ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 februarie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 din 18 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din:

- o infracțiune prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (23 de acte materiale, parte civilă B.)

- o infracțiune prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, parte civilă B.)

- 3 infracțiuni prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale - parte civilă S.C. C. S.A.; 4 acte materiale - parte civilă S.C. E.; 28 acte materiale -parte civilă B.)

- 4 infracțiuni prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 (părți civile F. și G., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. K. L.)

- o infracțiune prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale-parte civilă BEJ M.), în:

- o infracțiune prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (25 de acte materiale, parte civilă B.)

- o infracțiune prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale, părți civile S.C. C. S.A., S.C. E., B. S.A., F. și G., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. K. L. și BEJ M.).

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (25 de acte materiale, parte civilă B.) l-a condamnat pe inculpatul A. , la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (38 de acte materiale, părți civile S.C. C. S.A., S. C. civ..N. S.A., B. S.A., F. și G., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. K. L.) l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an și 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 7 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (3) și (5) C. pen., i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc).

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 04. 10. 2016 până la data de 27.02.2017.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat.

A menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin Ordonanța din data de 19.01.2016 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, până la concurența pagubei produse prin infracțiuni, asupra următoarelor bunuri proprietatea inculpatului, respectiv: - teren intravilan, situat în mun. Tg. Jiu, Bld. Ecaterina Teodoroiu, nr. 90 A, jud. Gorj, cu suprafața de 806 mp, clădire (spațiu comercial), cu suprafața de 185 mp, valoare de impozitare 373626,00 RON, clădire (spațiu comercial), cu suprafața de 77 mp, valoare de impozitare 155509,20 RON, anexă în suprafață de 66 mp, valoare de impozitare 22 667,04 RON și clădire (spațiu comercial), cu suprafața de 94 mp, valoare de impozitare 189842,40 RON, ce au fost dobândite în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/12.09.2012, încheiat cu S.C. O. S.A., prin lichidator P. - I.P.U.R.L., având număr cadastral x;

- teren cu construcții situat în mun. Tg. Jiu, str. x, jud. Gorj, în suprafață totală de 804 mp, clădire cu suprafața de 314 mp, valoare de impozitare 760 985,28 RON, anexa cu suprafața de 28 mp, valoare de impozitare 8 648,64 RON, ce au fost dobândite în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/20.10.2010, încheiat cu Q. și R., având număr cadastral x;

- imobilul clădire, situat în mun. Tg. Jiu, str. x, S.C..1, jud. Gorj, cu suprafața de 99,55 mp, valoare de impozitare 256 898,73 RON, ce a fost dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/18.02.2014, încheiat cu S.C. S. S.R.L., prin lichidator T. I.P.U.R.L., având număr cadastral x.

- imobil, apartament cu 4 camere, în suprafață utilă de 150 mp, situat în București, str. x, apart. 1.

A respins acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă BEJ M..

A respins cererea formulată de martora U. privind plata daunelor morale

A admis în parte acțiunile civile formulate în procesul penal de părțile civile B. S.A., E. S.A., S.C. I. S.R.L., S.C. K. L..

A admis acțiunile civile formulate de părțile civile S.C. H. S.R.L. prin lichidator judiciar Cab. ind. de practician în insolvență V., F. și G., S.C. C. S.A. prin lichidator judiciar P..

A obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

- la plata sumei de 715.351,65 RON cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective, către partea civilă B. S.A.

- la plata sumei de 42.859,27 RON cu dobânda legală, începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective, către partea civilă E.

- la plata sumei de 249.990 RON cu dobânda legală începând cu data de 06.10.2014, până la data plății efective, către partea civilă S.C. K. L..

- la plata sumei de 10.691,40 RON cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective, către partea civilă S.C. H. S.R.L. prin lichidator judiciar cab. ind. de practician în insolvență V..

- la plata sumei de 12.250,97 RON cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective, către părțile civile F. și G. și la plata sumei de câte 5000 RON daune morale către fiecare dintre aceste părți civile.

