ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3057/2024

Ședința publică din data de 5 iunie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, la data de 22.04.2024, sub număr de dosar x/2024, reclamanta A., împreună cu alți reclamanți, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, să se dispună, în principal:

În subsidiar, în situația în care instanța nu va aprecia că este posibilă restabilirea situației anterioare emiterii actului nelegal, să se dispună anularea Hotărârii nr. 32/H/19.04.2024.

La termenul de judecată din data de 30.04.2024, în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus disjungerea cererii în anulare și a cererii de suspendare formulate de reclamanta A. și formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la aceeași dată, părți fiind reclamanta A. și pârâții Biroul Electoral Central și Președintele Tribunalului Mureș.

La data de 23 aprilie 2024, reclamanta A. au depus completare a cererii de chemare în judecată în contradictoriu și cu pârâtul Președintele Tribunalului Mureș, prin care a formulat și cererea accesorie de Anulare a procesului-verbal nr. x din 22.04.2024 al Președintelui Tribunalului Mureș.

Suplimentar, având în vedere că a fost reluată tragerea la sorți în scopul desemnării președinților birourilor electorale de circumscripție și a locțiitorilor acestora în județul Mureș, concretizată în procesul-verbal indicat, s-a solicitat, în mod accesoriu, și anularea procesului-verbal ca efect al anulării actului vătămător Hotărârea nr. 32/H/19.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central și în vederea restabilirii situației anterioare emiterii sale.

Prin sentința civilă nr. 121 din data de 30 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Alba a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Biroul Electoral Central și Președintele Tribunalului Mureș.

În urma admiterii excepției necompetenței teritoriale și a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data 14.05.2024 sub nr. x/2024.

I.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 197 din 20 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și, în consecință:

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central și cu pârâtul Președintele Tribunalului Mureș, în sensul că s-a respins ca rămasă fără interes cererea de suspendare a Hotărârii nr. 32H/19 aprilie 2024 emise de Biroul Electoral Central, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central.

S-a anulat Hotărârea nr. 32H/19 aprilie 2024 emisă de Biroul Electoral Central.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a procesului-verbal nr. x/22.04.2024 al Președintelui Tribunalului Mureș și ca neîntemeiată cererea de restabilire a situației anterioare.

I.3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recursuri recurenta-reclamantă A. și recurentul-pârât Biroul Electoral Central.

I.3.1. Recurenta - reclamantă A. a formulat recurs în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată inclusiv cu privire la petitul 3 accesoriu, având ca obiect restabilirea situației anterioare emiterii hotărârii BEC, în sensul constatării că procesul-verbal nr. x/15.04.2024 își produce în continuare efectele, respectiv petitul accesoriu din completarea cererii de chemare în judecată formulat în data de 23.04.2024 având ca obiect anularea procesului-verbal nr. x/22.04.2024 al președintelui Tribunalului Mureș.

A apreciat recurenta - reclamantă că în mod greșit prima instanță a respins solicitarea de repunere în situația anterioară sub forma constatării împrejurării că procesul-verbal de învestitură nr. x/15.04.2024 continuă să își producă efectele prin aplicarea consecințelor inerente pe care le produce anularea Hotărârii BEC nr. 32H/19.04.2024 ce viza chiar desființarea procesului-verbal nr. x/15.04.2024.

În speță, deși instanța a constatat nulitatea Hotărârii B.E.C. nr. 32H/19.04.2024, nu a dispus și consecința inerentă, respectiv lipsirea actului anulat de efecte, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de fond, reținând excepția inadmisibilității, a omis sa aibă în vedere specificul procedurii deduse judecății, precum și faptul că solicitarea de anulare a noului proces-verbal de tragere la sorți constituie un petit accesoriu petitului principal ce viza anularea hotărârii BEC și aplicarea principiului quod nullum est nullum producit effectum.

Or, contestarea prealabilă a procesului-verbal ar fi revenit în competența biroului electoral județean, în concordanță cu dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, adică de competența unui birou electoral care, fie era desființat (ca urmare emiterii de către BEC a Hotărârii nr. 32H/19.04.2024), fie era înființat în temeiul procesului-verbal a cărui nulitate am invocat-o, iar Biroul Electoral Central nu avea, raportat la dispozițiile indicate decât competența de soluționare a contestațiilor ce vizează componența biroului județean.

Apreciază astfel recurenta, că această analiză logică conduce la calificarea petitului constând în anularea procesului-verbal nr. x/22.04.2024 ca fiind un petit accesoriu, a cărui admitere se impunea ca urmare a aplicării principiului quod nullum est nullum producit effectum.

