-juridic al instanței de fond, copiind în bună măsură susținerile pârâtei Curtea de Conturi a României.

În ce privește motivarea necorespunzătoare a deciziei recurate, se reține că obligația de motivare care revine instanței nu presupune în mod necesar existența unui răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de parte, desigur, cu excepția situației în care argumentul sau mijlocul de apărare omis ori incomplet analizat ar avea un caracter esențial în economia procesului, conducând la o altă soluție.

Din analiza sentinței recurate, se desprinde concluzia că motivarea are un conținut clar și concret cu referire la actele din dosar, precum și la argumentele și apărările părților. Conținutul considerentelor este lipsit de ambiguități ori contradicții și permite relevarea raționamentului care a condus la soluția de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, soluție, de altfel, corectă.

Simpla nemulțumire a recurentei-reclamante cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanță a apărărilor formulate de către aceasta, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat și nici nu justifică invocarea motivului de recurs instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că soluția pronunțată, este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcție de situația de fapt și de probele administrate și că nu se poate reține existența unei motivări superficiale, ci, dimpotrivă, argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția pronunțată, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

II.3. Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta-reclamantă a invocat faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 în sensul că judecătorul fondului a făcut o confuzie a textului art. 32 cu art. 33 din lege și de aici și o constatare eronată privind textul de lege aplicabil.

Susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora s-au aplicat greșit prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, sunt nefondate.

Referitor la această critică, Înalta Cure constată că, prin măsura cuprinsă la pct. II.2. din Decizia nr. 31/20.04.2015 emisă de Curtea de Conturi, s-a dispus în sarcina recurentei următoarele:

"2. Se vor lua măsurile care se impun și se va recupera pe toate căile legale suma de 1.222.188 RON (1.119.512 RON valoare microcipuri și accesorii în sumă de 102.676 RON), reprezentând diminuarea nejustificată a patrimoniului instituției ca urmare a depășirii termenului de valabilitate a 179.409 buc. microcipuri electronice și în consecință imposibilitatea utilizării lor.

Sumele reprezentând dobânzi de întârziere se vor actualiza și încasa până la data recuperării integrale a sumei de 1.119.512 RON, și se vor vira la bugetul de stat".

Potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 conform căruia, "(3)În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.", Înalta Curte constată că Decizia nr. 31/20.04.2015 emisă de Curtea de Conturi a fost comunicată recurentei-reclamante, aceasta cuprinzând starea de fapt producătoare de prejudicii constatată de auditori, întinderea prejudiciului, măsurile ce urmează a fi luate pentru recuperarea acestuia.

Cât privește critica recurentei-reclamante, reiterată în recurs, referitoare la corectitudinea modului de stabilire a necesarului de microcipuri achiziționate în funcție de numărul de animale existente și de evoluția acestuia, Înalta Curte constată că este nefondată, de asemenea.

După cum s-a arătat și anterior, prin decizia contestată în cauză, s-a reținut diminuarea nejustificată a patrimoniului instituției ca urmare a depășirii termenului de valabilitate a 179.409 bucăți microcipuri electronice și în consecință imposibilitatea utilizării lor.

Din considerentele sentinței recurate, rezultă că instanța de fond a constatat că diferența dintre microcipurile achiziționate și cele înregistrate în baza de date este tot 179.409 bucăți, așa cum s-a reținut în actul de control.

Recurenta-reclamantă apreciază, însă, că această susținere a instanței de fond este copiată din sentința pronunțată în primul ciclu procesual, fără să țină cont că probatoriul administrat în cauză a stabilit în mod concret numărul de microcipuri implantate, casate și cele ce urmează a fi valorificate.

Înalta Curte reține, astfel cum rezultă din Raportul de control, că perioada supusă verificării a fost 2012-2014.

De asemenea, în cauză, a fost întocmit un raport de expertiză fiscală judiciară prin care s-a concluzionat că, la data expertizei, pe baza documentelor expertizate, valorile indicatorilor care fac obiectul Obiectivului nr. 7 sunt, în ceea ce privește numărul de microcipuri casate pentru anul 2012 și 2013 aprobate de M.A.D.R. în 20.08.2013, respectiv în data de 03.09.2014 - 169.598, din care în data de 03.02.2015 inventariate cu ambalaje sigilate 119.300 .

Este adevărat că instanța de fond, infirmând algoritmul de calcul propus de reclamantă, s-a raportat la un număr de 179.409 bucăți microcipuri, iar în raportul de expertiză s-a concluzionat că microcipurile casate sunt în număr de 169.598 bucăți, însă, ulterior, prin răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză fiscală judiciară, s-a concluzionat în sensul că microcipurile casate în 2012 și 2013 sunt în număr de 187.598 bucăți, așadar, mai multe decât cele casate de autoritatea pârâtă.

În ce privește măsura II.3 din decizia atacată, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta nu critică soluția instanței de fond referitor la această măsura, astfel că nu poate face obiectul analizei, recurenta-reclamantă neindicând în ce constă nelegalitatea sentinței recurate sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamanta Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. dr. G.K. Constantinescu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. dr. G.K. Constantinescu împotriva sentinței civile nr. 249 din 20 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 februarie 2023.