ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2071/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 iulie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. Asigurarea Românească B. S.A. și cu intervenientul forțat C., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 Euro (225.000 RON), echivalent în RON la cursul comunicat de Banca Națională a României în ziua plății reprezentând daune morale; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 136/1995 și ale Ordinului CSA nr. 14/2011.

Pârâta S.C. Asigurarea Românească B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea în parte a acțiunii, întrucât reclamanta nu a probat un prejudiciu moral ce excede celui specific unei vătămări corporale, cât și faptul că sumele ce vor fi acordate trebuie să corespundă practicii instanțelor judecătorești din România.

Prin sentința civilă nr. 1677 din 30 mai 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vi-a Civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. Asigurarea Românească B. S.A. și cu intervenientul forțat C.. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale și a respins în rest pretențiile formulate ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 123 din 29 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1677 din 30 mai 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale.

A fost obligată intimata la plata către stat a sumei de 427,5 RON, cu titlu de taxă timbru corespunzătoare pretențiilor admise prin apel și de care apelanta a fost scutită în apel.

Recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 123 din 29 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevede că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea cererii de recurs, susține, în esență, că instanța de apel a apreciat asupra daunelor morale acordate, nesocotind dispozițiile Ordinului CSA nr. 14/2011.

Regulile în materie impun repararea integrală a prejudiciului moral reprezentat de consecințele negative suferite în plan fizic și moral, având în vedere importanța valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost afectate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În opinia recurentei-reclamante, instanța de apel nu s-a raportat la criteriul echității, precum nici la principiul proporționalității când a stabilit cuantumul daunelor morale, principii consacrate pe cale jurisprudențială în materia stabilirii daunelor morale.

Întrucât instanța de apel nu a luat în considerare toate împrejurările la stabilirea prejudiciului moral, recurenta solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Intimata-pârâtă S.C. Asigurarea Românească B. S.A. nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că motivele de casare invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., fiind incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 iunie 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, va analiza cu prioritate excepția nulității recursului și, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

În speță, se constată că recurenta-reclamantă a indicat formal motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât aceasta s-a rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, fără, însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Deși a susținut încălcarea dispozițiilor Ordinului CSA nr. 14/2011, în motivarea recursului, reclamanta s-a rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la soluția de neacordare a daunelor morale în cuantumul solicitat, cu referire la criteriile de stabilire a cuantumului daunelor morale în raport de consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii și solicitarea recurentei de majorare a sumei acordată cu titlu de daune morale vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanței de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, susținerile privind neacordarea daunelor morale în cuantumul solicitat nu sunt suficiente dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

Simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-reclamantă, reiterarea unor situații de fapt, trimiterile la doctrina și jurisprudența în materie, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Fiind în eroare, astfel cum s-a arătat, asupra funcției căii extraordinare de atac a recursului - de a asigura exclusiv controlul de legalitate - recurenta deduce judecății aspecte care sunt lăsate de legiuitor exclusiv în competența instanțelor fondului, vizând administrarea probelor, evaluarea și aprecierea asupra acestora și, corelativ, determinarea situației de fapt.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 123 din 29 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 123 din 29 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2020.