Or, scopul urmărit de formularea acțiunii introductive a fost înlăturarea unei nelegalități intervenite prin emiterea Hotărârii BEC nr. 32H/19.04.2024 ce a avut ca efect înlăturarea reclamantei din calitatea de locțiitor în cadrul Biroului electoral de circumscripție Tâmăveni.

În condițiile în care prima instanță a stabilit nelegalitatea actului, se impunea restabilirea situației anterioare și repararea vătămării suferite prin emiterea actului administrativ nelegal prin reintegrarea în procedura electorală.

I.3.2. Recurentul - pârât Biroul Electoral Central a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate ca fiind nelegală și în consecință, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanța în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și respingerea contestației, ca neîntemeiate.

I.3.2.1. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. s-a invocat, sub un prim aspect, încălcarea dispozițiilor art. 200 și următoarele din C. proc. civ., apreciindu-se că în condițiile în care reclamanta a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, lege care se completează cu dispozițiile din C. proc. civ., instanța era obligată să urmeze procedura regularizării cererii de chemare în judecată.

Nerespectarea acestei proceduri prin neregularizarea cererii și aplicarea dispozițiilor Legii speciale nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, conduce la crearea unei a treia legi care ar conține termenele și procedura aplicabilă în materie electorală (reglementate de Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, în alte situații decât cea în discuție) și dispozițiile Legii contenciosului administrativ în privința admisibilității contestației și altor aspecte, ceea ce este nepermis.

Totodată, instanța de fond a încălcat și dispozițiile art. 22 alin. (3), art. 246 și art. 247 din C. proc. civ. și art. 161 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanța trebuia să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a contestatorilor, cărora Biroul Electoral Central, prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024, le-a admis contestațiile.

Astfel, prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024 atacată în prezenta cauză, Biroul Electoral Central a admis contestația formulată de contestatoarele B. și C., a desființat Procesul-verbal nr. x din 15.04.2024 și a dispus reluarea operațiunii de desemnare a președinților Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 28 Mureș și ai birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Mureș, precum și a locțiitorilor acestora, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 și ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.

Conform art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, prima instanță trebuia să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a contestatorilor, cărora Biroul Electoral Central, prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024, le-a admis contestațiile, fiind astfel părți în raportul juridic de drept electoral.

În acest sens s-a invocat o soluție de speță pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, respectiv decizia nr. 6968 din 25 iunie 2009.

În condițiile în care reclamanții nu au chemat în judecată și contestatorii a căror contestație a fost admisă prin Hotărârea BEC nr. 32H/19.04.2024, pronunțarea hotărârii judecătorești de anulare ar constitui fie un act inopozabil acestor contestatori, fie un act prin care s-ar aduce atingere unor raporturi juridice la care aceștia au fost părți, fără ca ei să aibă posibilitatea de a-și apăra drepturile decurgând din aceste raporturi juridice.

Judecarea acțiunii în anularea Hotărârii BEC nr. 32H/19.04.2024 în aceste condiții a determinat încălcarea principiilor esențiale ale contradictorialității și asigurării dreptului la apărare, încălcare sancționată cu nulitatea hotărârii recurate.

I.3.2.2. În ceea ce privește motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurentul - pârât că prima instanță a reținut în mod nelegal necompetența Biroului Electoral Central, în raport de prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

În condițiile în care se contestă atât componența unui birou electoral de circumscripție județeană, cât și componenta tuturor birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească sau municipală din raza teritorială a aceluiași birou electoral de circumscripție județeană, Biroul Electoral Central devine competent să analizeze componența acestora din urmă, deoarece toate birourile electorale de circumscripție menționate au președinții și locțiitorii desemnați printr-o operațiune de tragere la sorți unică, efectuată de președintele tribunalului respectiv, motivele de nelegalitate invocate fiind aceleași.

Față de considerentele instanței de fond referitoare la depășirea limitelor învestirii sale, s-a arătat că intervenția Biroului Electoral Central prin adoptarea hotărârii nr. 32H/19.04.2024.09.2020 se încadrează în atribuția prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/2015, de a asigura respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul țării și de a asigura interpretarea unitară a prevederilor acestora.

Astfel, în considerarea acestei atribuții, soluționarea contestației care a fost admisă prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024, presupunea implicit verificarea din oficiu de către Biroul Electoral Central a legalității operațiunii de tragere la sorti prin prisma îndeplinirii în mod cumulativ a motivelor de legalitate și a criteriilor de desemnare prevăzute de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, chiar și în situația în care contestatoarele au invocat în susținerea contestației doar neîndeplinirea criteriului proximității domiciliului sau reședinței de localitatea în care va funcționa biroul electoral de circumscripție.

