ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1810/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1810/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 28 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
La 10 aprilie 2023, pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă s-a format dosarul nr. x/2023, urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2021 a cererii de chemare în judecată în ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., C. și pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Argeș, secția Civilă
Prin sentința civilă nr. 307/10.04.2023 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă - complet specializat CAF, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, secția Civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Timișoara, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Timiș, sectia contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în speță, domiciliul funcționarilor publici reclamanți, părți în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății, se află în județul Timiș, precum și dispozițiile art. 366 din O.U.G. nr. 57/2019, art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Hotărârea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 88/2024 din data de 5 februarie 2024, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetenta teritorială și, în consecință, a declinat competenta de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Argeș. A constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a trimis dosarul, în vederea soluționării regulatorului de competență, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, în condițiile în care necompetența nu a fost invocată în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. de către Tribunalul Argeș și nici nu a fost acordat vreun termen, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței, prima instanță a devenit competentă cu soluționarea litigiului.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția Civilă, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența".
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.
În speță, prin încheierea interlocutorie din data de 12.11.2021 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2021, fiind primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, s-a pus în discutie competența instanței învestite teritorial cu soluționarea litigiului, iar Tribunalul Argeș s-a declarat competent să soluționeze cauza, după care a amânat judecata pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de cererea de intervenție formulată de numitul D., prorogând discutarea admisibilității în principiu a acesteia.
La termenul de judecată din data de 31.03.2023 s-a pus în discuție disjungerea acțiunii în ceea ce îi privește pe reclamanții ce nu au domiciliul în raza de competență a Tribunalului Argeș, instanța rămânând în pronunțare asupra excepției necompetenței Tribunalului Argeș în raport de domiciliile reclamanților.
Potrivit dispozițiilor 131 din C. proc. civ.:
"Verificarea competenței (1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."
Efectele neinvocării în termen a excepției necompetenței materiale au fost expres statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că, în prezentul regulator de competență, sunt relevante următoarele considerente din antereferita decizie interpretativă:
Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
(...)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
Prin urmare, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale nu a fost soluționată de prima instanță învestită, Tribunalul Argeș, cu respectarea termenului imperativ stabilit de art. 131 C. proc. civ., rămânând competentă a judeca pricina.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B., A., C. și pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat CAF.Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții B., A., C. și pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat CAF.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 28 martie 2024.