ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2647/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal sub dosar nr. x/2021 reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești (SCDVV) a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei 5.2. lit. f).) a Contractului de Asociere în participațiune nr. x/08.04.2005 și a clauzei 5.2. lit. f).) a Actului adițional la Contractul de Asociere în participațiune încheiat la data de 7 februarie 2008, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 251 Codul comercial, art. 1513 alin. (2) C. civ. de la 1864.

Pârâta SDVV Odobești a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat, ca în situația în care se va admite acțiunea societății reclamante A. S.A., să se constatate că este o denunțare unilaterală a Contractului de Asociațiune în Participațiune nr. 2407/2005, potrivit art. 8.2 din Contract, cu consecința obligării societății A. S.A. la plata daunelor-interese în valoare de 500 000 Euro, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 140/2021 din 23 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești.

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei nr. 5.2 lit. f) din Contractul de Asociere în participațiune nr. x/08.04.2005 și a clauzei nr. 5.2. lit. f) a Actului Adițional din 07.02.2008 la Contractul de Asocierea în participațiune nr. x/08.04.2005.

A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea reconvențională.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești (S.C.D.V.V.) și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești.

Prin decizia nr. 70/A din 23 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a fost admis apelul formulat de pârâta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești împotriva sentinței civile nr. 140 din 23 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Vrancea, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de societatea B. S.A., fiind menținute restul dispozițiilor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, societatea B. S.A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Galați, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea nelegalității deciziei atacate, recurenta susține că instanța a invocat pe cont propriu motive de apel străine de învestirea sa - motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.

In acest context, se arată că instanța de apel a admis apelul pârâtei fără a analiza nici considerentele sentinței primei instanțe, nici criticile formulate prin cererea de apel, expunând exclusiv considerente proprii cu privire la pretențiile deduse judecății de B. prin cererea introductivă, întrucât aceasta era obligată să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 479 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, judecata în apel implică, în mod obligatoriu, verificarea raționamentului reținut prin hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate pe calea apelului, aceasta nu poate fi înlocuită de o nouă judecată în primă instanță efectuată de instanța de apel direct cu privire la pretențiile deduse judecății prin cererea de chemare în judecată.

La fel, o instanță de apel nu poate pur și simplu invoca, în motivarea deciziei sale, alte considerente decât motivele de apel ale părții, pentru a și le admite singură ulterior.

Așadar, lipsa verificării de către instanța de apel a temeiniciei și a legalității sentinței primei instanțe, respectiv a criticilor formulate de pârâtă prin cererea de apel relevă, în mod clar, lipsa unei veritabile judecăți în apel și efectuarea, în mod nelegal, a unei judecăți de novo, în primă instanță.

În acest sens, recurenta arată că instanța de apel s-a mărginit la analiza motivelor de nulitate invocate prin cererea introductivă a B., evitând orice evaluare a motivelor reținute prin sentința primei instanțe, respectiv a criticilor formulate prin cererea de apel a pârâtei.

În acest sens, se arată că, considerentele deciziei recurate sunt cu totul străine atât de susținerile părților din primă instanță și din apel, cât și de motivele pe care s-a întemeiat hotărârea primei instanțe.

Așadar, simpla suprapunere dintre motivele de apel/apărările SCDW din primă instanță și considerentele deciziei Curții de Apel Galați dovedește că aceasta din urmă a invocat pe cont propriu altceva decât temeiurile părții apelante, iar o astfel de modalitate de soluționare a unei cauze reprezintă o vătămare gravă a principiilor de bază ale procesului civil.

Astfel, în speță instanța admite susțineri (greșite, de altfel) pe care le-a invocat singură, fără a face parte din sfera învestirii, fără a le pune în discuția părților și fără a respecta dreptul la apărare al părții intimate, iar această conduită atrage incidența automată a art. 488 alin. (1) pct. 6 și 5 C. proc. civ.

În raport cu cele expuse, se susține că a fost admis apelul SCDW în baza unor motive pe care aceasta nu le invocase, aspect ce atrage incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe de altă parte, temeiurile invocate pe cont propriu de Curtea de Apel Galați nu au fost puse niciodată în discuția părților. Ambele susțineri argumentate de instanță, în contul apelanților sunt lipsite de temei, dar B. nu a avut efectiv posibilitatea de a se apăra, de a formula un punct de vedere față de ele.

O astfel de manieră de soluționare a unei cauze nesocotește cele mai elementare garanții ale dreptului la un proces echitabil - recurenta nebeneficiind nici de dreptul de a formula apărări față de cele invocate pe cont propriu de însăși instanța de judecată, nici de a propune probe pentru a demonstra netemeinicia acestor afirmații, fiind încălcate astfel regulile de procedură referitoare la judecata în apel, regăsite în dispozițiile art. 479 alin. (1) C. proc. civ., precum și pe cele regăsite în prevederile art. 14 alin. (6), art. 477 și art. 478 din același Cod, respectiv a dezlegat speța în temeiul unor considerente străine de cererea de apel.