Referitor la modalitatea de interpretare a prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, s-a arătat că în ședința din data de 09.04.2024 Biroul Electoral Central a stabilit prin votul membrilor săi că nu este necesară adoptarea unei hotărâri de interpretare a acestor prevederi conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/2015, întrucât din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 2 (11) și art. 37 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2024, precum și ale art. 26 (5), art. 33 (1), art. 37 (3) și art. 38 (2) din Legea nr. 115/2015, reiese că intenția legiuitorului este ca magistrații prevăzuți la art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, să fie magistrați în exercițiu la tribunalul competent să efectueze desemnarea acestora, respectiv la Parchetul de pe lângă acesta, nefiind reglementată o procedură distinctă de înscriere pe respectiva listă a magistraților din cadrul judecătoriilor, altui tribunal, curților de apel și a parchetelor de pe lângă acestea.

Având în vedere că prevederile legale plasează operațiunile de organizare a ședinței publice pentru desemnarea președintelui biroului electoral de circumscripție și a locțiitorului acestuia în competența președinților tribunalelor, magistrații care iau parte la respectiva procedură trebuie să fie în exercițiu la tribunalul competent atât la momentul întocmirii listei, cât și la momentul efectuării tragerii la sorți.

Doar în ipoteza în care un tribunal dintr-un județ și parchetul de pe lângă acesta nu dispun de un număr suficient de judecători și procurori pentru acoperirea necesarului de președinți ai birourilor electorale de circumscripție și de locțiitori ai acestora care urmează să fie desemnați în județul respectiv, în lista magistraților care participă la tragerea la sorți întocmită de către președintele tribunalului în cauza pot fi înscriși magistrați în exercițiu ai judecătoriilor aflate în circumscripția tribunalului, respectiv ai parchetelor de pe lângă acestea, cu respectarea Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, respectarea desemnării magistraților pe baza criteriilor stabilite de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, dispusă prin actul administrativ atacat, corespunde dispozițiilor legale și răspunde inclusiv necesității bunei desfășurări a activității instanțelor sau parchetelor de unde provin aceștia, precum și necesitatea de a nu greva bugetul de stat prin plata diurnelor de deplasare.

De asemenea, s-a arătat că nu există un drept subiectiv de a participa la tragerea la sorți în vederea desemnării în funcția de președinte, sau locțiitor al acestuia, al unui birou electoral de circumscripție, aceasta fiind exclusiv o îndatorire de serviciu, îndeplinită în condițiile legii.

În absența unei mențiuni exprese în sensul vreunei obligații de includere în listă a tuturor magistraților care își exprimă acordul, indiferent de instanța la care își desfășoară activitatea, și din faptul că atribuția întocmirii acestei liste revine președintelui tribunalului, rezultă că legea nu instituie o obligație de includere în listă a tuturor magistraților care și-au exprimat acordul de participare în birourile electorale.

Această interpretare este firească întrucât, la întocmirea listei, trebuie să se țină seama de situația concretă, a fiecărei instanțe, astfel încât să fie asigurată funcționarea normală a acestora și în perioada derulării procesului electoral, prin evitarea posibilității perturbării activității ca urmare a desemnării unui anumit număr de judecători în birourile electorale, având în vedere că pentru fiecare situație în care judecătorii nu pot participa la ședința de judecată în care sunt planificați, este obligatorie înlocuirea acestora cu judecători din lista de permanență.

Or, asigurarea bunei funcționări a instanțelor constituie o obligație legală pentru conducătorii instanțelor, consacrată expres prin dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, precum și de dispozițiile art. 8 alin. (1), cu trimitere la dispozițiile art. 7 lit. a) și d) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instanțelor judecătorești, referitoare la modalitatea de exercitare a prerogativelor manageriale de către președintele tribunalului.

Aceeași concluzie este susținută totodată și de interpretarea sistematică și teleologică a prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/20215, în coroborare cu celelalte dispoziții ale aceleiași legi, în special cu cele ale art. 26 alin. (8), art. 30 alin. (2), precum și cu cele ale art. 13 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, care se referă la "(...) tragere la sorți dintre judecătorii în exercițiu ai tribunalului județean, respectiv ai Tribunalului București."

Lista magistraților care participă la tragerea la sorți, conform dispozițiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, este alcătuită cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, respectiv art. 13 alin. (2) care face referire la judecătorii în exercițiu ai tribunalului.

În același sensul sunt și dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 precum și art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 21/2024 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 și a alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2024, cu referire la biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate, precum și la art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

În ceea ce privește sintagma "pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reședinței de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcționa biroul electoral de circumscripție" a arătat recurentul - pârât că aceasta vizează exclusiv "ceilalți juriști", întrucât în privința magistraților condiția apropierii de localitatea sau subdiviziunea administrativ - teritorială este deja îndeplinită urmare a faptului că legiuitorul i-a avut în vedere numai pe cei care funcționează la tribunalul care urmează să facă desemnarea, acesta având, potrivit dispozițiilor de organizare judiciară, circumscripția teritoriala limitată la câte un singur județ.