- la plata sumei de 39.806,34 RON cu dobândă legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective către partea civilă S.C. I. S.R.L.

- la plata sumei de 203.914,78 RON cu dobânda legală începând cu data de 23.08.2016 până la data plății efective, către partea civilă S.C. C. S.A. prin lichidator judiciar P..

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 21.500 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 20.000 RON aferentă urmăririi penale.

În esență, s-a reținut că în perioada 2008-2015 numitul A., în calitatea sa de executor bancar și judecătoresc, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor din C. proc. civ. și celelalte reglementări aferente profesiei de executor bancar și judecătoresc, nu a distribuit creditorilor sumele de bani primite de la debitorii din dosarele de executare, sume de bani primite și păstrate temporar în contul de executor bancar și în conturile de consemnare ale W., ci a transferat aceste sume, fără respectarea destinației lor, în conturile personale, în conturile curente ale BEJ (fără a reprezenta cheltuieli de executare sau onorarii) sau ale unei terțe persoane (O.), sau le-a retras în numerar, fără a avea la bază documente justificative, în condițiile în care aceste sume de bani nejustificate nu au ajuns la creditori, conform destinației, dar nu au rămas nici în conturile de consemnare, fapt ce echivalează cu însușirea și folosirea în scop personal a acestor sume, cu consecința directă a producerii unui prejudiciu nu numai creditorilor din dosarele de executare dar și B. și Biroului de executor judecătoresc.

Referitor la activitatea de executor bancar s-a reținut că prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor C. proc. civ. și a celorlalte reglementări aferente profesiei de executor bancar, nu a distribuit creditorului B. sumele de bani primite în contul de consemnare deschis la BT de la debitorii din dosarele de executare și sumele de bani reprezentând contravaloarea bunurilor valorificate pentru diminuarea debitelor clienților băncii (debitorii X. S.R.L., Y. S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT.), a ridicat în numerar din contul de executor bancar aflat în gestiunea sa suma de 329.513,50 RON fără justificare și a transferat din contul de executor bancar în contul S.C. O. S.A. suma de 61.500 RON reprezentând restituire garanție participare la licitație, sumă ce nu a fost încasată anterior de la această firmă, în condițiile în care aceste sume de bani nejustificate nu au ajuns la creditorul B., conform destinației, dar nu au rămas nici în contul de consemnare, cu consecința directă a prejudicierii părții civile B., întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (25 de acte materiale, parte civilă B.).

Referitor la activitatea de executor judecătoresc s-a reținut că în perioada 17.02.2012-18.03.2015, în calitate de executor judecătoresc în cadrul W. Costinel Romeo, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor din C. proc. civ. și celelalte reglementări aferente profesiei de executor judecătoresc, nu a distribuit creditorilor S.C. C. S.A., S.C. E., B. S.A., sumele de bani primite în conturile de consemnare ale W. de la debitorii lor (Consiliul Local Peștișani,Consiliul Local Motru - în cazul S.C. C. S.A., UU., VV., WW., S.C. XX. S.R.L., YY., ZZ., AAA., BBB. - în cazul S.C. E., CCC., DDD. și EEE., FFF., GGG., HHH., III. și JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., U., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB. - în cazul B.), creditorilor F. și Otilia, S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. K. L. sumele de bani primite în conturile de consemnare ale W. de la debitorii lor (SC CCCC. S.A. - în cazul creditorilor F. și Otilia, DDDD., EEEE. și FFFF. - în cazul S.C. K. L., S.C. GGGG. S.R.L. - în cazul S.C. H. S.R.L., S.C. HHHH. S.R.L. - în cazul S.C. I. SRL), a dispus de sumele de bani primite și păstrate temporar în conturile de consemnare ale W. Costinel Romeo de la debitorii din dosarele de executare instrumentate, conturi pe care inculpatul le gestiona/administra, în sensul că a transferat aceste sume, fără respectarea destinației lor, în conturile personale, în conturile curente ale BEJ (fără a reprezenta cheltuieli de executare sau onorarii), sau le-a retras în numerar, fără a avea la bază documente justificative, în condițiile în care aceste sume de bani nejustificate nu au ajuns la creditori dar nu au rămas nici în conturile de consemnare, cu consecința directă a producerii unui prejudiciu creditorilor S.C. C. S.A., S.C. E., B. S.A., F. și Otilia, S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. K. L., dar și Biroului de executor judecătoresc, constând în diferența dintre sumele încasate în conturile de consemnare ale W. și sumele distribuite legal de executorul judecătoresc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prev de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale, părți civile S.C. C. S.A., S.C. E., B. S.A., F. și G., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. K. L. și BEJ M.).

Împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, inculpat A. și părțile civile B. S.A., S.C. I. S.R.L. și S. C. civ..N. S.A.

Criticile formulate în scris de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Craiova au fost restrânse de procurorul de ședință, acesta arătând în mod expres că nu susține motivul de apel ce viza nereținerea în conținutul infracțiunii de abuz în serviciu a celor trei acte materiale privind-o pe partea civilă B.E.J. M., ci doar pe cel referitor la greșita individualizare a pedepselor.

Inculpatul A., în esență, în principal a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. iar părțile civile B. S.A., S.C. I. S.R.L. și S. C. civ..N. S.A. au invocat, prin motivele scrise, greșita soluționare a acțiunilor civile.

Prin decizia penală nr. 312/A din data de 27 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2016, au fost admise apelurile declarate de inculpatul A. și părțile civile E. și S.C. J. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost desființată în parte hotărârea apelată și rejudecând:

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (35 acte materiale) și de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (38 de acte materiale), care au fost repuse în individualitatea lor și a fost înlăturat sporul de 1 an și 4 luni închisoare.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (38 de acte materiale, părți civile S.C. C. S.A., S.C. E., B. S.A., IIII. și G., S.C. H. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.C. JJJJ.), de la 6 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (38 de acte materiale, părți civile S.C. C. S.A., S.C. E., B. S.A., IIII. și G., S.C. H. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.C. JJJJ.).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale de 4 ani și 6 luni închisoare și de 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul de 1 an și 4 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 4 ani închisoare), în total, 5 ani și 10 luni închisoare.

A fost menținută dispoziția de contopire a pedepselor complementare și accesorii.

A fost redus cuantumul despăgubirilor civile acordate de prima instanță cu titlu de daune materiale părților civile F. și G. la suma de 10.394,10 RON la care se adaugă dobânda legală ce curge începând cu data de 23.08.2016 și până la data achitării integrale a prejudiciului.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de E. și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă E. a următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile, daune materiale:

- 9.612,76 RON la care se adaugă dobânda legală ce începe să curgă de la data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare x/2012 aparținând W. Costinel Romeo și până la data achitării integrale a prejudiciului.

- 78.750,00 RON la care se adaugă dobânda legală ce începe să curgă de la data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare nr. 296/E/2012 aparținând W. Costinel Romeo și până la data achitării integrale a prejudiciului.

- 26.034,54 RON la care se adaugă dobânda legală ce începe să curgă de la data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare nr. 280/E/2012 aparținând W. Costinel Romeo și până la data achitării integrale a prejudiciului.

A fost disjunsă acțiunea civilă formulată de E. având ca obiect despăgubirile civile aferente dosarului de executare nr. 3/E/2013 aparținând W. Costinel Romeo.

S-a stabilit că data de la care curge dobânda legală aferentă sumei de 39.806,34 RON acordată părții civile S.C. J. S.R.L cu titlu de despăgubiri civile de către instanța de fond este data la care inculpatul trebuia să procedeze la distribuirea către creditor a sumelor încasate în dosarul de executare nr. 478/E/2013 aparținând W. Costinel Romeo și până la data achitării integrale a prejudiciului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

II. S-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea acțiunii civile formulate de E. având ca obiect despăgubirile civile aferente dosarului de executare nr. 3/E/2013 aparținând W. Costinel Romeo la aceeași instanță, Curtea de Apel Craiova.

