ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 noiembrie 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 din 18 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din:

- o infracțiune prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (23 de acte materiale, parte civilă B.);

- o infracțiune prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, parte civilă B.);

- 3 infracțiuni prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale - parte civilă S.C. C.; 4 acte materiale - parte civilă S.C. D.; 28 acte materiale -parte civilă B.);

- 4 infracțiuni prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 (părți civile E. și F., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I.);

- o infracțiune prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale-parte civilă BEJ J.), în:

- o infracțiune prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (25 de acte materiale, parte civilă B.);

- o infracțiune prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale, părți civile S.C. C., S.C. D., B., E. și F., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. și BEJ J.).

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (25 de acte materiale, parte civilă B.), a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (38 de acte materiale, părți civile S.C. C., S. C. D. S.A., B., E. și F., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I.), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an și 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 7 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (3) și (5) C. pen., s--a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc).

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 04 octombrie 2016 până la data de 27 februarie 2017.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța din 19 ianuarie 2016 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, până la concurența pagubei produse prin infracțiuni, asupra următoarelor bunuri proprietatea inculpatului, respectiv: - teren intravilan, situat în mun. Tg. Jiu, Bld. Ecaterina Teodoroiu, nr. 90 A, jud. Gorj, cu suprafața de 806 mp, clădire (spațiu comercial), cu suprafața de 185 mp, valoare de impozitare 373626,00 RON, clădire (spațiu comercial), cu suprafața de 77 mp, valoare de impozitare 155509,20 RON, anexă în suprafață de 66 mp, valoare de impozitare 22 667,04 RON și clădire (spațiu comercial), cu suprafața de 94 mp, valoare de impozitare 189842,40 RON, ce au fost dobândite în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/12.09.2012, încheiat cu S.C. K. S.A., prin lichidator L.., având număr cadastral x;- teren cu construcții situat în mun. Tg. Jiu, str. x, jud. Gorj, în suprafață totală de 804 mp, clădire cu suprafața de 314 mp, valoare de impozitare 760 985,28 RON, anexa cu suprafața de 28 mp, valoare de impozitare 8 648,64 RON, ce au fost dobândite în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/20.10.2010, încheiat cu M. și N., având număr cadastral x; - imobilul clădire, situat în mun. Tg. Jiu, str. x, jud. Gorj, cu suprafața de 99,55 mp, valoare de impozitare 256 898,73 RON, ce a fost dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/18.02.2014, încheiat cu S.C. O. S.R.L., prin lichidator P.., având număr cadastral x; - imobil, apartament cu 4 camere, în suprafață utilă de 150 mp, situat în București, str. x, apart. 1.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă BEJ J..

A fost respinsă cererea formulată de martora Q. privind plata daunelor morale.

Au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate în procesul penal de părțile civile B., D. S.A., S.C. H. S.R.L., S.C. I..

Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile S.C. G. S.R.L. prin lichidator judiciar Cab. ind. de practician în insolvență - R., E. și F., S.C. C. prin lichidator judiciar L..

A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează: - la plata sumei de 715.351,65 RON, cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective, către partea civilă B.; - la plata sumei de 42.859,27 RON, cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective, către partea civilă D.; - la plata sumei de 249.990 RON, cu dobânda legală începând cu data de 06.10.2014 până la data plății efective, către partea civilă S.C. I.; - la plata sumei de 10.691,40 RON, cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective, către partea civilă S.C. G. S.R.L. prin lichidator judiciar Cab. ind. de practician în insolvență - R.; - la plata sumei de 12.250,97 RON, cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective, către părțile civile E. și F. și la plata sumei de câte 5000 RON daune morale către fiecare dintre aceste părți civile; - la plata sumei de 39.806,34 RON, cu dobândă legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective, către partea civilă S.C. H. S.R.L.; - la plata sumei de 203.914,78 RON, cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective, către partea civilă S.C. C. prin lichidator judiciar L..

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 21.500 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 20.000 RON aferentă urmăririi penale.