Într-o altă critică se susține nelegalitatea deciziei recurate în raport cu dispozițiile art. 5.2 lit. f) din contract, în forma inițială, fiind astfel, încălcate normelor de drept material referitoare la interpretarea convențiilor - motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 5.2 lit. f) din Contract, în forma inițială:

"Asociatul secund are următoarele drepturi și obligații: [...] f) să achiziționeze de la asociație producția de vin vrac rezultată în urma prelucrării strugurilor, la prețul de cost al strugurilor +40%".

Astfel, instanța de apel a reținut, în mod nelegal, că dispozițiile art. 5.2 lit. f) din Contract, în forma inițială, nu ar fi scutit pârâta de la participarea la pierderile asocierii, motiv pentru care clauza atacată nu ar avea caracter leonin.

Așadar, pretinsele pierderi ale asocierii la care SCDW ar fi putut participa, potrivit deciziei recurate, ar fi rezultat din faptul că prețul la care B. trebuia să achiziționeze "producția de vin vrac" de la asociere s-ar fi bazat numai pe "costul de producție al strugurilor".

Aceste considerente, susține recurenta, sunt nu doar contrazise de interpretarea coroborată a clauzelor contractuale, cât și de modalitatea reală de executare a contractului. In realitate, B. era obligat să achiziționeze și a achiziționat în fapt producția de struguri (iar nu producția de vin) de la asociere, timp de 3 ani, plătind un preț compus din costul de producție al strugurilor, la care se adăuga o cotă de profit de 40% din costul de producție. Așadar, prețul plătit asocierii acoperea orice posibilă pierdere pe care aceasta și, implicit SCDW ar fi putut-o suferi în urma executării contractului, fiind pe deplin susținut caracterul leonin al prevederilor art. 5.2 lit. f) din Contract, în forma inițială.

În acest context, se arată că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 5.2 lit. f) din Contract, în forma inițială, cu încălcarea regulilor de interpretare a convențiilor, prevăzute de dispozițiile art. 977 și 982 C. civ. de la 1864.

În opinia recurentei, decizia recurată introduce o falsă distincție între "prețul de cost al vinului vrac" și "prețul de cost al strugurilor", instanța de apel reținând că "prețul de cost al vinului vrac" ar putea fi superior "prețului de cost al strugurilor", la care se adăuga o cotă de profit de 40% din costul de producție. Această distincție este pur formală, fiind și contrară atitudinii părților ulterior încheierii Contractului, fiind străină de voința reală a acestora.

În primul rând, distincția cu care a operat instanța de apel este una pur formală, ea se bazează pe trunchierea dispozițiilor art. 5.2 lit. f) din Contract, prin izolarea sintagmei "producția de vin vrac" de contextul clauzei și pe interpretarea sa literală restrictivă în sensul de producție de vin. Demersul interpretativ al instanței de apel ignoră faptul că sintagma "producția de vin vrac" este succedată de expresia "prețul de cost al strugurilor", care trimite tocmai la interpretarea sintagmei în sens opus, de producție de struguri (iar nu de vin).

În al doilea rând, distincția cu care a operat instanța de apel este ilogică. în condițiile în care dispozițiile art. 5.2 lit. f) din Contract se referă la "achiziționarea de la asociație a producției de vin vrac" la "prețul de cost al strugurilor", rezultă, în mod firesc, că sintagmei "producția de vin vrac" nu i se poate atribui decât sensul de producție de struguri (iar nu de vin). Nu există nicio rațiune economică rezonabilă pentru care prețul de achiziție a unui produs să fie calculat pe baza costului de producție a altui produs. Dacă prețul de cost la care s-au raportat părțile a fost prețul de cost al strugurilor rezultă că produsul pe care l-au avut în vedere a fost producția de struguri (iar nu de vin).

În treilea rând, o astfel de argumentare de novo a instanței evidențiază, prin ea însăși, necesitatea casării cu trimitere a cauzei. Dacă ea ar fi fost real invocată de către apelantă, ar fi fost ușor de evidențiat că distincția cu care a operat instanța de apel este opusă atitudinii părților ulterioare încheierii Contractului. B. a achiziționat întotdeauna de la asociere producția de struguri (iar nu de vin) plătind un preț compus din costul de producție; al strugurilor, la care se adăuga o cotă de profit de 40% din prețul de producție, în baza dispozițiilor art. 5.2 lit. f) din Contract, în forma inițială.

