ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1930/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 29.06.2017, reclamantul A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta B. S.A și intervenientul forțat C. să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 80.000 euro (368.000 RON) în echivalent în RON la data efectuării plății reprezentând daune morale suferite în urma accidentului rutier din data de 06.06.2016; 35.431 RON cu titlu de daune materiale;

În drept s-au invocat dispozițiile art. 54 alin. (2) și art. 49 din Legea nr. 136/1995, art. 1349 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 95/C pronunțată la data de 01 februarie 2018 de Tribunalul Brașov, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A și intervenientul forțat C..

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 50.000 euro (echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății) reprezentând daune morale și 2.541,66 RON reprezentând daune materiale.

Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1500 RON cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei soluții au declarat apel reclamantul A. și pârâta B. S.A. solicitând: reclamantul - admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 80.000 euro, în echivalent RON, la data plății, reprezentând daune morale suferite în urma accidentului rutier și a sumei de 35.341 RON, cu titlu de daune materiale și acoperirea cheltuielilor de judecată ocazionate; pârâta - admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul reducerii despăgubirilor acordate cu titlul de daune morale.

Curtea de Apel Brașov, secția Civilă prin decizia civilă nr. 1807/Ap din 27 noiembrie 2018 a admis în parte apelurile declarate de reclamantul A. și parata S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 95/C/2018 pronunțata de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2017, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 20.000 euro (echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății) reprezentând daune morale și 33.216,66 RON reprezentând daune materiale.

Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei nr. 1807/Ap din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția civilă reclamantul A. a declarat recurs.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul critică decizia atacată în raport de încălcarea normelor de drept material reprezentate de dispozițiile art. 1349 și 1391 C. civ., care conferă persoanei lezate dreptul la o despăgubire cu privire la toate suferințele cauzate de fapta ilicită.

Instanța de apel a redus cuantumul daunelor morale, raportându-se la zilele de îngrijiri medicale al căror cuantum a fost evaluat la 766 RON/zi. Independent de suma acordată cu acest titlu, repercusiunile faptei ilicite sunt simțite și la doi ani după producerea evenimentului rutier, suferințele fizice și psihice fiind prezente și în prezent.

Recurentul apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre fără să dispună repararea în totalitate a prejudiciului suferit și doar pentru perioada zilelor de îngrijiri medicale constate prin certificat medico-legal.

Cu privire la cuantumul daunelor morale, recurentul susține că acestea trebuie să reprezinte o despăgubire echitabilă potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, era necesar ca instanța de apel să judece în echitate, adică să procedeze la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei.

Sub un ultim aspect arată că instanța de apel nu a analizat în niciun mod probele administrate și nu a dat valență practicii judiciare, analizând doar probele propuse de asigurător.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 24 octombrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din același cod, excepția nulității recursului.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În speță, se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentului-reclamant vizează cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de apel, critică ce vizează aspecte de netemeinicie și care nu poate fi examinată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocat în susținerea recursului.

În consecință, se constată că recurentul-reclamant nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în soluționarea apelului.

În cauză, recurentul-reclamant nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1807/A din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1807/A din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A. și intimatul-intervenient C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2019.