Prin decizia nr. 312/A din 27 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, au fost admise apelurile declarate de inculpatul A. și de părțile civile D. și S.C. H. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 75 din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, care a fost desființată în parte și, în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă, de 7 ani și 4 luni închisoare, în pedepsele componente: de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (25 acte materiale), și de 6 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (38 de acte materiale), care au fost repuse în individualitatea lor și s-a înlăturat sporul de 1 an și 4 luni închisoare.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (38 de acte materiale, părți civile S.C. C., S.C. D., B., E. și F., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.C. S.), de la 6 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (38 de acte materiale, părți civile S.C. C., S.C. D., B., E. și F., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.C. S.).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale de 4 ani și 6 luni închisoare și de 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 1 an și 4 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 4 ani închisoare), în total, pedeapsa de executat fiind de 5 ani și 10 luni închisoare.

A fost menținută dispoziția de contopire a pedepselor complementare și accesorii.

S-a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate de prima instanță părții civile B. la suma de 673.290,9 RON, la care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 și până la data achitării integrale a prejudiciului.

S-a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate de prima instanță, cu titlu de daune materiale, părților civile E. și F. la suma de 10.394,10 RON la care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 și până la data achitării integrale a prejudiciului.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de D. și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă D. a următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile, daune materiale: - 9.612,76 RON la care s-a adaugat dobânda legală de la data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare x/2012 aparținând B.E.J. A. și până la data achitării integrale a prejudiciului; - 78.750,00 RON la care s-a adaugat dobânda legală de la data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare nr. 296/E/2012 aparținând B.E.J. A. și până la data achitării integrale a prejudiciului; - 26.034,54 RON la care s-a adaugat dobânda legală de la data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare nr. 280/E/2012 aparținând B.E.J. A. și până la data achitării integrale a prejudiciului.

S-a disjuns acțiunea civilă formulată de D. având ca obiect despăgubirile civile aferente dosarului de executare nr. 3/E/2013 aparținând B.E.J. A..

S-a stabilit că data de la care curge dobânda legală aferentă sumei de 39.806,34 RON acordată părții civile S.C. H. S.R.L., cu titlu de despăgubiri civile de către instanța de fond, este data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare nr. 478/E/2013 aparținând B.E.J. A. și până la data achitării integrale a prejudiciului

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a trimis cauza spre rejudecarea acțiunii civile formulate de D. având ca obiect despăgubirile civile aferente dosarului de executare nr. 3/E/2013 aparținând B.E.J. A. la aceeași instanță, Curtea de Apel Craiova.

S-a luat act de retragerea apelului părții civile B. formulat împotriva aceleiași sentințe.

A fost respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație în anulare contestatorul A., invocând motivul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., prin prisma căruia a învederat că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele săvârșite în calitate de executor bancar s-a împlinit la data de 17.02.2020, având în vedere aspectele stabilite prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, așa cum a fost interpretată prin decizia Curții Constituționale nr. 358 din 26 mai 2022, considerând că instanța de apel trebuia să ia act de intervenirea prescripției răspunderii penale.

Prin încheierea din 01 februarie 2023, Înalta Curte a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 312/A din 27 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia penală nr. 103/A din 08 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 312/A din 27 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dată în dosarul nr. x/2016.

A fost desființată, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 75 din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori numai în ceea ce privește soluția de condamnare, dispusă față de inculpatul A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (25 acte materiale), parte civilă B. S.A și rejudecând:

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare în pedepsele componente:

- pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 și art. 5 C. pen. (25 acte materiale), parte civilă B.;

- pedeapsa de 4 ani și 6 închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 și art. 5 C. pen. (38 de acte materiale);

- sporul de 1 an și 4 luni închisoare;

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal, față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 și art. 5 C. pen. (25 acte materiale), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

A fost menținută pedeapsa de 4 ani și 6 închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 și art. 5 C. pen. (38 de acte materiale), și s-a înlăturat sporul de 1 an și 4 luni închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 75 din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și ale deciziei penale nr. 312/A din 27 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, care nu sunt contrare hotărârii.

S-a constatat că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 76/2018 din 27 octombrie 2020 emis de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pe numele contestatorului A., a fost anulat prin sentința penală nr. 93 din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, și că, în temeiul aceleiași sentințe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 97/14.05.2021.