I.4. Apărările formulate în cauză

Recurenta - intimată - reclamantă A. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat de intimatul - pârât.

- Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cu privire la încălcarea procedurii prevăzute de art. 200 din C. proc. civ., a arătat reclamanta că nu se indică în ce modalitate suprimarea procedurii de regularizare și soluționarea cauzei cu celeritate ar fi fost de natură să producă vreo vătămarea drepturilor procesuale ale pârâtului.

Totodată a arătat că nici incidența dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi reținută, procedura contestației electorale nefiind una judiciară, iar, pe de alta parte reclamanta nu este titularul contestației ci este persoana vătămată în urma emiterii unui act administrativ nelegal în o procedură administrativă.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, a arătat că aceasta hotărârea emisă de pârât nu i-a fost comunicată personal, cu întreg conținutul său, fiind adusă la cunoștință prin intermediul paginii oficiale a Biroului Electoral Central, unde numele și datele de identificare ale contestatoarelor au fost anonimizate.

În plus, s-a invocat practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2024, prin care s-a anulat o astfel de hotărâre BEC în contradictoriu doar cu pârâtul Biroul Electoral Central, cadrul procesual necesar pentru soluționarea unei cereri de anulare a unei hotărâri emise de Biroul Electoral Central, nepresupunând introducerea în cauză a tuturor persoanelor care au legătură/ar fi afectate de desființarea hotărârii BEC, dat fiind specificul acestor hotărâri.

- Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a apreciat reclamanta că ca prima instanță a analizat în mod corect criticile de nelegalitate invocate prin cererea introductivă, decurgând din necompetența Biroului Electoral Central de a extinde analiza contestației inclusiv cu privire la compunerea birourilor electorale de circumscripție din care a făcut parte anterior emiterii hotărârii anulate, respectiv cu privire la interpretarea dată de către BEC dispozițiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 modificată.

Astfel prin sentința instanței de fond a fost realizată o corectă aplicare a prevederilor art. 41 de Legea nr. 115/2015, interpretarea extensivă efectuată de pârât fiind înafara cadrului legal.

De asemenea, s-a arătat că interpretarea restrictiva a textului art. 26 alin. (5) din Lege, contrar literei și spiritul ei, reținută și de instanța de fond, nu explică opțiunea pentru includerea în categoria magistraților desemnați a judecătorilor de la judecătorii, a procurorilor de la parchetele de pe lângă judecătorii sau a procurorilor de la parchetele de pe lângă tribunale, care nu sunt în exercițiul funcției la tribunalul al cărui președinte realizează extragerea, criteriul președintelui tribunalului, în funcție de care se determină categoriile de magistrați participanți la tragerea la sorți fiind unul eronat.

Întrucât numărul unităților administrative din județ este net superior celui al magistraților în funcție la orice tribunal din țară, legiuitorul a acordat prioritate magistraților și nu unei categorii de judecători sau de procurori, pentru că indiferent de instanța sau parchetul din care aceștia provin să fie acordată eficiență scopului legal, al respectării legalității procesului electoral pe care îl conferă participarea magistraților.

Utilizând interpretarea gramaticală și cea sistematică, se constată că legea utilizează în mai multe ipoteze expresia magistrați, excepțiile fiind de strictă interpretare cu referire la dispozițiile ce privesc alegerile din municipiul București (art. 37) și cele în Biroul Electoral Central (art. 38).

Astfel, raportat la art. 26 alin. (5) din lege, care reprezintă temeiul desemnării reclamantei în birourile electorale locale și județean Mureș, nu se poate identifica nici un argument pentru a distinge între categoriile de magistrați, fiind artificială o astfel de distincție, contrară spiritului legii, care este acela de a permite acestei categorii profesionale, pe baza competenței și prestigiului să supravegheze legalitatea procesului electoral.

Scopul legii este decelat din opțiunea legiuitorului de a acorda, cu titlul de regulă, profesiei juridice aptitudinea de a permite deținerea acestor funcții de autoritate, de președinți și de locțiitorii ai birourilor electorale, iar în cadrul acestei profesii, cu precădere magistraților și, în secundar, în lipsa numărului necesar ocupării tuturor funcțiilor, celorlalte categorii de juriști, care trebuie să prezinte o vechime minimă de 5 ani în profesie.