III. S-a luat act de retragerea apelului părții civile B. S.A. formulat împotriva aceleiași sentințe.

IV. A fost respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova.

A fost obligată partea civilă B. S.A. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

V. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în sumă de 217 RON, a rămas în sarcina statului.

VI. Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor declarate de apelantul inculpat A., părțile civile E. și S.C. J. S.R.L. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova au rămas în sarcina statului.

VII. A fost admisă cererea formulată de expertul KKKK. cu privire la majorarea onorariului de expert cuvenit pentru suplimentul de expertiză efectuat în cauză.

În baza art. 273 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus avansarea sumei de 1910 RON reprezentând onorariul aferent întocmirii suplimentului la raportul de expertiză contabilă din fondul cheltuielilor judiciare special alocat al Înaltei Curți de Casație și Justiție, către expertul KKKK..

Împotriva deciziei penale nr. 312/A din data de 27 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2016, la data de 2 aprilie 2021, inculpatul A., prin avocat LLLL. a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul, prin apărător a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Referitor la cazul de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Referitor la activitatea desfășurată de inculpat în calitate de executor bancar, s-a arătat că față de infracțiunea de abuz în serviciu reținută, judecătorul primei instanțe a procedat la o interprtare eronată a cadrului legal aplicabil ceea ce a condus la o soluție greșita de condamnare.

Cât privește cadrul legal de deschidere a contului de executor bancar judecatorul primei instante mentionează că aceasta operațiune s-a făcut în baza unor acte normative ce nu au caracter de legislație primara. De asemenea, cât privește legalitatea operațiunilor, conform celor mentionate în paragraf 10 fila x hotărâre:"controlul curent asupra plăților efectuate fiind făcut prin SUPERVIZARE ZILNICĂ de către Directia de Administrare Credite din Centrală".

Aceste aspecte nu au fost interpretate corespunzător sub aspectul relevantei juridice. Față de aceste aspecte s-a apreciat ca instanța era obligata să dispună încetarea procesului penal, având în vedere dispozițiile general obligatorii ale Deciziilor Curții Constituționale nr. 392/06.06.2017 și nr. 405 din 15 iunie 2016.

S-a considerat că în cauza de față termenul expres prevăzut de lege pentru punerea în acord a dispozițiilor Curții Constituționale cu legislația în vigoare a expirat, cu "consecința încetării imediate a efectelor juridice a normei penale incriminate, fapt pentru care sunt incidente dispozițiile art. 16 coroborat cu dispozițiile art. 17 C. proc. pen. cu privire la încetarea procesului penal.

În actualul stadiu al procesului, s-a apreciat că după dezbaterea în fond instanța era obligata să pronunțe o soluție de achitare.

Se susține că faptele reținute în seama inculpatului nu realizează elementele de tipicitate expuse în norma de incriminare reținută ca temei al acuzației ce i s-a adus. A mai arătat că ipotezele expuse de către judecător în raționamentul sau reprezintă elementele de tipicitate ale unei alte infracțiuni (art. 295 C. pen.) și nu ale infracțiunii de abuz în serviciu .

În raport cu cele menționate, se constată că, potrivit descrierii faptelor în prezenta cauză penală, aceeași faptă, constând în întocmirea de către un funcționar, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a unor înscrisuri false nu poate justifica reținerea în concurs real ori chiar ideal atât a infracțiunii de abuz în serviciu cât și a infracțiunii de fals intelectual deoarece întocmirea acelor înscrisuri false reprezintă o formă specială a abuzului în serviciu, incriminarea faptei ca infracțiune de fals intelectual având caracter special în raport cu incriminarea faptei ca abuz în serviciu.

Raportat la aceste aspecte, se constată încălcat principiul MMMM. în situația în care a fost acuzat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casare decizie și în rejudecare achitarea, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. iar sub aspectul laturii civile să fie respinsă acțiunea civila, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită a inculpatului, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate).

Referitor la cazul de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

S-a apreciat că s-a aplicat o pedeapsa în afara cadrului legal de reglementare - încâlcindu-se prevederile art. 7 CEDO.