S-a constatat că A. a executat o parte din pedeapsa aplicată prin decizia contestată, în perioada 28.10.2020 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că numitul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (25 acte materiale, parte civilă B.), întrucât în perioada în care și-a exercitat funcția de executor bancar, respectiv 2008 - 17 februarie 2012, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor C. proc. civ. și a celorlalte reglementări aferente profesiei de executor bancar, nu a distribuit creditorului B. sumele de bani primite în contul de consemnare deschis la BT de la debitorii din dosarele de executare și sumele de bani reprezentând contravaloarea bunurilor valorificate pentru diminuarea debitelor clienților băncii (debitorii T. S.R.L., U. S.R.L., V. S.R.L., W. S.R.L., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP.), a ridicat în numerar din contul de executor bancar aflat în gestiunea sa suma de 329.513,50 RON fără justificare și a transferat din contul de executor bancar în contul S.C. K. S.A. suma de 61.500 RON, reprezentând restituire garanție participare la licitație, sumă ce nu a fost încasată anterior de la această firmă, în condițiile în care aceste sume de bani nejustificate nu au ajuns la creditorul B., conform destinației, dar nu au rămas nici în contul de consemnare, cu consecința directă a prejudicierii părții civile B..

S-a mai constatat că împotriva hotărârii instanței de apel prin care s-a dispus condamnarea, inculpatul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 436 lit. b) C. proc. pen., arătând, în esență, că, urmare a deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale, la momentul pronunțării instanței de apel, 27 octombrie 2020, termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 și art. 5 C. pen. (25 acte materiale, parte civilă B.), infracțiune săvârșită în calitate de calitate de executor bancar al B., era împlinit la data de 17 februarie 2020.

S-a reținut, totodată, că pedeapsa prentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, iar conform art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 "în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime". Ca urmare, s-a constatat că infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen., se pedepsește cu închisoarea de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni.

În ceea ce privește durata termenului general de prescripție a răspunderii penale, s-a reținut că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., acesta este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.

S-a mai arătat că, în jurisprudența obligatorie și relevantă a Curții Constituționale, concretizată în deciziile nr. 297/2018 (publicată în M.O. partea I nr. 518 din 25 iunie 2018) și nr. 358/2022 (publicată în M.O. partea I nr. 565 din 9 iunie 2022), s-a statuat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., în varianta normativă în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, au avut conținutul "cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea", fără a cuprinde vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripție. În acest sens, instanța de control constituțional a reținut că:

"(...) trebuie stabilit în ce măsură ansamblul legislativ în vigoare este apt să determine o aplicare clară și previzibilă a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum acestea au fost sancționate prin Decizia nr. 297/2018 (...) În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (...) Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale" (decizia nr. 358/2022, par. 60, par. 73, par. 76).

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, de asemenea cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, a rezultat că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 C. pen.

În acest context, s-a precizat că evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea abuz în serviciu, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., se face în raport de termenul general de prescripție calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate inculpatului neputând fi valorificate în cauză.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, Înalta Curte a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (2) C. pen., "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă (...) în cazul infracțiunii continuate de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni (...)".

Așadar, referitor la momentul săvârșirii infracțiunii s-a constatat că, momentul cu relevanță penală în raport cu care se stabilește legea penală aplicabilă activității ilicite și se calculează termenul de prescripție a răspunderii penale, în cauză, este data săvârșirii ultimei acțiuni ce dă conținut infracțiunii continuate prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Înalta Curte a constatat că, față de momentul săvârșirii ultimului act material ce dă conținut infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 (comise de către inculpat în calitate de executor bancar, în dauna B.), anume data de 17 februarie 2012, termenul general de prescripție, pentru săvârșirea acestei infracțiuni, de 8 ani, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a împlinit la data de 16 februarie 2020, anterior pronunțării deciziei instanței de apel nr. 312/A din 27 octombrie 2020, care face obiectul căii extraordinare de atac. Sub acest aspect, s-a făcut trimitere la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție ulterioară deciziei instanței de control constituțional și a hotărârii pronunțate de instanța supremă în mecanismul de unificare a practicii judiciare (decizia nr. 253/A din 06 decembrie 2022, dosar nr. x/2022; decizia nr. 262 din 15 decembrie 2022, dosar nr. x/2022).

