ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1569/2020

Ședința publică din data de 15 septembrie 2020

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a Civilă la 30 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. Bulgaria prin mandatar Societatea Comercială de Asigurare B. S.A., obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 1.497,86 RON reprezentând cheltuieli materiale globale; 495.000 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plății efective, cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite în accidentul rutier din 10.12.2013, soldat cu vătămarea corporală a reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 780 din 15 martie 2018, Tribunalul București, secția a Vl-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1300,84 RON cu titlu de daune materiale; 55.000 euro, echivalent în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri morale și 5368,14 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 780 din 15 martie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a Civilă, a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, în ceea ce privește daunele morale: obligarea pârâtei la plata sumei de 1.497,86 RON reprezentând cheltuieli materiale globale; 495.000 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plății efective, cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite în accidentul rutier din 10.12.2013, soldat cu vătămarea corporală a reclamantului.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâta B. Bulgaria prin corespondent B. S.A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul diminuării sumei reprezentând daune morale.

Prin decizia civilă nr. 612/A din 2 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamatului A.; a fost admis apelul pârâtei B. Bulgaria prin corespondent B. S.A. și, în consecință, a fost schimbată sentința apelată în sensul că: a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 30.000 euro cu titlu de daune morale. S-au păstrat în rest celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei civile nr. 612/A din 2 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, la 19 iunie 2020 a declarat recurs reclamantul A., iar la 9 septembrie 2019 a depus și motivele de recurs.

Pârâta B. Bulgaria prin corespondent B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, pe motiv că nu se circumscrie motivelor limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit că recursul recurentului-reclamant este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recursul este nul, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 487 alin. (1), art. 489 alin. (1) și 490 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 martie 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului.

La termenul din 15 septembrie 2020, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, mențiunile prevăzut la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Dispozițiile art. 487 alin. (1) dispun în sensul că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Având în vedere dispozițiile precitate, devin incidente dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", precum și dispozițiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității".

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data inițierii litigiului, prevăd că, "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă (…) anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Din analiza textelor legale anterior evocate, rezultă că formularea motivelor de recurs cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

În cauză, se constată că hotărârea curții de apel a fost comunicată reclamantului la 20 mai 2019, conform dovezii din dosarul de apel, iar recursul a fost declarat la 19 iunie 2019, fără a fi motivat.

Motivele de recurs au fost depuse printr-un memoriu separat, la 9 septembrie 2019, direct la instanța de recurs, respectiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu încălcarea dispozițiilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ. și cu nerespectarea termenului de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de lege pentru motivarea căii extraordinare de atac, care se împlinise la data de 20 iunie 2019.

Cum art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 489 alin. (1) și 490 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 612/A din 2 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 612/A din 2 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2020.