Or, interpretarea pârâtului recurent este contrară și scopului legii, prin eliminarea acelor persoane avute în vedere de legiuitor să ocupe în mod prioritar aceste funcții.

Utilizarea termenului de magistrați are în vedere atât judecătorii cât și procurorii, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin Hotărârea nr. 32/H/19.04.2024, în urma unei contestații, având ca temei dispozițiile art. 26 alin. (5) din Legea 115/2015, intimatul pârât Biroul Electoral Central a constatat existența unor "deficiențe" ce au condus, în opinia acestuia la încălcarea prevederilor menționate, soluția fiind aceea de desființare Procesului Verbal nr. 1674 din 15.04.2024 emis cu ocazia tragerii la sorți a președinților și locțiitorilor din birourile electorale de circumscripție din județul Mureș și reluarea operațiunii de desemnare a președinților tuturor birourilor (județean și locale) din județul Mureș.

S-a dispus și ca lista ce conține magistrații din care urmează să aibă loc extragerea la sorți să fie compusă din judecătorii în exercițiu de la Tribunalul Mureș respectiv procurori de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, iar în situația unui număr insuficient de la aceste unități să fie înscriși judecători în exercițiu de la judecătoriile din circumscripție, respectiv procurori de la unitățile de parchet corespondente.

Au fost dispuse și alte măsuri administrative pentru asigurarea continuității activității birourilor în procesul electoral.

Analiza motivelor de recurs

II.1. Recursul formulat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central este fondat, pentru următoarele considerente:

Examinând sentința atacată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele evocate de recurentul pârât sunt nefondate și nu poate fi reținută teza încălcării, prin sentința atacată, a regulilor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității.

II.1.1. Recurentul-pârât Biroul Electoral Central a invocat motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ. dintr-o dublă perspectivă, cea legată de nerespectarea procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de dispozițiile art. 200 din C. proc. civ., precum și nerespectarea dispozițiilor art. 22 alin. (3), art. 246 și 247 din C. proc. civ., și art. 16

1

din L 554/2004.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate referitor la nerespectarea procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată, prevăzută de dispozițiile art. 200 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele.

Potrivit dispozițiilor art. 122 din Legea nr. 115/2015:

"(1) Judecarea de către instanță a întâmpinărilor, contestațiilor și a oricăror altor cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului.(2) Împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentei legi, nu există cale de atac".

De asemenea, potrivit art. 999 din C. proc. civ.. "(1)În vederea judecării cererii, părțile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere și de pe actele care o însoțesc. Întâmpinarea nu este obligatorie.

(2) Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților. În caz de urgență deosebită, ordonanța va putea fi dată chiar în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților.

(3) Judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat. Dispozițiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile.

(4) Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare."

Totodată, art. 1000 din C. proc. civ. prevede:

"(1)Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

(2)Instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

(3) Apelul se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților. Dispozițiile art. 999 alin. (4) sunt aplicabile.

(4) În toate cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de atac este recursul, dispozițiile alin. (1) - (3) aplicându-se în mod corespunzător."

Caracterul urgent al procedurii este confirmat expres de legiuitor și în acest caz, grație prevederilor art. 999 C. proc. civ., vizând procedura de soluționare a cererii, ale cărui patru alineate au toate în vedere această particularitate a ordonanței președințiale, atât în fața instanței de fond, cât și de recurs.

Cu precădere în situația de față, în care dreptul ce face obiectul judecății poate fi afectat de reglementarea unor termene care, în măsura depășirii lor, ar produce consecințe deosebit de grave, (termene prevăzute de calendarul acțiunilor din cuprinsul perioadei electorale, aprobat prin H.G. nr. 199/2024, a căror respectare este obligatorie pentru birourile electorale de circumscripție), o procedură de soluționare urgentă de către instanță apare ca fiind de o importanță esențială; tocmai de aceea, într-o asemenea ipoteză, parcurgerea procedurii de regularizare a cererii nu ar mai servi scopului urmărit de legiuitor prin crearea procedurii speciale.

Astfel fiind, incidența prevederilor art. 200 C. proc. civ. nu ar face decât să conducă la diminuarea semnificativă a gradului de urgență și, consecutiv, la compromiterea finalității procedurii speciale, contrar intenției legiuitorului .

Prin urmare, se reține că parcurgerea protocolului procesual prevăzut de dispozițiile art. 200 C. proc. civ. este incompatibilă cu procedura de față, menită să permită soluționarea de urgență, pentru care regularizarea ar constitui o piedică de natură a o lipsi total ori parțial de efecte juridice.

Dintr-o altă perspectivă, recurentul a susținut că nerespectarea procedurii de regularizare a cererii și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 115/2015 ar conduce la crearea unei a treia legi care ar conține termenele și procedura aplicabile în materie electorală-Legea nr. 115/2015 și dispozițiile Legii contenciosului administrativ în privința admisibilității și altor aspecte, nefiind posibilă combinarea celor două legi cu privire la același aspect.

Înalta Curte nu poate reține aceste susțineri, în condițiile în care însăși Legea nr. 115/2015 prin art. 122 alin. (2), trimite la procedura de judecată a cererilor potrivit regulilor de la ordonanța președințială, adică la dispozițiile art. 999-1000 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, art. 28 din Legea nr. 554/2004, care are în vedere completarea acestei legi cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, nu exclude soluționarea urgentă cauzei, din perspectivă procedurală, atunci când situația o impune.

Astfel, normele menționate în cele două acte normative, permit și o procedură de soluționare urgentă, reglementată de regulile specifice ordonanței președințiale, care sunt incompatibile cu dispozițiile art. 200 din C. proc. civ.

De asemenea, aplicarea Legii nr. 554/2004 este recunoscută prin decizia nr. 542/2023 a CCR care a reținut că în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a statuat că actele emise de Biroul Electoral Central sunt supuse controlului judecătoresc (a se vedea Decizia nr. 103 din 28 februarie 2013).

De asemenea, Curtea a precizat că hotărârile birourilor electorale sunt pronunțate în cadrul jurisdicțiilor specifice activității electorale și ele nu exclud accesul liber la justiție. Aceste hotărâri, fiind acte cu caracter jurisdicțional ale organelor administrative, pot fi atacate în justiție de către cei interesați, în condițiile legii contenciosului administrativ (a se vedea Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2004).

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că:

"Atunci când legea organică stabilește o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudență s-a recunoscut dreptul de acces la justiție potrivit legii contenciosului administrativ, ca jurisdicție cu caracter general în materia actelor administrative" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017, paragrafele 68 și 69).

Totodată, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a statuat că hotărârile emise de biroul electoral județean și de Biroul Electoral Central au caracterul unor acte administrative care sunt supuse controlului judecătoresc.

În aceste condiții, nu se poate reține că se realizează o a treia lege, prin combinarea dispozițiilor celor două acte normative.

În fine, procedura prevăzută de dispozițiile art. 200 din C. proc. civ. are drept scop remedierea unor lipsuri ale acțiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din C. proc. civ.

De asemenea, această procedură se întemeiază și pe soluția de principiu consacrată de art. 14 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căreia părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea.

Înalta Curte reține că nerealizarea procedurii de regularizare clasică, prevăzută de dispozițiile art. 200 din C. proc. civ. nu a adus vreun prejudiciu recurentului care s-a putut încadra în termenul acordat de instanță și a putut să-și formuleze apărările prin depunerea la dosar a întâmpinării și beneficiind de timpul necesar acordat prin amânarea pronunțării sentinței pentru depunerea concluziilor scrise.

Or, neindicându-se vreo deficiență a cererii de chemare în judecată care să fi fost necesar a fi remediată, sau vreun motiv de anulare a acesteia, această etapă a fost deja depășită, fără a se invoca producerea altei vătămări.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează, deopotrivă, nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii.

Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

Date fiind considerentele menționate anterior, Înalta Curte constată că raportul juridic din prezenta cauză nu impune procedura de regularizare, justificat și de caracterul urgent al procedurii prevăzute de Legea nr. 215/2015.

Referitor la motivul de nelegalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (3), art. 246 și 247 din C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, se rețin următoarele:

Dispozițiile legale invocate de recurentul-pârât prevăd următoarele:

Art. 22 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunța la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretențiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacție."

Art. 16

1

din Legea nr. 554/2004:

"Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond."

În speța de față, Înalta Curte reține că necesitatea de introducere în cauză a contestatoarelor B. și C., cărora contestația le-a fost soluționată prin hotărârea Biroului Electoral Central, nu este impusă de raportul juridic dedus judecății.

Astfel, contestatorii inițiali ai procesului-verbal de tragere la sorți nu au nici calitatea de emitenți ai actului atacat, dar nici de beneficiari ai acestuia, de vreme ce nu se regăsesc printre persoanele care au dobândit calitatea de președinți ai birourilor electorale de circumscripție sau locțiitori ai acestora, ei invocând doar un drept potențial.

De asemenea, hotărârea nr. 32/H/19.04.2024 privind admiterea contestației formulate împotriva desemnării președinților birourilor electorale de circumscripție din județul Mureș, precum și a locțiitorilor acestora la alegerile din data de 09.06.2024 nu garantează obținerea unei astfel de funcții de către contestatori.