În egală măsură, Înalta Curte a reținut că, în cauză, nu este incidentă soluția dispusă cu caracter obligatoriu în unificarea practicii de instanța supremă prin decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 prin care s-a stabilit că instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii. Sub acest aspect, s-a observat că instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului fără a proceda la o evaluare a prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu.

Față de considerentele anterior evocate, Înalta Curte a constatat că cererea de contestație în anulare este întemeiată, motiv pentru care a admis-o, cu consecința desființării, în parte, a deciziei penale și a sentinței penale de condamnare a inculpatului A. numai în ceea ce privește soluția de condamnare dispusă față de acesta pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (25 acte materiale), parte civilă B.

Împotriva deciziei penale nr. 103/A din 08 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în termen legal, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., cu argumentarea că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

În acest sens, s-a apreciat că, în mod eronat, în urma evaluării deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67/2022, a fost avut în vedere doar termenul general de prescripție a răspunderii penale, de 8 ani, determinat conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și calculat conform art. 154 alin. (2) C. pen. și art. 186 C. pen., cu consecința constatării intervenirii prescripției pentru infracțiunea de abuz în serviciu, analiza îndeplinirii condițiilor pentru constatarea incidenței prescripției impunându-se a fi făcută inclusiv prin raportare la dispozițiile art. 155 C. pen., față de care termenul de prescripție specială nu este împlinit.

S-a arătat că instanțele de fond și apel au reținut, în cauză, ca lege penală mai favorabilă pentru infracțiunea de abuz în serviciu săvârșită în perioada 2008 - 17 februarie 2012, dispozițiile art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen., pentru care limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 ani și 8 luni închisoare și 9 ani și 4 luni închisoare, dat fiind că dispozițiile vechii reglementări, sub imperiul căreia a fost comisă infracțiunea, prevedeau limite mai aspre, respectiv închisoarea de la 3 la 15 ani.

S-a mai susținut că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., însă cursul acestuia a fost întrerupt prin îndeplinirea oricărui act de procedură care a fost efectuat în cauză și comunicat, împlinindu-se doar dacă a fost depășit cu încă o dată, oricâte întreruperi ar interveni.

Sub acest aspect, s-a subliniat că între momentul săvârșirii ultimului act material al infracțiunii - 17 martie 2012- și data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) au fost efectuate numeroase acte de procedură ce au fost aduse la cunoștință inculpatului și care au întrerupt cursul prescripției răspunderii penale, iar după fiecare dintre ele a început să curgă un nou termen de prescripție. Astfel, inculpatul a fost reținut de procuror prin ordonanța nr. 285/P/2015 din 04 octombrie 2016 și arestat preventiv de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova, prin încheierea nr. 6 din 05 octombrie 2016, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, în cursul anului 2016 inculpatul a dat numeroase declarații și a fost informat asupra actelor de urmărire penală efectuate de procuror, pe care le-a supus controlului ierarhic sau controlului judecătorului de drepturi și libertăți, când a considerat necesar, a luat cunoștință de rechizitoriul întocmit la data de 24 noiembrie 2016, formulând cereri și excepții, unele fiind admise. În plus, s-a învederat că întreaga etapă a urmăririi penale, procedura de cameră preliminară și etapa judecății în fond, finalizată prin pronunțarea sentinței nr. 75 din 18 aprilie 2018 în dosarul nr. x/2016, s-au desfășurat în intervalul de timp anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, așa încât efectul acestor acte de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale nu poate fi ignorat.

Prin urmare, soluția de încetare a procesului penal nu ar fi putut fi dispusă decât după împlinirea unui termen de 16 ani, respectiv la 16 februarie 2028, după depășirea cu încă o dată a termenului de 8 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel cum prevăd dispozițiile art. 155 alin. (4) C. pen.