Prin încheierea din data de 29 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosar nr. x/2021, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 312/A din data de 27 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixeat termen la data de 10 noiembrie 2021, cu citarea părților.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2022, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 312/A din data de 27 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 312/A din data de 27 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, inculpatul A. a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (38 de acte materiale, părți civile S.C. C. S.A., S.C. E., B. S.A., IIII. și G., S.C. H. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.C. JJJJ.), la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (35 acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale de 4 ani și 6 luni închisoare și de 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul de 1 an și 4 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 4 ani închisoare), în total, pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.

În ceea ce privește situația de fapt, cu referire la activitatea de executor bancar, s-a constatat că aceasta a fost în mod corect stabilită, Înalta Curte, ca instanță de apel, reținând, în esență, că acesta nu a distribuit creditorului B. suma de 96.926,56 RON primită în contul de consemnare deschis la această bancă de la debitorii din dosarele de executare reprezentând inclusiv contravaloarea bunurilor valorificate pentru diminuarea debitelor clienților băncii (debitorii X. S.R.L., Y. S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT.), că a ridicat în numerar din contul de executor bancar aflat în gestiunea sa suma de 329.513,50 RON fără justificare și că a transferat din contul de executor bancar în contul S.C. O. S.A. suma de 61.500 RON reprezentând restituire garanție participare la licitație, sumă ce nu a fost încasată anterior de la această firmă.

Referitor la activitatea desfășurată în calitate de executor judecătoresc, Înalta Curte a constatat că inculpatul, în apel, nu a formulat critici cu privire la situația de fapt stabilită de către prima instanță, aspectele invocate cu ocazia soluționării apelului au vizat lipsa prejudiciului și faptul că orice nereguli s-ar fi constatat acestea nu pot atrage decât o sancțiune de natură civilă, contractuală.

În esență, în sarcina inculpatului instanța de apel a reținut că, în perioada 17.02.2012-18.03.2015, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J. A. nu a distribuit creditorilor S.C. E., B. S.A., F. și Otilia, S.C. H. S.R.L, S.C.I. S.R.L., OOOO. L. și S.C. C. S.A. toate sumele de bani primite în conturile de consemnare ale B.E.J. A. de la debitorii acestora, a dispus de sumele de bani primite de la debitorii din dosarele de executare și păstrate temporar în conturile de consemnare, prin transferul lor în conturile personale, în conturile curente ale BEJ (fără a reprezenta cheltuieli de executare sau onorarii), sau prin retragere în numerar, fără a avea la bază documente justificative.

În recursul în casație formulat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susținut că starea de fapt nu se circumscrie elementelor de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu, aceste norme fiind ridicate de instanțele precedente de la rangul de norme secundare, la rangul de norme primare, atât în ceea ce privește calitatea de executor bancar, cât și în ceea ce privește calitatea de executor judecătoresc.

În esența s-a arătat că faptele pentru care a fost condamnat nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., solicitând casarea decizie și, în rejudecare, achitarea în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar, sub aspectul laturii civile respingerea acțiunii civile, apreciind că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

Totodată, inculpatul a mai susținut că starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor au fost interpretate greșit deoarece exercitarea atribuțiilor de executor bancar nu era prevăzută de legislație primară, legislație care ar fi atras incidența dispozițiilor art. 297 C. pen. din perspectiva deciziei Curții Constituționale nr. 392/2017.

Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. prin decizia recurată întrunesc condițiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile recurentului privesc chestiunile de fapt analizate de instanța de fond, respectiv de apel, chestiuni ce excedă cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potrivit art. 438 alin. (2) C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că aceste critici au fost invocate și în fața instanței de apel, iar prin decizia pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, a respins aceste critici, fiind amplu analizate.

Se constată însă că prin motivele invocate recurentul inculpat critică greșita aplicare a legii în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost condamnat, critică ce nu poate fi analizată prin cazul de casare invocat.

Înalta Curte observă că s-au indicat în considerentele deciziei instanței de apel dispozițiile legale încălcate de inculpatul recurent acestea fiind prevăzute de C. proc. civ. și a reglementărilor aferente profesiei de executor bancar și judecătoresc.

