ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 595/2024

Ședința publică din data de 20 martie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 6 noiembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând obligarea acesteia să îi plătească contravaloarea sumei de 100.000 de euro cu titlu de prejudiciu estetic și de agrement urmare prejudiciului suferit prin accidentul rutier de la 22 mai 1997, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta B. S.A. a solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a conducătorului auto vinovat de producerea evenimentului rutier, C.. A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității.

Prin încheierea de ședință din 6 septembrie 2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins excepția inadmisibilității, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția autorității de lucru judecat.

Prin sentința nr. 380 din 28 octombrie 2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenientul C. și a obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea sumei de 100.000 de euro la data plății cu titlu de prejudiciu estetic și de agrement, ca urmare a prejudiciului suferit prin accidentul rutier de la 22 mai 1997.

Prin sentința nr. 163 din 26 iunie 2020, Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus completarea sentinței nr. 380 din 28 octombrie 2019, în sensul că a obligat pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.400 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Pârâta B. S.A. a formulat apel împotriva sentinței nr. 380 din 28 octombrie 2019 și a încheierii din 6 septembrie 2019, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018, și împotriva sentinței de completare nr. 163 din 26 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul asociat nr. x/2018

Prin încheierea din 13 aprilie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești - secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018*.

Prin încheierea din 2 iunie 2021, Curtea de Apel Pitești - secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a trimis dosarul nr. x/2018 completului învestit cu soluționarea apelului declarat în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 396/A-C din 6 septembrie 2021, Curtea de Apel Pitești - secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelurile, a anulat sentința nr. 380 din 28 octombrie 2019 și sentința nr. 163 din 26 iunie 2020 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, sub nr. x/2018*, iar la termenul de judecată de la 2 martie 2022 instanța a pus în discuție excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității, rămânând în pronunțare asupra acestora.

Prin sentința civilă nr. 149 din 16 martie 2022, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis excepția prescripției și a respins acțiunea ca prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești - secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018**.

Prin decizia nr. 413/A-COM din 29 septembrie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând instanței să caseze hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Pitești.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că instanța de apel a soluționat în mod greșit cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, în detrimentul excepției autorității de lucru judecat și astfel a încălcat dreptul la apărare al părții. Mai arată că au fost încălcate dipozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ.. Susține că avea interes să conteste ordinea de soluțiomare a excepțiilor deoarece, în cazul în care ar fi analizat cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, curtea de apel ar fi observat că termenul de prescripție nu era împlinit.

Recurentul afirmă că instanța de apel a reținut în mod eronat că prejudiciile a căror reparare se solicită existau la data pronunțării deciziei penale și că a ignorat caracterul continuu al prejudiciului moral. Mai afirmă că nu a solicitat daune morale pentru incapacitatea de muncă, ci pentru incapacitatea socială, psihică și de agrement. Susține că instanța nu a stabilit corect momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție și arată că este greșită statuarea că momentul subiectiv este data emiterii deciziei nr. 1701/2008 a Casei Județene de Pensii Argeș sau data pronunțării deciziei penale. În opinia sa, prejudiciul a fost constatat odată cu fiecare analiză medico-psihologică efectuată.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea căii de atac, iar în subsidiar respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 25 octombrie 2023 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2024 a fost respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, întrucât din cererea de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Prin aceeași încheiere a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 413/A-COM din 29 septembrie 2022 și s-a stabilit termen de judecată la 20 martie 2024, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura critica prin care recurentul susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ. și reține că, potrivit acestui text de lege, judecătorul determină ordinea de soluționarea a mai multor excepții invocate simultan în funcție de efectele pe care acestea le produc.

Prin întâmpinarea depusă în stadiul procesual al fondului, pârâta B. S.A. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității. Tribunalul Argeș a considerat că trebuie analizată cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe care a admis-o și a respins acțiunea ca prescrisă.

În mod corect, Curtea de Apel Pitești a menținut soluția tribunalului, având în vedere și condiția interesului reclamantului de a contesta această soluție.

Art. 248 C. proc. civ. prevede că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes. Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din același cod.

Condiția interesului de a fi actual trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, la momentul introducerii acțiunii, ci pe tot parcursul procesului, inclusiv în cazul exercitării unei căi de atac, în concordanță cu prevederile art. 458 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea sa, instanța de judecată este chemată să se pronunțe în concret cu privire la valorificarea unui drept.

Referitor la cele două excepții de fond invocate de pârâtă, excepția prescripției și excepția autorității de lucru judecat, ambele dirimante, curtea de apel a reținut că indiferent de ordinea în care tribunalul le-ar fi analizat, efectele produse ar fi fost aceleași. Or, din această perspectivă, este corectă statuarea instanței de apel privind lipsa interesului reclamantului de a invoca această critică în apel, atât timp cât partea nu ar fi obținut nici un folos practic.

Mai mult decât atât, criticile dezvoltate în susținerea acestui motiv de recurs sunt similare celor susținute în fața curții de apel în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., iar în combaterea lipsei de interes, argumentele autorului căii de atac nu pot fi reținute întrucât antamează o nouă analiză a probatoriului și a situației de fapt.

Înalta Curte nu va reține nici criticile referitoare la încălcarea dreptului la apărare deoarece recurentul nu contestă modul în care au fost administrate probele sau în care i-au fost respectate drepturile prevăzute de art. 13 alin. (3) C. proc. civ. în fazele procesuale anterioare, ci își exprimă părerea despre probatoriul pe care curtea de apel l-ar fi administrat în cazul ipotetic în care ar fi analizat excepția autorității de lucru judecat. Instanța supremă constată că partea nu dovedește existența unei vătămări care să atragă sancțiunea nulității în sensul art. 175 C. proc. civ. și reține că nu se impune reformarea deciziei atacate sub acest aspect.

Referitor la susținerile recurentului în sensul greșitei stabiliri de către curtea de apel a momentului de la care curge termenul de prescripție și al determinării caracterului continuu al prejudiciului, subsumate de acesta pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în lipsa indicării normei de drept material aplicate greșit sau nerespectate, instanța supremă nu poate examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Autorul căii de atac aduce în discuție aspecte legate de interpretarea probelor, cum ar fi agravarea stării de sănătate sau stabilirea momentului subiectiv de la care a început să curgă termenul de prescripție, acestea fiind chestiuni de netemeinicie care nu pot fi supuse examinării instanței de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 413/A-COM din 29 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 413/A-COM din 29 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2024.