ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2338/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2338/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2021
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la data de 11 august 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., în contradictoriu cu intervenientul C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
• obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 500.000 euro(echivalent în RON 1.350.000 RON la cursul B.N.R. de 4,50 RON/euro), reprezentând despăgubiri materiale și morale urmare a accidentului rutier suferit de reclamant produs din vina numitului C. petrecut în data de 06.08.2015, în jurul orelor 1200, pe DN 39, la intrarea spre Stațiunea Olimp, în timp ce conducea un autoturism înmatriculat sub nr. x, autovehicul pentru care la acea dată era încheiată o poliță de asigurare R.C.A. la S.C. B. S.A.;
• obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului;
Prin sentința civilă nr. 1276 din 9 mai 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și cu intervenientul C.; pârâta a fost obligată la plata sumei de 5.421,76 RON și sumei de 5.394 RON, reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 20.000 euro, reprezentând daune morale; de asemenea, pârâta a fost obligată la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de expert.
Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 769 din 3 iulie 2020, a anulat apelul formulat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A. și cu intervenientul C., împotriva sentinței civile nr. 1276/09.05.2019 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, ca netimbrat; a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1276/09.05.2019 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, aceasta fiind schimbată, în parte, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 10.000 Euro (echivalentul RON la data plății), cu titlu de daune morale; reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1.015 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către pârâtă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 28 decembrie 2020.
Recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, apreciind că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 6 din C. proc. civ.
Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de recurs, ca netimbrată, apreciind că recurentul-reclamant ar trebui să achite o taxă judiciară de timbru calculată la valoarea despăgubirilor solicitate. Totodată, a invocat excepția nulității recursului, cu referire la faptul că principala critică a recurentului-reclamant vizează cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de apel.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin care s-a propus admiterea excepției nulității recursului, având în vedere că recurentul-reclamant A. nu a formulat critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
Prin încheierea din 27 mai 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.
Părțile nu au înțeles să uzeze de acest drept.
Ulterior, s-a fixat termen la 4 noiembrie 2021 pentru examinarea stadiului recursului.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a constatat că excepția nulității recursului pentru netimbrare este neîntemeiată, întrucât recurentul-reclamant a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, datorată conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. privind taxele judiciare de timbru, avându-se în vedere motivele de recurs invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 6 din C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.A., în temeiul art. 248 C. proc. civ., asupra căreia se rețin următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".
Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că prin cererea de recurs trebuie să se arate motivele de nelegalitate pe care aceasta se întemeiază și dezvoltarea lor, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.
Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii recurate, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului cu privire la soluția pronunțată.
Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin prezentul recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, nu se poate considera că afirmațiile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori aplicate greșit de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanța de apel în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.
În speță, cererea de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, recurentul-reclamant menționând doar că instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că motivarea soluției cuprinde motive străine de natura cauzei.
Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.
Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 769 din 3 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2021.