Prin urmare, motivul pentru care părțile au procedat în acest fel este unul simplu - asocierea nu a produs și nici nu putea să producă vin, ci a produs întotdeauna exclusiv struguri.

Pentru realizarea falsei distincții între "prețul de cost al vinului vrac" și "prețul de cost al strugurilor", instanța de apel a reținut ca "fiind evident, că pentru obținerea de vin vrac se impuneau procedee și costuri suplimentar"", față de cele strict corespunzătoare producției de struguri.

În acest context, se invocă superficialitatea motivării instanței de apel, care este cu atât mai flagrantă cu cât instanța de apel depășește stadiul introducerii unei distincții nejustificate și se lansează chiar în comparații valorice între pretinsul "preț de cost al vinului vrac" și "prețul de cost al strugurilor", evaluând posibilitatea economică a apariției unor eventuale pierderi ale asocierii derivate din aceste diferențe.

Se mai susține că decizia recurată a fost dată cu încălcarea exigențelor principiului contradictorialității, precum și ale regulilor tantum devolutum quantum appellatum, respectiv tantum devolutum quantum iudicatum - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Chestiunea distincției între "prețul de cost al vinului vrac" și "prețul de cost al strugurilor" nu a fost supusă niciodată dezbaterii părților în etapa apelului, nu a fost evocată de niciuna dintre părți pe întreg parcursul procesului și nici nu a stat la baza pronunțării sentinței de fond.

Prin urmare, prin decizia recurată urmează a fi casată ca urmare a încălcării regulilor de procedură regăsite în dispozițiile art. 14 alin. (6), art. 477 alin. (1) și art. 478 alin. (2) C. proc. civ., care atrage incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din același Cod.

Totodată, se susține nelegalitatea deciziei recurate în raport cu dispozițiile art. 5.2 lit. f) din contract, în forma modificată prin actul adițional nr. x din 7 februarie 2008.

Potrivit prevederilor art. 5.2 lit. f) din Contract, astfel cum au fost modificate prin Actul Adițional nr. 713 din 7 februarie 2008:

"Asociatul secund are următoarele drepturi și obligații: [...] f) să achiziționeze de la asociatul principal producția de struguri rezultată ia costurile realizate, din care se scad veniturile aferente acestor costuri (inclusiv subvenții și alte măsuri de sprijin financiar acordate de stat, etc). Costul final astfel rezultat se majorează cu 40%".

De asemenea, se susține că decizia recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material referitoare la nulitatea absolută a clauzei leonine - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a restrâns în mod nelegal domeniul de aplicare a nulității absolute a clauzei leonine, reținând ca asigurarea de către B. a unui venit minim anual garantat al SCDW, indiferent de realizarea oricărui profit al asocierii, nu ar echivala cu excluderea sa de la participarea la pierderile asocierii.

În opinia sa, recurenta apreciază că decizia recurată se întemeiază pe o grava confuzie între veniturile/cheltuielile și pierderea/profitului asocierii, pe de o parte, și beneficiile/pierderi le asociaților, rezultate în urma activității asocierii, pe de altă parte, context în care, instanța de apel a încălcat așadar, dispozițiile art. 1513 alin. (2) C. civ. de la 1864, prin care se statuează că domeniul de aplicare a clauzei leonine cuprinde inclusiv convențiile/clauzele prin care s-a stipulat ca unul dintre asociați să fie scutiți de participarea la pierderile asocierii.

Așadar, deși profitul și pierderea rămân ale asocierii, netransferându-se asociaților, ele produc consecințe asupra stării patrimoniale a asociaților. Profitul asocierii implică posibilitatea asociaților de a obține venituri din distribuirea profitului asocierii între aceștia. Pierderea asocierii, implică imposibilitatea asociaților de obține venituri, neexistând niciun profit al asocierii, care să poată fi distribuit între ei. Asociații suferă însă indirect pierderea asocierii, prin erodarea activelor nete ale asocierii și prin scăderea valorii afacerii lor.

Astfel, standardul "venitului minim garantat al asociatului" sancționează situațiile în care deși asocierea suferă pierderi si, astfel, niciunul dintre asociați nu are posibilitatea de a obține venituri, din cauza lipsei profitului asocierii, care să poată fi distribuit între aceștia, totuși. unul dintre asociați își asigură obținerea unui venit minim garantat pe seama celuilalt asociat, în legătură cu asocierea. Așadar, unul dintre asociați ajunge, în mod nelegal, să obțină venituri în legătură cu asocierea, pe seama celuilalt asociat inclusiv în situația în care asocierea suferă pierderi.

În opinia recurentei, este irelevantă valoarea acestui venit în raport cu valoarea pierderii asocierii deoarece, în cazul pierderii asocierii, în mod firesc, asociații nu pot obține niciun venit în legătură cu asocierea.

Într-o altă critică se susține restrângerea nelegală a domeniului de aplicare a nulității absolute a clauzei leonine de către instanța de apel, trecând peste standardul "venitului minim garantat al asociatului".

Conform dispozițiilor art. 5.2 lit. f) din Contract, indiferent de înregistrarea unui profit sau a unei pierderi a asocierii, B. este obligat să plătească SCDW o sumă minimă garantată la valoarea costului producției de struguri, din care se scad veniturile aferente acestor costuri și se adaugă o cotă de profit de 40% din costul de producție.

Alocarea acestor venituri și cheltuieli între asociere și asociați, precum și între asociați, potrivit Contractului, dovedește, în mod clar, că, în cazul în care asocierea ar înregistra pierderi, SCDW continuă să obțină un venit, în legătură cu asocierea, pe seama B.. Deși într-o situație de pierdere a asocierii niciunul dintre asociați nu ar putea obține venituri, din cauza lipsei profitului asocierii care să poată fi distribuit între aceștia, totuși SCDW își asigură, în mod nelegal, obținerea unui venit minim garantat pe seama B..

În acest sens se arată că reclamanta a solicitat pe calea prezentei acțiuni nulitatea art. 5.2 lit. f) din Contract, nicidecum a întregului Contract, iar pentru aceasta recurenta este ținută să demonstreze că respectiva clauza conferă un beneficiu garantat unui asociat chiar și dacă asocierea are pierderi. Acest test este îndeplinit cu prisosință, atât în varianta anterioară contractuală, cât și în cea aplicabilă în prezent - câtă vreme B. are obligația contractuală de a achiziționa în întregime produsele, este evident că independent de leglitatea, cantitatea producției sau de situația pieței, SCDW are mereu un beneficiu garantat.

Din acest motiv, considerentele instanței de apel privind întinderea obiectului Contractului, prevăzută de dispozițiile art. 2.4 din Contract, sunt inutile din perspectiva stabilirii caracterului leonin al dispozițiilor art. 5.2 lit. f) din Contract, astfel cum au fost modificate, pe baza aplicării standardului "venitului minim garantat al asociatului".

Mai susține recurenta că decizia recurată se întemeiază pe considerente străine de prezenta pricină, fiind insuficient motivată, întrucât se întemeiază pe considerente străine de natura pricinii, în ceea ce privește interpretarea extensivă a obiectului Contractului, pe baza cărora instanța de apel a înlăturat caracterul leonin al dispozițiilor art. 5.2 lit. f) din Contract, în forma modificată.

Astfel, instanța de apel a interpretat într-un mod surprinzător obiectul Contractului, pe care l-a extins artificial:,,[e]fectul acestei clauze (art. 5.2 lit. f) din Contract, în forma modificată) este acela de a elimina riscul asociatului principal S.C.-D.V.V. Odobești de a suporta pierderi din neacoperirea costurilor de producție a strugurilor, însă nu și acela de a-l scuti de eventuale pierderi în ansamblul producerii și comercializării de produse vitivinicole, material săditor viticol și alte produse, activitatea asocierii".

Incluzând, în mod complet artificial, în obiectul Contractului și alte activități decât producția de struguri, se susține că instanța de apel a justificat înlăturarea caracterului leonin al dispozițiilor art. 5.2 lit. f) din Contract, în forma modificată.

Așadar, interpretarea extensivă dată obiectului Contractului este bazată exclusiv pe considerente străine de prezenta cauză, în condițiile în care asocierea nu a desfășurat niciodată alte activități în afară de activitatea de producție de struguri. Deși acest fapt a fost confirmat și reconfirmat prin susținerile părților referitoare la operațiunile efectuate în cadrul asocierii în participațiune, instanța s-a îndepărtat în mod nepermis de el atunci când a interpretat dispozițiile art. 2.4 referitoare la obiectul Contractului.

Prin urmare, este limpede că interpretarea extensivă a obiectului Contractului reținută de instanța de apel a avut la bază considerente străine de prezenta pricină, ceea ce echivalează cu motivarea insuficientă a deciziei recurate, iar acest aspect este cu atât mai grav cu cât aceste considerente au fost decisive pentru înlăturarea caracterului leonin al dispozițiilor art. 5.2 lit. f) din Contract, în forma modificată.

Mai susține recurenta, într-o ultimă critică, că decizia recurata a fost dată cu încălcarea exigențelor principiului contradictorialității, precum și ale regulilor tantum devotutum quantum appellatum, respectiv tantum devolutum quantum iudicatum - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. .

Astfel, instanța de apel și-a întemeiat soluția, în mod nelegal, pe o interpretare extensivă greșită și nelegală a obiectului Contractului, prevăzut de art. 2.4 din Contract, cu încălcarea principiului contradictorialității, precum și a regulilor tantum devolutum quantum appellatum, respectiv tantum devolutum quantum iudicatum, regăsite în dispozițiile art. 14 alin. (6), art. 477 alin. (1) și art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, chestiunea domeniului de aplicare a obiectului Contractului, astfel cum a fost prevăzut de dispoziții art. 2.4 din Contract, nu a fost supusă niciodată dezbaterii părților în etapa apelului, nu a fost evocată de niciuna dintre părți pe întreg parcursul procesului și nici nu a stat la baza pronunțării sentinței de fond. În schimb, ambele părți s-au apărat pe tot parcursul procesului acceptând premisa că obiectul Contractului a constat în producerea și comercializarea de struguri, de altfel, același fapt este demonstrat și de maniera în care părțile au executat Contractul timp de 17 ani.

Pentru aceste considerente, recurenta apreciază că se impune casarea deciziei atacate, ca urmare a încălcării regulilor de procedură regăsite în dispozițiile art. 14 alin. (6), art. 477 alin. (1) și art. 478 alin. (2) C. proc. civ., care atrag incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din același Cod.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond au reținut că, la data de 08.04.2005, reclamanta-pârâtă A. S.A. în calitate de asociat secundar, a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 2.407 cu pârâta-reclamantă Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Odobești ("SCDVV"), în calitate de asociat principal, obiectul asocierii în participațiune fiind reprezentat de: "cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică în domeniul viticulturii si vinificației; producerea și comercializarea de produse vitivinicole; dezvoltarea relațiilor științifice pe plan intern extern; dezvoltarea unor relații de comerț interior și exterior cu diferite organizații și agenți economici; finanțarea activităților sus-menționate", iar potrivit dispozițiilor Capitolului IV al contractului contribuția SCDVV constă în punerea la dispoziția asociației a dreptului de folosință a unei suprafețe de 298,5 ha. De asemenea, asociatul principal SCDVV pune la dispoziția asocierii suprafața de 151,5 ha teren utilizat în vederea realizării activităților de cercetare științifică.

La data de 24.01.2013 părțile au încheiat un Act Adițional prin care au modificat dispozițiile art. 4.1. lit. a) în sensul obligării asociatului principal la a pune la dispoziție o suprafață de 159,44 ha, suprafața alocată activităților de cercetare științifică rămânând aceeași. De asemenea, asociatul principal SCDVV este cel care execută și supraveghează lucrările agricole, asigurând personalul necesar, pune la dispoziția asocierii dreptul de folosi rezultatele activității de cercetare și participă la finanțarea asocierii. Asociatul secundar A. a contribuit prin finanțarea directă sau indirectă a activității asocierii în participațiune, punând la dispoziția asocierii mașini, utilaje sau orice alte investiții necesare realizării obiectului asocierii.

Participarea la beneficii și pierderi a fost stipulată în cadrul Capitolului V al Contractului. Astfel, potrivit art. 5.1. lit. e), respectiv art. 5.2. lit. e) al convenției, cei doi asociați se obligă "să participe la beneficii/pierderi proporțional cu cota de participare a fiecărui asociat, la încheierea exercițiului financiar." Potrivit dispozițiilor art. 7.1 al Contractului, "repartizarea beneficiilor sau pierderilor rezultate din derularea prezentului contract se va efectua până la data de 31 decembrie a fiecărui an, proporțional cu cota de participare a fiecărei părți astfel: a) asociatul principal: 25%; b) asociatul secund: 75%." Suplimentar, potrivit art. 5.2. lit. f) din Contract, asociatul secundar trebuie să "achiziționeze de la asociație producția de vin vrac rezultată în urma prelucrării strugurilor, la prețul de cost al strugurilor + 40%."

La data de 07.02.2008 părțile au încheiat un act adițional prin care au convenit modificarea art. 5.2. lit. f), iar potrivit actului adițional, asociatul secundar se obligă "să achiziționeze de la asociatul principal producția de struguri rezultată la costurile realizate, din care se scad veniturile aferente acestor costuri (inclusiv subvenții și alte măsuri de sprijin financiar acordate de stat, etc.). Costul final astfel rezultat se majorează cu 40%."

Urmare a controlului efectuat de către Camera de Conturi Vrancea în anul 2012, a fost emisă Decizia nr. 60/2012, prin care S.C.D.V.V. Odobești a fost obligată să evidențieze în contabilitate cheltuielile și veniturile determinate de operațiunile asocierii în participațiune, potrivit cotei de 40%, precum și facturarea diferenței de valoare a cantității de struguri livrate Societății A., la prețul stabilit în conformitate cu prevederile contractuale valabile la livrarea producției de struguri realizată în toamna anului 2011, înregistrarea în evidența contabilă, precum și încasarea veniturilor suplimentare, stabilite conform contractului de asociere în participațiune.

Prin Decizia nr. 36/2013 a Camerei de Conturi Vrancea, s-a impus în sarcina S.C.D.V.V. Odobești urmărirea încasării veniturilor suplimentare facturate conform contractului de asociațiune în participațiune, evidențierea, raportarea și plata către bugetul de stat a TVA aferentă acestei operațiuni, până la data de 30 septembrie 2013, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

Contestațiile împotriva Deciziei Camerei de Conturi Vrancea nr. 60/2012 și a Deciziei nr. 36/2013, au făcut obiectul dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Vrancea și nr. 460/44/2014 a Curții de Apel Galați, cele două decizii fiind definitive.

În realizarea măsurilor impuse de către Camera de Conturi Vrancea prin cele două decizii definitive, S.C.D.V.V. Odobești a facturat diferența de valoare a cantității de struguri livrate către societatea A., la prețul stabilit în conformitate cu prevederile art. 5.2, lit. "f" din Contractul de Asociere în participațiune nr. 408/2005 potrivit cotei care se aplică la nivelul costurilor efective de 40%, emițând factura nr. x/16.05.2013.

Această factură a fost achitată de către societatea reclamantă A., după ce a fost contestată în instanță, litigiul fiind înregistrat sub nr. x/2014, Curtea de apel Galați stabilind în mod definitiv obligația de plată în sarcina acesteia.

În anul 2015, Camera de Conturi Vrancea, prin intermediul Deciziei nr. 27/27.10.2015, a stabilit în sarcina S.C.D.V.V. Odobești să identifice și să cuprindă costurile totale toate elementele de cheltuială care au concurat la derularea contractului de asociațiune cu societatea A. și, pe această bază, să se recalculeze costul final, în conformitate cu prevederile contractuale. Totodată, s-a instituit obligația de a recalcula și regulariza cu societatea A., diferențele de valoare reprezentând veniturile realizate la nivelul asociațiunii din livrarea producției de struguri, precum și a TVA aferentă, declararea și virarea la bugetul de stat a TVA rezultată din regularizările efectuate.

În executarea acestei obligații, S.C.D.V.V. Odobești a emis următoarele facturile: seria x nr. x/28.01.2016 pentru suma de 187.808,79 RON cu TVA și seria x nr. x 114/28.01.2016 pentru suma de 232.726,39 RON cu TVA, aceste facturi fiind contestate de către reclamanta societatea A., acțiunea făcând obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Vrancea, respinsă în mod definitiv.

În prezentul litigiu, reclamanta a invocat nulitatea absolută a clauzei 5.2. lit. f) din Contractul de Asociere în participațiune nr. x/08.04.2005 și a clauzei 5.2. lit. f) din Actul adițional din data de 07.02.2008 la Contractul de asociere în participațiune nr. x/08.04.2005, susținând în privința acestor clauze că este incidentă dispoziția art. 1513 alin. (2) C. civ. din 1864, prevedere legală cunoscută doctrinar drept "clauza leonină".

Aceasta a fost definită drept clauza din contractul de societate, ori de asociere în participațiune, prin care unul dintre asociați își stipulează totalitatea câștigurilor sau prin care se stabilește ca unul sau mai mulți asociați să fie absolviți de pierderi. Reclamanta A. S.A., în prezent B. S.A., a susținut incidența celei de-a doua ipoteze, respectiv faptul că prin clauzele a căror nulitate a solicitat a se constata apelanta - pârâtă Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești nu poate avea niciodată vreo pierdere, însă această susținere este neîntemeiată.

Analizând conform regulilor de interpretare sistematică, cuprinse în art. 982 C. civ., ansamblul clauzelor contractuale, Curtea de Apel a reținut că potrivit clauzei 5.1. lit. e) din Contractul de Asociere în participațiune nr. x/08.04.2005, privind drepturile asociatului principal, coroborat cu art. 5.2. lit. e), privind drepturile asociatului secund fiecare dintre cei doi asociați are dreptul de a participa la beneficii sau pierderi proporțional cu cota de participare a fiecărui asociat, la încheierea exercițiului financiar, această prevedere fiind detaliată în clauza subsecventă 7.1. în care s-a indicat faptul că repartizarea beneficiilor sau pierderilor rezultate din derularea contractului se va efectua până la data de 31 decembrie a fiecărui an, proporțional cu cota de participare a fiecărei părți, astfel: a) asociatul principal 25% și b) asociatul secund 75%.