În esență Curtea Constituțională, prin deciziile invocate de inculpatul recurent a stabilit că, în materie penală, principiul legalității incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar aceștia supunându-se sancțiunii penale.

În sensul acestei concluzii s-a arătat că în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuții de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situația ca în cazul infracțiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât și de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fișei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal.

Curtea Constituțională a mai reținut însă că, legislația primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu condiția ca actele normative date în executarea legilor și a ordonanțelor Guvernului să se emită doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Ori, Înalta Curte constată că, în speță, dispozițiile din legislația secundară au fost date în executarea legilor și ordonanțelor Guvernului care privesc activitatea executorului bancar și judecătoresc.

În consecință, critica este neîntemeiată.

Prin urmare, faptele inculpatului, astfel cum au fost anterior descrise, se circumscriu ilicitului penal și întrunesc condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă a doua infracțiuni de abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., inculpatul A., prin apărător a susținut că se impun critici inclusiv cu privire la modul în care s-a stabilit pedeapsa aplicată, mai exact cu nesocotirea principiului non bis in idem, întrucât acesta a fost pedepsit pentru primele acte materiale de abuz în serviciu prin hotărârea definitivă nr. 133 din data de 12 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosar nr. x/2017.

Înalta Curte reamintește că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt incidente atunci când se procedează la aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită sau aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune incidența principiului ne bis in idem, prevăzut explicit de actualul legiuitor în cuprinsul art. 6 C. proc. pen., potrivit căruia nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală cu privire la aceeași faptă, chiar și sub o altă încadrare juridică, acest text de lege transpunând, la nivel național, reglementările internaționale în materie, respectiv Capitolul 3 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, Convenția de la Bruxelles cu privire la principiul ne bis in idem și art. 4 din Protocolul 7 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

În jurisprudența sa, Curtea europeană a drepturilor omului a statuat că pentru a se reține aplicabilitatea principiului ne bis in idem trebuie verificate trei aspecte (condiții), respectiv dacă primul set de sancțiuni se circumscrie sau nu noțiunii de "acuzație penală", folosindu-se, în acest sens, criteriile "PPPP.", dacă faptele din cele două proceduri sunt identice (elementul idem) și dacă a existat o dublare a procedurilor (elementul bis).

Altfel spus, pentru a-și găsi aplicarea principiul non bis in idem, trebuie să existe o primă procedură penală care s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare sau de achitare definitivă a unei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație în materie penală, iar autoritățile să demareze o a doua procedură penală (elementul bis), pentru aceeași faptă (elementul idem) cu privire la aceeași persoană.

Înalta Curte observă că inculpatul recurent, în esență, invocă faptul că, fiind condamnat anterior pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, nu se mai putea dispune condamnarea sa și pentru infracțiunea de abuz în serviciu întrucât acțiunile prin care s-a realizat elementul material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale reprezintă și acțiunile prin care a fost comisă infracțiunea de abuz în serviciu.

Înalta Curte constată că prin decizia panală nr. 133 din 12 aprilie 2019, pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosar nr. x/2017, inculpatul A. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., reținându-se că:

- fapta executorului judecătoresc A. care, în perioada 03-05.03.2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a falsificat 11 file din Registrele de valori aferente anilor 2012 și 2013 ale W. Costinel Romeo, în sensul adăugării, după completarea filelor respective de către angajatele biroului, a unor mențiuni care să ateste faptul că a remis diverse sume de bani, în numerar, numiților QQQQ., RRR., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY. și ZZZZ. AAAAA., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului A. care, la datele de 03.03.2015 și 05.03.2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a depus la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe cele 11 înscrisuri originale falsificate pentru a justifica faptul că sumele de bani retrase în numerar din contul de consemnare al W. Costinel Romeo, reprezintă plăți către debitori și creditori în cadrul dosarelor de executare silită și nu venituri pentru care ar fi datorat taxe și impozite la bugetul de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 teza I C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Principiul non bis in idem reprezintă un principiu de drept procesual penal, având însă și o componentă de drept substanțial (elementul "idem") ce reflectă interdicția unei valorificări multiple din perspectivă penală a unei conduite unice realizată de agent, împiedicând aplicarea simultană a mai multor texte de lege atunci când semnificația juridică a faptei este acoperită integral de o unică normă de incriminare, principiu ce se aplică nu doar în cazurile în care acuzatul este judecat în procese diferite, ci și în ceea ce privește aceeași cauză penală.