S-a mai arătat că Parchetul nu este de acord argumentul instanței care a soluționat contestația în anulare în sensul că nu este incidentă soluția dispusă prin decizia instanței supreme nr. 67 din 25 octombrie 2022 câtă vreme instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului fără a proceda la o evaluare a prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu. Aceasta deoarece, la judecarea apelurilor, inculpatul a solicitat primordial achitarea sa pentru ambele infracțiuni, ceea ce semnifică faptul că judecătorii din apel au analizat probele și motivele de apel invocate de inculpat din perspectiva enunțată. Adoptând soluția de condamnare, judecătorii au verificat primordial dacă nu a fost depășit termenul prevăzut de lege în care poate fi tras la răspundere penală inculpatul (obligație a oricărui act de judecată și care nu trebuie să fie explicit descrisă în considerente) și apoi au decis că există probe care răstoarnă prezumția de nevinovăție, menținând condamnarea și pentru această infracțiune, însă cu reducerea pedepsei pentru cealaltă infracțiune, cea a comisă în calitate de executor judecătoresc.

Totodată, s-a reafirmat că instanțele de judecată din România sunt ținute de respectarea jurisprudenței obligatorii a Curții de Justiție a Uniunii Europene ce statuează asupra obligației statelor de a combate infracțiunile de corupție în general și infracțiunile ce vizează fraude ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, prin măsuri disuasive și efective, lăsând neaplicate deciziile Curții Constituționale ce nu permit o prevenire și reprimare efectivă a acestora. În acest sens, a făcut trimitere la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 decembrie 2021 pronunțată în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19 (Eurobox Promotion si alții) și la hotărârea Curții din 24 iulie 2023 dată în cauza C-107/23, din care reiese necesitatea lăsării neaplicate a deciziilor Curții Constituționale în fața riscului de impunitate pentru cei care comit infracțiuni grave, cum este și fapta reținută în decizia atacată.

În concluzie, s-a apreciat că prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a făcut o greșită aplicare a legii cu ocazia examinării hotărârilor pronunțate în fond și în apel în dosarul nr. x/2016, privind constatarea incidenței cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu săvârșită de A. în calitate de executor judecătoresc. Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului în casație și, în înlăturarea aplicării greșite a legii, casarea deciziei penale nr. 103/A din 08 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, și menținerea deciziei penale nr. 312/A din 27 octombrie 2020 a aceleiași instanțe și a sentinței penale nr. 75 din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova, ambele date în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 17 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, împotriva deciziei penale nr. 103/A din 08 martie 2023 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Înalta Curte reține, totodată, că, prin prisma cazului de recurs în casație reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. (respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate, atât sub aspect factual, cât și legislativ.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs în casație formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., susținând, în esență, că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale, avându-se în vedere, în urma evaluării deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doar termenul general de prescripție a răspunderii penale, de 8 ani, determinat conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și calculat conform art. 154 alin. (2) C. pen. și art. 186 C. pen., și ignorându-se dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., privind întreruperea cursului prescripției prin acte de procedură care au fost comunicate inculpatului. În plus, s-a reafirmat că instanțele de judecată din România sunt ținute de respectarea jurisprudenței obligatorii a Curții de Justiție a Uniunii Europene ce statuează asupra obligației statelor de a combate infracțiunile de corupție în general și infracțiunile ce vizează fraude ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, prin măsuri disuasive și efective, lăsând neaplicate deciziile Curții Constituționale ce nu permit o prevenire și reprimare efectivă a acestora. În acest sens, s-a făcut trimitere la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 decembrie 2021 pronunțată în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19 (Eurobox Promotion si alții) și la hotărârea Curții din 24 iulie 2023 dată în cauza C-107/23, din care reiese necesitatea lăsării neaplicate a deciziilor Curții Constituționale în fața riscului de impunitate pentru cei care comit infracțiuni grave, cum este și fapta reținută în decizia atacată.

Premergător analizării criticilor formulate de parchet, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii, prin hotărârea recurată, a legii penale mai favorabile. În acest sens, este și jurisprudența constantă a instanței supreme (cu titlu exemplificativ: deciziile nr. 289/RC din 30 octombrie 2014, nr. 193/RC din 23 septembrie 2014, nr. 55/RC din 10 februarie 2015, nr. 202/RC din 02 iunie 2016, nr. 381/RC din 05 octombrie 2017, nr. 98/RC din 23 martie 2018, nr. 140/RC din 18 aprilie 2019, nr. 188/RC din 22 mai 2019, încheierea din 11 octombrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, încheierea din 25 octombrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 și altele), în care s-a statuat că stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite cu soluționarea unei căi extraordinare de atac, respectiv recursul în casație, întrucât o asemenea chestiune nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., se analizează doar dacă a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la momentul pronunțării deciziei de către instanța de apel, prin raportare la legea reținută prin hotărârea definitivă recurată.

Verificând, prin raportare la aceste considerații teoretice, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în speță, prin sentința penală nr. 75 din 18 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost modificată și a rămas definitivă prin decizia penală nr. 312/A din 27 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (25 acte materiale, parte civilă B.), întrucât în perioada în care și-a exercitat funcția de executor bancar, respectiv perioada 2008 - 17 februarie 2012, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor C. proc. civ. și a celorlalte reglementări aferente profesiei de executor bancar, nu a distribuit creditorului B. sumele de bani primite în contul de consemnare deschis la BT de la debitorii din dosarele de executare și sumele de bani reprezentând contravaloarea bunurilor valorificate pentru diminuarea debitelor clienților băncii (debitorii T. S.R.L., U. S.R.L., V. S.R.L., W. S.R.L., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP.), a ridicat în numerar din contul de executor bancar aflat în gestiunea sa suma de 329.513,50 RON fără justificare și a transferat din contul de executor bancar în contul S.C. K. S.A. suma de 61.500 RON, reprezentând restituire garanție participare la licitație, sumă ce nu a fost încasată anterior de la această firmă, în condițiile în care aceste sume de bani nejustificate nu au ajuns la creditorul B., conform destinației, dar nu au rămas nici în contul de consemnare, cu consecința directă a prejudicierii părții civile B..

Așadar, instanțele ordinare au reținut că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este C. pen. în vigoare la data de 27 octombrie 2020, când a rămas definitivă sentința penală nr. 75 din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova (prin decizia penală nr. 312/A din 27 octombrie 2020).

Ulterior, subsecvent admiterii în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 312/A din 27 octombrie 2020, prin decizia penală nr. 103/A din 08 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, ce face obiectul recursului în casație din prezenta cauză, s-a dispus desființarea, în parte, a hotărârilor de condamnare pronunțate de instanțele ordinare numai în ceea ce privește soluția de condamnare dispusă față de acesta pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (25 acte materiale, parte civilă B.).

În consecință, în urma rejudecării apelului, printre altele, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal față de contestatorul inculpat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (25 acte materiale, parte civilă B.), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, C. pen., în forma intrată în vigoare la 01 februarie 2014, prevedea în art. 155 alin. (1) C. pen., a cărui incidență în cauză o susține parchetul, "cursul termenului de prescripție se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură".

Prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituțională. În considerentele acestei decizii s-a reținut că respectivele dispoziții sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31). Curtea a constatat, de asemenea, că soluția legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat (paragraful 34).

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022), s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituționale, în considerentele acestei hotărâri subliniindu-se că, "deși în anumite cazuri o decizie a Curții Constituționale poate fi aplicată la speța dedusă judecății într-un mod conform considerentelor sale, demers pe deplin posibil independent de intervenția legiuitorului, aceasta nu presupune o înlăturare a obligației acestuia din urmă de a interveni legislativ inclusiv în cazul deciziilor interpretative/cu rezervă de interpretare." (paragraful 52). Totodată, s-a reținut că:

"... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Până la momentul publicării acestei decizii, la data de 09 iunie 2022, în Monitorul Oficial, legiuitorul a adoptat O.U.G. nr. 71 din 30 mai 2022, prin care a pus în acord dispozițiile care reglementează cursul prescripției răspunderii penale cu normele constituționale, sens în care a reglementat că la articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

"cursul termenului de prescripție a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, care potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Pe de altă parte, se reține că, subsecvent deciziilor anterior menționate și modificărilor legislative intervenite în materia întreruperii cursului răspunderii penale, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, a stabilit, cu caracter obligatoriu, că "normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen..".

Prin urmare, având în vedere aspectele statuate prin deciziile instanței de contencios constituțional, se constată, așa c