Analizând clauza inițială, cuprinsă în art. 5.2. lit. f) din Contractul de Asociere în participațiune nr. x/08.04.2005, instanța de apel a constatat că aceasta nu are efectul de a genera asociatului principal, pârâta din prezenta cauză, imunitate față de eventualele pierderi, întrucât aceasta prevedea că asociatul secundar - reclamanta, trebuie să " achiziționeze de la asociație producția de vin vrac rezultată în urma prelucrării strugurilor, la prețul de cost al strugurilor + 40%" .

Prin urmare, faptul că se acoperea, în această manieră, prețul de cost al strugurilor + 40%, pe de o parte determina doar acoperirea cu certitudine a prețului de cost al strugurilor, fiind evident, că pentru obținerea de vin vrac se impuneau procedee și costuri suplimentare, ale căror valori, în ipoteza în care erau mai mici decât plusul de 40%, prevăzut în clauza analizată, determinau un beneficiu pentru întreaga asociație, beneficiu ce urma a se distribui conform clauzelor 5.1. lit. e), 5.2. lit. e) și 7.1. din contract, în proporțiile de 75% pentru apelanta - pârâtă Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești și 25% pentru intimata - reclamantă A. S.A., în prezent B. S.A., iar dacă erau mai mari, determinau, prin același mecanism pierderi pentru ambii asociați.

În consecință, s-a apreciat că beneficiarul sumelor obținute prin plata producției de vin vrac, la prețul stabilit, era asociația, iar nu doar asociatul principal și un au fost primite susținerile intimatei - reclamante privind neparticiparea intimatei - pârâte la pierderile asocierii.

În ceea ce privește clauza cuprinsă în art. 5.2. lit. f) din actul adițional încheiat la data 07.02.2008 la Contractul de Asociere în participațiune nr. x/08.04.2005, Curtea de Apel a reținut că aceasta prevede că "asociatul secundar are obligația să achiziționeze de la asociatul principal producția de struguri rezultată la costurile realizate, din care se scad veniturile aferente acestor costuri (inclusiv subvenții și alte măsuri de sprijin financiar acordate de stat, etc.). Costul final, astfel rezultat, se majorează cu 40%". Efectul acestei clauze este acela de a elimina riscul asociatului principal S.C.-D.V.V. Odobești de a suporta pierderi din neacoperirea costurilor de producție a strugurilor, însă nu și acela de a-l scuti de eventuale pierderi în ansamblul producerii și comercializării de produse vitivinicole, material săditor viticol și alte produse, activitatea asocierii. Astfel, dacă în urma comercializării produselor finite, nu s-ar fi acoperit atât costurile de producție a strugurilor, cât și cei 40% suportați de către asociatul secundar, conform clauzei a cărei nulitate s-a solicitat a fi constatată, respectiv 5.2. lit. f), plus restul costurilor suportate pentru comercializare, eventualele pierderi urmau a fi suportate în mod proporțional de către ambii asociați, ca efect al clauzelor 5.1. lit. e), 5.2. lit. e) și 7.1. din contract, în proporțiile de 75% pentru apelanta - pârâtă Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești și 25% pentru intimata reclamantă A. S.A., în prezent B. S.A.

În plus, în urma achiziționării de la asociatul principal a producției de struguri rezultată la costurile realizate, din care se scad veniturile aferente acestor costuri (inclusiv subvenții și alte măsuri de sprijin financiar acordate de stat, etc.), costul final, astfel rezultat, fiind majorat cu 40%" se generau venituri pentru asociere în ansamblu, iar nu doar pentru asociatul principal.

De altfel, în acest sens este și actul administrativ constând în Decizia Curții de Conturi nr. 27/2015 din data de 27.10.2015, prin care s-a reținut că "veniturile realizate de asociațiune, rezultate în urma livrării către A. S.A. a producției de struguri, ar fi fost în sumă de ..., față de ..., iar T.V.A. colectată aferentă livrării ar fi fost de ..., în loc de ... Totodată, rezultatul financiar al S.C.D.V.V. Odobești, care reprezintă 25% din rezultatul obținut la nivelul asociațiunii, ar fi fost mai mare cu ...", act care se bucură de prezumția de legalitate, nefiind desființat.

Prin urmare, din analiza aspectelor anterior evidențiate, respectiv a faptului că această clauză nu a asigurat apelantei - pârâte poziția de a nu suporta în nicio ipoteză pierderile asocierii, astfel cum, în mod inexact a reținut prima instanță, ci efectul acesteia fiind doar de a elimina riscul asociatului principal S.C.-D.V.V. Odobești de a suporta pierderi din neacoperirea costurilor de producție a strugurilor, însă nu și acela de a-l scuti de eventuale pierderi ale asocierii, instanța de apel a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru a fi considerate clauze leonine, în sensul art. 1513 alin. (2) C. civ., respectiv de a scuti asociatul principal de a participa la pierderi.

În ceea ce privește criticile recurentei - reclamante subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., prin care se susține, în esență, analizarea în considerentele deciziei atacate a unor aspecte noi, nereținute de prima instanță și neinvocate de părți în apel, ci de instanța de apel din oficiu, fără a fi supuse dezbaterii contradictorii, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept. În cauză au fost incidente dispozițiile art. 477 alin. (2) C. proc. civ., și nu cele din aliniatul (1) al aceluiași articol invocate de recurentă, deoarece devoluțiunea era totală, apelanta criticând toate soluțiile din dispozitivul hotărârii primei instanțe.

Din cuprinsul considerentelor deciziei a atacate rezultă că instanța de apel a respectat limitele impuse de dispozițiile art. 478-479 C. proc. civ. și nu a operat nicio schimbare a cadrului procesual dedus judecății, limitându-se la a analiza situația de fapt reținută de prima instanță și a face o interpretare proprie a acesteia din perspectiva normelor de drept incidente cauzei. Instanța de apel nu a invocat motive de apel din oficiu, ce ar fi presupus punerea prealabilă în discuție, ci a făcut o analiză sistematică a clauzelor contractuale contestate prin raportare la motivul de nulitate invocat, în contextul întregii economii a contractului și a evoluției executării acestuia pe perioada derulată până la promovarea litigiului de față. Faptul că această analiză, rezultat al interpretării proprii a instanței de apel, s-a îndepărtat de cea a primei instanțe, pe care implicit a înlăturat-o, și a condus la o altă soluție pe fond nu constituie o încălcare a efectului devolutiv al căii de atac, ci o aplicare în concret a acestuia, iar instanța nu este ținută a pune în discuție elementele propriului silogism juridic atâta vreme cât acestea pornesc de la conținutul probatoriului cunoscut ambelor părți. De altfel, mult criticata sintagmă "vin vrac" nu a fost introdusă pentru prima oară de instanța de apel, ea fiind utilizată în mod repetat în cuprinsul cererii de chemare în judecată formulate de chiar reclamanta recurentă.

Câtă vreme apelanta a criticat în mod expres modalitatea de interpretare de către prima instanță a dispozițiilor contractuale coroborate ale clauzelor 5.1. lit. e), 5.2. lit. e) coroborat cu 7.1. și neanalizarea sistematică a dispozițiilor contractuale a căror nulitate s-a solicitat a se constata cu restul clauzelor convenite de părți, aspecte de altfel esențiale în soluționarea pe fond a cauzei deduce judecății, nu se poate susține nici încălcarea dispozițiilor art. 479 alin. (1) C. proc. civ. sau a dispozițiilor art. 6, 9, 13 și 14 C. proc. civ. privitoare la principii fundamentale ale procesului civil.

Sub aspectul pretinsei nemotivări a soluției de către instanța de apel, încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia atacată cuprinde o expunere amplă, cursivă și logică a argumentelor de fapt și de drept ce au condus la soluția pronunțată, ce pot fi urmărite și eventual cenzurate de instanța de control judiciar, iar faptul că acestea combat considerentele primei instanțe și sunt diferite de apărările invocate de parte nu poate constitui un motiv de recurs întemeiat.

În ceea ce privește pretinsele critici subsumate motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi cenzurate din perspectiva nelegalității aspectele reținute de instanța de apel cu privire la conținutul și efectele clauzelor contractuale criticate, rezultate din interpretarea sistematică a contractului și analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză, aceastea intrând în competența exclusivă a instanței devolutive. În temeiul acestora instanța a evaluat clauza din perspectiva invocatului caracter leonin și a ajuns la concluzia că nu ne aflăm într-o asemenea ipoteză ce ar fi condus la aplicarea sancțiunii nulității absolute. Dincolo de acestea, din considerentele instanței de apel nu se desprinde o eventuală restrângere a conținutului și sferei noțiunii de clauză leonină sau o aplicare greșită a acestei instituții în cauza de față pentru a face posibilă verificarea hotărârii din perspectiva motivului de nelegalitate indicat.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că părțile au încheiat convenția în anul 2005, pentru o perioadă de 25 de ani, și actul adițional în 2013, iar efectele clauzelor și modalitatea de executare efectivă a obligațiilor asumate de părți au mai fost supuse până în acest moment controlului Curții de Conturi și al instanțelor de judecată, fiind deja pronunțate între părți hotărâri judecătorești definitive prin care au fost recunoscută eficiența clauzelor contractuale în calculul unor pretenții.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.A. împotriva deciziei nr. 70/A din 23 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE ODOBEȘTI.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2022.