ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1660/2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23.06.2021 sub nr. x/2/2021, reclamanta Asociația A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU ZOOTEHNIE „PROF. DR. G.K.CONSTANTINESCU” și B anularea actului administrativ individual intitulat „Notificare" cu nr. 3899/09.04.2021.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 239 din 14 februarie 2022, Curtea de Apel București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes invocate de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PT. ZOOTEHNIE "PROF. DR. G.K. CONSTANTINESCU" și excepția inadmisibilității invocată de pârâtul B, ca nefondate.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația A, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU ZOOTEHNIE „PROF.DR.G.K.CONSTANTINESCU” și B și a anulat notificarea nr. 3899/09.04.2021 emisă de pârâtă.

1.3 Recursurile exercitate

Împotriva Sentinței civile nr. 239 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții B și Agenția Națională pentru Zootehnice Prof. Dr. G.K. Constantinescu.

Recurentul-pârât B a criticat sentința atacată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, solicitând admiterea căii de atac, cu casarea hotărârii de la fond și respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.

Recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Zootehnice Prof. Dr. G.K. Constantinescu a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, solicitând admiterea căii de atac, cu casarea hotărârii de la fond și respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.

În esență, în motivare, a arătat că prima instanță a efectuat o interpretare greșită a normelor de drept substanțial care guvernează activitatea specific și unică în domeniul zootehniei a Agenției Naționale pentru Zootehnie, respectiv de autoritate competentă în derularea programelor de ameliorare și reproducție de rasa pura, externalizate asociațiilor conducătoare de registre genealogice. Prin Notificarea transmisa Asociației s-a transmis îndeplinirea obligațiilor pe care si le-a asumat în calitate de societate de ameliorare, respectiv de a respecta Regulamentul UE 1012/2016 privind condițiile zotehnice si genealogice aplicării animalelor de rasă pură.

Această informare a societății de ameliorare are la baza dispozițiile art. 47 Regulament, care obliga autoritatea competentă să ia măsurile adecvate, în cazuri constatate de neconformitate, și dispune ca societatea de ameliorare să inactiveze reproducătorii care nu dețin certificate zootehnice actualizate conform Regulamentului 1012/2016 și să nu mai fie folosiți în programele de ameliorare în viitor.

Printr-un raționament juridic al normelor aplicabile de drept material, judecătorul fondului a statuat că certificatele zootehnice ale reproducătorilor de rasă pura sunt valabile si ca Notificarea emisă a fost nelegala cu ignorarea principiului neretroactivitătii legii civile și cu încălcarea dispozițiilor legale privind emiterea certificatelor zootehnice de origine pentru animalele de reproductive de rasa, inclusiv efectele acestora.

La baza acestui raționament, judecătorul fondului în considerentele sale arată că nu există dispoziții tranzitorii care să vizeze aplicabilitatea în timp cu privire la emiterea certificatelor zootehnice anterior apariției Regulamentului UE 1012/2016, respectiv valabilitatea acestora în lumina noilor prevederi, astfel ca aceste certificate emise sub legea veche rămân valabile.

Recurenta consideră că judecătorul fondului nu a avut în vedere ca punerea în practica a Regulamentului si a noilor reguli instituite privind reproducătorii de rasa pură si condițiile în care aceștia pot fi valorificați în programul de ameliorare a avut la baza o perioada tranzitorie de doi ani și nu era nevoie de norme tranzitorii care să definească valabilitatea certificatelor de origine emise în sub vechile Reglementări.

În legătură cu solicitarea ca animalele să nu mai fie utilizate în programul de ameliorare, apreciază că nu sunt necesare explicații suplimentare, această măsură semnificând aplicarea directă și ad literam a prevederilor Regulamentului-art. 47

Prin urmare, ambele măsuri dispuse de autoritatea competentă a statului au suport legal, și anume prevederile art. 47 din Regulamentul 1012/2016, au conținut determinat, iar reclamanta, în calitatea sa de societate de ameliorare, ar trebui să cunoască conținutul acestor măsuri și modalitatea de punere în aplicare, fiind obligată să aibă angajați specialiști în ameliorare, cu cunoștințe aprofundate în utilizarea platformei proprii, astfel ca rezultatele programului de ameliorare să fie unele corecte.

Contrar celor reținute în motivare, măsura dispusă de comisie se refera exact la animalele care au fost înscrise în bazele de date ale societăților de ameliorare anterior adoptării acestuia.

Concluzionând, recurenta susține că măsurile din cuprinsul Notificării au avut drept scopul de a se evita înscrierea, pe viitor, în registrele genealogice, a unor produși care nu îndeplinesc cerințele de filiație prevăzute în Regulamentul 1012/2016 și, implicit, pentru a evita emiterea unor certificate zootehnice sau de origine având inserate în cuprinsul lor date false, fapt care ar putea atrage consecințe negative și sancțiuni grave la adresa României, deoarece statul, prin autoritatea competentă, este garantul respectării prevederilor Regulamentului la nivel intern.

1.4.Apărările formulate în cauză

Intimata – reclamantă Asociația A a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât B este tardiv formulat, iar recursul formulat de pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul B, Înalta Curte constată că acesta este declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”, iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3) Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.: „Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută.”.

Înalta Curte reține că Sentința civilă nr. 239 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât B la data de 29.06.2022, conform dovezii de înmânare de la fila 234 din dosarul de fond.

Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, a început să curgă de la 30.06.2022 și s-a împlinit la data de 15.07.2022, potrivit dispozițiilor art. 181 raportat la art. 183 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin poștă electronică la data de 18.07.2022, conform dovezii aflate la 12 din dosarul instanței de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 18.07.2022, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 15.07.2022.

În condițiile anterior arătate, formularea recursului, la data de 18.07.2022, s-a efectuat cu depășirea termenului expres și imperativ prevăzut de lege, urmând ca Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d și alin. (3) și al art. 489 alin. (1) C. proc. civ., să constate tardivitatea recursului declarat de recurentul B.

2.2. În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu, Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A a solicitat anularea actului administrativ individual intitulat „Notificare" cu nr. 3899/09.04.2021, comunicat la data de 09 aprilie 2021.

Prima instanță a admis această cerere de chemare în judecată reținând, în esență, că doar prevalarea de prevederile Regulamentului nr.1012/2016, invocat de pârâtă în Notificarea nr. 3899/09.04.2021, nu este suficientă per se pentru a justifica măsurile impuse reclamantei, acestea dovedindu-se a fi lipsite de temei legal, în lipsa unor norme tranzitorii care să reglementeze în mod exact situația programele de ameliorare demarate de societățile de ameliorare anterior datei de aplicare a Regulamentului nr. 1012/2016.

Nemulțumită de soluția dispusă la judecata în fond Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu a formulat cerere de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând o aplicare greșită în timp a legii.

Reține instanța de control judiciar că incidente în cauză sunt dispozițiile legale de la art. 47 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016, „În cazul în care se constată o neconformitate, autoritățile competente: (a) iau toate măsurile necesare în vederea stabilirii originii și amplorii neconformității, precum și a responsabilităților operatorilor în cauză; (b) iau măsuri adecvate pentru a se asigura că operatorii în cauză remediază cazurile de neconformitate și previn repetarea acesteia. Atunci când decid asupra măsurilor care trebuie luate, autoritățile competente iau în considerare natura neconformității și antecedentele operatorilor în cauză în ceea ce privește conformitatea. Autoritățile competente iau în special următoarele măsuri, după caz: (a) dispun ca societatea de ameliorare să amâne înscrierea în registrele genealogice a animalelor de reproducție de rasă pură sau ca exploatația de ameliorare să amâne înregistrarea în registrele zootehnice a porcilor de reproducție hibrizi; (b) dispun ca animalele de reproducție sau materialele germinative provenite de la acestea să nu fie utilizate pentru reproducție în conformitate cu prezentul regulament; (c) suspendă eliberarea de certificate zootehnice de către societatea de ameliorare sau de către exploatația de ameliorare; (d) suspendă sau retrag aprobarea unui program de ameliorare desfășurat de o societate de ameliorare sau de o exploatație de ameliorare, în cazul în care activitățile respectivei societăți de ameliorare sau exploatații de ameliorare nu respectă în mod repetat, continuu sau general cerințele programului de ameliorare aprobat în conformitate cu art. 8 alineatul (3) și, după caz, cu art. 12; (e) retrag recunoașterea societății de ameliorare sau a exploatației de ameliorare acordată în conformitate cu art. 4 alineatul (3), în cazul în care respectiva societate de ameliorare sau exploatație de ameliorare nu respectă în mod repetat, continuu sau general cerințele prevăzute la art. 4 alineatul (3); (f) iau orice altă măsură pe care o consideră adecvată în vederea asigurării conformității cu normele prevăzute în prezentul regulament.”

Potrivit alin. (2) „Autoritățile competente furnizează operatorilor în cauză sau reprezentanților lor: (a) o notificare scrisă privind decizia lor referitoare la acțiunea sau măsura care trebuie întreprinsă în conformitate cu alineatul (1), împreună cu motivele care au stat la baza acestei decizii; (b) informații referitoare la căile de atac împotriva unor astfel de decizii și la procedura și termenele aplicabile.”

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în exercitarea competențelor legale de care dispune Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu, înscrise la art. 3 HG nr. 1188/2014, aceasta are posibilitatea, ca urmare a controlului efectuat în temeiul art. 47 din Regulament, să emită o notificare prin care să dispună, printre altele, ca animalele de reproducție sau materialele germinative provenite de la acestea să nu fie utilizate pentru reproducție în conformitate cu prezentul regulament.

În cauză, măsurile dispuse de pârâtă, în privința a 33 dintre certificatele de origine sau zootehnice enumerate în anexa la Notificarea nr. 3899/09.04.2021, vizează animale deja înscrise în registrul genealogic, cărora le fuseseră emise certificate înainte de adoptarea ori punerea în aplicare a Regulamentului nr. 1012/2016, în conformitate cu legislația națională în vigoare la data emiterii, a căror valabilitate nu a fost contestată.

Prin măsura cuprinsă în actul administrativ atacat („Notificare”), emisă de recurentă în temeiul Regulamentului nr. 1012/2016, s-a solicitat ca reclamanta să întreprindă măsurile necesare în vederea inactivării animalelor din registrele genealogice ce dețin certificate de origine sau zootehnice care nu sunt emise în conformitate cu Regulamentul 1012/2016, luarea măsurilor necesare pentru a inactiva animalele ce dețin certificate de origine sau zootehnice care nu sunt actualizate în conformitate cu Regulamentul nr, 1012/2016, solicitându-se, de asemenea, ca aceste animale să nu mai fie folosite în programele de ameliorare, în termen de 30 de zile de la primirea notificării.

În mod corect a reținut instanța de fond faptul că obligația stabilită în sarcinan reclamantei, aceea de a „inactiva animalele ce dețin certificate de origine sau zootehnice care nu sunt actualizate în conformitate cu Regulamentul nr. 1012/2016”, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, este lipsită de fundament legal, în măsura în care aceasta este impusă, în baza Regulamentului nr. 1012/2016, în legătură cu acte emise anterior aplicării acestui Regulament, cum sunt certificatele de origine sau zootehnice emise de reclamantă anterior datei de 1 noiembrie 2018.

Regulamentele sunt acte juridice care se aplică automat și uniform în toate statele membre, de îndată ce intră în vigoare, fără a fi nevoie să fie transpuse în legislația națională.

Prin art. 1 alin. (1) 2 și 5 din Regulamentul nr. 1012/2016 se stabilesc următoarele: ”(d) norme privind înscrierea animalelor de reproducție în registrele genealogice și registrele zootehnice și privind acceptarea pentru reproducție a animalelor de reproducție și a materialului germinativ provenit de la acestea;(...)

(2) Prezentul regulament se aplică animalelor de reproducție și materialului germinativ provenit de la acestea în cazul în care se intenționează ca animalele respective sau descendenții care rezultă din materialele germinative provenite de la acestea să fie înscrise ca animale de reproducție de rasă pură într-un registru genealogic sau înregistrate în registrul zootehnic ca porci de reproducție hibrizi.

(...)

(5) Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta măsuri naționale pentru a reglementa desfășurarea programelor de ameliorare care nu au fost aprobate în conformitate cu art. 8 alineatul (3) și, după caz, cu art. 12.”

Rezultă, prin urmare, din economia prevederilor regulamentare, că Regulamentul nr. 1012/2016 nu conține nicio dispoziție care să condiționeze valabilitatea certificatelor de origine emise anterior de conformarea la noua regulă.

Dimpotrivă, modul de redactare al art. 1 alin. (2) confirmă aplicabilitatea normelor sale situațiilor viitoare, de vreme ce reglementarea vizează animale în legătură cu care există intenția de a fi înscrise ca animale de reproducție de rasă pură într-un registru genealogic, ipoteză care exclude animalele deja înscrise într-un astfel de registru și care au dobândit, așadar, conform legislației anterioare, acest specific.

În lipsa unor dispoziții tranzitorii care să vizeze aplicabilitatea în timp a dispozițiilor cu privire la emiterea certificatelor în discuție, respectiv valabilitatea acestora în lumina noilor prevederi, regulamentul se aplică situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, neputând, prin urmare, influența legalitatea certificatelor de origine sau zootehnice emise anterior în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

Astfel, nu se poate reține critica recurentei–pârâte Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu, nefiind relevată în cauză o aplicare greșită a legii materiale în timp.

Pentru toate considerentele anterior expuse, ca urmare a analizării motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, în raport și de apărările formulate, Înalta Curte constată că toate criticile formulate de recurenta – pârâtă sunt neîntemeiate și nu pot conduce la reformarea sentinței civile atacate din perspectiva dorită de parte.

2.2.Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția tardivității recursului formulat de pârâtul B și va respinge recursul formulat de pârâtul B împotriva Sentinței civile nr. 239 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat, urmând să respingă recursul formulat de pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite excepția tardivității recursului formulat de pârâtul B împotriva Sentinței civile nr. 239 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul formulat de pârâtul B împotriva Sentinței civile nr. 239 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. Dr. G. K. Constantinescu împotriva Sentinței civile nr. 239 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.