Acest principiu este prevăzut atât în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv art. 4 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție cât și în alte instrumente internaționale, și anume art. 14, paragraful 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice adoptat sub egida Organizației Națiunilor Unite, art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2012/C 326/02) sau art. 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen (CAAS) din 14 iunie 1958, încorporat în al BBBBB. al Uniunii Europene (Cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor interne) în cadrul Protocolului la Tratatul de la Amsterdam.

Cu privire la definirea expresiei de identitate a faptelor materiale în aplicarea art. 54 CAAS, aceasta a fost înțeleasă ca "existența unui ansamblu de circumstanțe concrete indisociabil legate între ele în timp, spațiu, precum și prin obiectul lor", aprecierea definitivă în această privință aparținând instanțelor naționale competente, care trebuie să determine dacă faptele materiale în discuție îndeplinesc aceste condiții.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în jurisprudența sa, a stabilit că aplicarea principiului este subsumată unei triple condiții: identitatea faptelor, unitatea persoanei care a comis infracțiunea în sens larg și unitatea interesului juridic protejat, interzicând sancționarea aceleiași persoane încă o dată pentru același comportament ilicit în scopul de a proteja o unică valoare socială lezată.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în garantarea dreptului fundamental prevăzut de articolul 4 din Protocolul nr. 7, a decis ca acest articol să fie înțeles ca interzicând a urmări sau judeca o persoană pentru o a doua infracțiune cu condiția că aceasta să aibă la origine fapte identice sau fapte care sunt "în substanță" aceleași cu cele care au constituit prima infracțiune, avându-se în vedere, în principal, "elementele esențiale" ale infracțiunilor.

Astfel, în cauza Franz Fischer c. Austria Curtea a apreciat că se impune analizarea împrejurării dacă cele două infracțiuni aveau sau nu aceleași "elemente esențiale". Relevant fiind faptul că, în această speță, Curtea a decis că " dacă cele două infracțiuni s-ar fi suprapus foarte puțin, nu s-ar fi putut susține interdicția reținerii lor în concurs."

În speță, Curtea constatând că reclamantul a fost condamnat atât pentru "infracțiunea administrativă de a fi condus un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, cât și pentru infracțiunea de ucidere din culpă, cu circumstanța agravantă constând în săvârșirea faptei în stare de ebrietate", a considerat că cele două condamnări s-au bazat pe aceleași "elemente esențiale" și anume uciderea din culpă a unei persoane ca urmare a conducerii unui autovehicul în stare de ebrietate, încălcându-se principiul non bis in idem.

Curtea a stabilit că "deși denumirea, natura și scopul celor două "infracțiuni" erau diferite, a existat o încălcarea a art. 4 din Protocolul nr. 7, datorită faptului că ambele sancțiuni s-au bazat pe aceeași conduită a autorului."

Au fost evidențiate, ca și criterii în raport de care se poate reține încălcarea principiului consacrat de art. 4 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție elementele constitutive diferite dar și comiterea lor succesiv și nu concomitent.

În acest sens facem trimitere la cauza CCCCC. c. Austriei și cauza Schutte c. Austriei.

În speța CCCCC. s-a statuat că "infracțiunea de abandonare a victimei și infracțiunea constând în omisiunea de a informa organele de poliție despre producerea accidentului se diferențiază prin existența unei forme de vinovăție specifice fiecărei infracțiuni, privind de asemenea acte de executare diferite."

În cauza Schutte s-a arătat că "elementul material cu privire la o infracțiune a fost folosirea amenințării sau a violenței ca mijloace de opunere împotriva autorităților, în timp ce cu privire la cealaltă infracțiune, aceasta a constat într-o simplă omisiune în contextul siguranței pe drumurile publice, și anume faptul că nu a oprit autoturismul la solicitarea poliției."