Beneficiarul direct al actelor contestate în speța de față este reclamanta, judecător în cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, calitate în care s-a regăsit pe lista magistraților care și-au declarat expres acordul de a fi desemnați în cadrul birourilor electorale, astfel că, în ședința publică din data de 15 aprilie 2024, prin tragere la sorți, conform procesului-verbal nr. x/15.04.2024, aceasta a fost desemnată într-un astfel de birou electoral de circumscripție din județul Mureș.

De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate reține că sunt incidente dispozițiile art. 16

1

teza finală din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu se poate aprecia că pricina nu s-ar putea soluționa fără participarea terților contestatori, întrucât judecarea cauzei nu-i privește în mod direct, pentru a se pune problema garantării dreptului la apărare al acestora, de a-și susține interesele legate de litigiul respectiv, ei nefiind vizați de hotărârea recurată.

Dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 nu conțin o normă expresă privind introducerea din oficiu a terților în proces, nefiind diferite de art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., motiv pentru care marja de apreciere a instanței de contencios administrativ în interpretarea principiului disponibilității și în stabilirea cadrului procesual se restrânge doar la posibilitatea judecării procesului fără participarea terțului, nu și la introducerea din oficiu a terților în proces.

Prin urmare, Înalta Curte nu va reține ca fiind incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., astfel că motivele de recurs formulate de recurentul pârât vizând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare vor fi respinse ca nefondate.

II.1.2. Motivul de recurs cu privire la încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 115/2015 cu privire la depășirea limitelor de competență și a învestirii, susținut de recurentul - pârât Biroul Electoral Central. (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Prin sentința atacată curtea de apel a apreciat ca fiind întemeiate criticile reclamantei conform cărora hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 28 Mureș, pârâtul depășindu-și limitele competenței sale prevăzute de art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, apreciind că poate soluționa și contestațiile pentru care legiuitorul a prevăzut în mod imperativ competența biroului electoral de circumscripție județeană.

A reținut instanța de fond că din anexa la procesul-verbal nr. x/15.04.2024 reiese că în ședința publică din data de 15 aprilie 2024 s-a procedat la desemnarea atât a președintelui Biroului Electoral de Circumscripție Județeană nr. 28 Mureș și a locțiitorului acestuia, cât și a președinților birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Mureș și a locțiitorilor acestora, rezultatul operațiunilor de desemnare făcând obiectul aceluiași proces-verbal, persoanele desemnate fiind menționate în anexa ce face parte integrantă din procesul-verbal.

Însă, judecătorul fondului a reținut din cuprinsul contestației care a fost soluționată prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024, că numitele B. și C. au invocat drept motiv de nelegalitate nerespectarea criteriului apropierii domiciliului sau a reședinței de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcționa biroul electoral de circumscripție, criteriu reglementat de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, arătând că, la poziția 96 la Biroul electoral de circumscripție nr. 95 Vărgata sunt desemnați ca președinte și locțiitor experți electorali fără a avea domiciliul sau reședință în comuna Vărgata, în timp ce în corpul electoral sunt alte persoane care au domiciliu sau reședință în comuna Vărgata.

Or, în raport de cuprinsul contestației cu care a fost învestit Biroul Electoral Central, s-a constatat că este nelegală dispoziția cuprinsă în art. 3 alin. (1) din hotărârea contestată, prin care s-a dispus reluarea operațiunii de desemnare a președinților birourilor electorale de circumscripție comunală, orășenească și municipală din județul Mureș, precum și a locțiitorilor acestora, întrucât pârâtul nu a fost învestit cu contestație formulată împotriva modalității de desemnare a președintelui și locțiitorului Biroului Electoral de Circumscripție Județeană, ci a Biroului electoral de circumscripție nr. 95 Vărgata.

Înalta Curte constată că reclamanta a susținut, prin cererea de chemare in judecată, argumente reținute și de prima instanță că Biroul Electoral Central soluționează exclusiv contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței birourilor electorale de circumscripție județeană sau a municipiului București, astfel că Biroul Electoral Județean Mureș era competent să soluționeze prezenta contestație. Totodată, s-a arătat că textul de lege nu permite contestarea tragerii la sorți a modului de alcătuire a listelor, a procesului-verbal întocmit cu acel prilej, ci exclusiv modul de organizare, respectiv componența biroului, în timp ce din preambulul Hotărârii nr. 32/H/19.04.2024 rezultă că intimatul pârât a soluționat contestația privind "operațiunea de desemnare prin tragere la sorți

"

, iar în considerente și "nerespectarea criteriului aproprierii domiciliului sau reședinței persoanei desemnate de localitatea în care funcționează biroul electoral de circumscripție unde a fost desemnată".

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica de nelegalitate.

Conform dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015: "Contestațiile se soluționează de biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească, municipală sau de sector al municipiului București, dacă privesc biroul electoral al secției de votare, de biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, dacă privesc biroul electoral de circumscripție comunală, orășenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului București, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripție județeană sau a municipiului București, și de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestațiilor."

În speța de față, instanța de control judiciar reține că, în realitate, s-a contestat modalitatea de întocmire a listelor pentru desemnarea președintelui și a locțiitorului acestuia în birourile electorale mai sus arătate, modalitate care este unică, adică prin aplicarea acelorași criterii de desemnare nominalizate în legislația incidentă în materie.

De asemenea, relevant este și faptul că, în aplicarea prevederilor art. 26 alin. (5) teza I din Legea nr. 115/2015, operațiunea de tragere la sorți efectuată de președintele tribunalului este unică.

În plus de aceasta, recurenții invocă aceleași motive de nelegalitate în privința tragerii la sorți pentru desemnarea președinților și locțiitorilor tuturor birourilor electorale de circumscripție.

În consecință, în contextul în care s-a criticat întreaga operațiune materială a tragerii la sorți, nu poate fi primită afirmația recurenților potrivit căreia contestațiile soluționate de Biroul Electoral Central prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024 nu ar fi fost de competența acestuia.

Referitor la critica privind încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 115/2015, raportat la depășirea limitelor învestirii, în condițiile în care contestatorii nu au criticat includerea în lista magistraților a judecătorilor de la Curtea de Apel Târgu Mureș, a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Târgu Mureș, verificările intimatului - pârât reflectate în hotărârea BBC nr. 32/H/19.04.2024 fiind astfel în afara competențelor și limitelor învestirii BEC, Înalta Curte reține că, prin hotărârea atacată, Biroul Electoral Central nu putea da o interpretare diferită textului de lege în raport de persoanele a căror includere în listă a fost contestată, problema de drept analizată fiind una cu caracter general, nefiind admis ca o categorie de magistrați să fie menținută în listă, indiferent de interpretarea dată textului de lege, pentru simpla împrejurare că în cauză contestatorul nu a vizat acea categorie.

II.1.3. Motivul de recurs cu privire la modul în care curtea de apel a interpretat dispozițiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015

Înalta Curte reține că, hotărârea atacată este emisă de Biroul Electoral Central, autoritate printre ale cărei atribuții se numără și cele prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea 115/2015, respectiv:

"c) urmărește și asigură respectarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul țării; asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora;"

Reținând că hotărârea emisă de Biroul Electoral Central se circumscrie acestei competențe atribuite de legiuitor, Înalta Curte reține că în prezentul litigiu se impune nu doar a se da o dezlegare chestiunii de drept ce privește interpretarea art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, ci și a se stabili dacă interpretarea dată de Biroul Electoral Central se circumscrie unui exces de putere, în sensul definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea 554/2004, acela de exercitare a dreptului de apreciere, aparținând acestei autorități publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, exces de putere care să constituie motiv de nulitate al hotărârii atacate.

În analiza acestui eventual exces de putere, Înalta Curte va ține seama de marja de apreciere asociată competenței atribuite Biroului Electoral Central de a asigura interpretarea unitară a legislației electorale, de contextul în care se cere a fi făcută interpretarea dispozițiilor art. 26 alin. (5) din Legea 115/2015 și de legalitatea acestei interpretări, precum și de proporționalitatea între interesul public al desfășurării alegerilor în condiții de legalitate și interesul individual al contestatorilor de beneficia de avantajul de natură salarială asociat desfășurării acestei activități.

În ceea ce privește interpretarea art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, Înalta Curte reține că recurenții au apreciat că dispozițiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 sunt clare, precise și previzibile, iar excluderea unei părți a magistraților de la vocația de înscriere pe listă este contrară literei și spiritului legii, nu asigură interpretarea unitară și previzibilă a textelor de lege, atât din perspectivă temporară, prin raportare la desfășurarea alegerilor autorităților administrației publice locale anterioare, cât și din perspectivă a aplicării în prezent, în mod neunitar la nivelul întregii țări.

Prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările și completările ulterioare, a căror greșită interpretare și aplicare se invocă, au următorul cuprins:

"Desemnarea președintelui biroului electoral de circumscripție și a locțiitorului acestuia se face în ședință publică de către președintele tribunalului, în termen de 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor. Desemnarea se face, prin tragere la sorți, dintre magistrații și ceilalți juriști care îndeplinesc condițiile prevăzute de (5

1

) pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reședinței de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcționa biroul electoral de circumscripție. Tragerea la sorți se face cu prioritate din lista magistraților, întâi pen