Aplicând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, Înalta Curte constată, raportat la situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel, că, în prezenta cauză, nu se poate reține încălcarea principiului non bis in idem.

Din punct de vedere al obiectului juridic al infracțiunii de abuz în serviciu constatăm că aceasta a fost cuprinsă în grupa infracțiunilor de serviciu, respectiv în Capitolul II al Titlului V al C. pen., intitulat "Infracțiuni de serviciu".

Din perspectiva obiectului juridic, prin incriminarea infracțiunii de abuz în serviciu legiuitorul a urmărit să ocrotească relațiile sociale pentru a căror existență și normală dezvoltare se impune ocrotirea relațiilor referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu ale persoanelor care activează în "serviciul public", în cel mai larg înțeles.

În cazul infracțiunii de abuz în serviciu, neîndeplinirea unui act și îndeplinirea defectuoasă a unui act reprezintă modalități de realizare a elementului material al laturii obiective.

Totodată, infracțiunea de abuz în serviciu, fiind una de rezultat, se consumă în momentul producerii unei pagube sau a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea, prin încălcarea legii, a unui act ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu ale subiectului activ.

Falsul material în înscrisuri oficiale este prevăzut de art. 320 C. pen., text care incriminează în alin. Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice" fapta fiind mai gravă potrivit alin. (2) atunci când este săvârșită de un funcționar public.

Astfel, conform art. 320 alin. (2) C. pen., "Falsul prevăzut în alin. (1), săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi".

Valoarea socială protejată de norma de incriminare o reprezintă încrederea publicului în veridicitatea conținutului unui înscris oficial. În subsidiar, textul protejează și relațiile sociale referitoare la corecta îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, având în vedere că, în forma prev. de alin. (2) fapta este săvârșită de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Nu se poate reține că există identitate între infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și infracțiunea de abuz în serviciu dacă a existat un folos astfel cum prevede art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, deoarece infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de rezultat ale cărei elemente de tipicitate sunt existența unei pagube și a unui folos indiferent de persoana în favoarea căreia a fost realizat folosul și conduita ilicită efectuată de către inculpat.

Infracțiunea de abuz în serviciu s-a reținut în raport de împrejurarea că în perioada 2008-2015 numitul A., în calitatea sa de executor bancar și judecătoresc, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor din C. proc. civ. și celelalte reglementări aferente profesiei de executor bancar și judecătoresc, nu a distribuit creditorilor sumele de bani primite de la debitorii din dosarele de executare, sume de bani primite și păstrate temporar în contul de executor bancar și în conturile de consemnare ale W., ci a transferat aceste sume, fără respectarea destinației lor, în conturile personale, în conturile curente ale BEJ (fără a reprezenta cheltuieli de executare sau onorarii) sau ale unei terțe persoane (O.), sau le-a retras în numerar, fără a avea la bază documente justificative.

Înalta Curte reamintește că, în jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că aplicarea principiului este subsumată unei triple condiții: identitatea faptelor, unitatea persoanei care a comis infracțiunea în sens larg și unitatea interesului juridic protejat, ori, astfel cum s-a reliefat, din perspectiva ultimului criteriu, reglementarea celor două infracțiuni vizează atât consecințe juridice diferite dar și interese juridice distincte.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în speță principiului ne bis in idem invocat de inculpat, prin apărător nu este incident.

Înalta Curte consideră că acest motiv de recurs în casație poate fi invocat din perspectiva art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și nu a art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului A., de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (38 de acte materiale) și 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., rap la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (35 acte materiale), Înalta Curte constată că acestea se situează în limite legale.

Totodată, Înalta Curte constată că și în procesul de contopire a pedepselor, potrivit art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în mod corect s-a stabilit pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de inculpat, respectiv, pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.

Prin urmare, pedepsele stabilite inculpatului de instanța de apel sunt legale, cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nefiind incident în speță.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 312/A din data de 27 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu