ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2633/2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2633/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 17 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost amânată pronunțarea în cauză la data de 24.10.2022, iar instanța, în urma deliberării, raportat la dispozițiile art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, a respins excepția de necompetență materială a teritorială a Tribunalului Dolj, secția a II-a Civilă, excepție invocată prin întâmpinare de pârâta S.C. A. S.R.L..

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă exceptia lipsei calității de reprezentant a Sucursalei Regionale de Căi Ferate Craiova.

A fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului cererii de chemare în judecată.

Au fost respinse excepțiile privitor la lipsa capacitații de folosință și la lipsa calității procesuale active a Sucursalei Regionale de Căi Ferate Craiova.

S-a acordat termen la 12.12.2022, ora 10:30, dispunându-se citarea părților.

Prin sentința nr. 202/2022 din data de 22 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta COMPANIA NATIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA, PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CFR CRAIOVA, împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L..

A fost obligată pârâta la plata sumei de 5477,49 RON cu titlu de penalități calculate de reclamantă pentru perioada 09.08.2019-24.09.2019, către reclamantă, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective.

A fost obligată pârâta și la plata sumei de 109,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă, sumă reprezentând taxa de timbru.

Împotriva acestor încheieri și împotriva sentinței a declarat apel pârâta A. S.R.L., aceasta solicitând, în principal, admiterea apelului, anularea încheierii de ședință publică din data de 17.10.2022 pronunțate de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, anularea încheierii de ședință publică din data de 24.10.2022 pronunțate de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, precum și anularea sentinței civile nr. 202/22.12.2022 pronunțate de către Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea apelului și schimbarea în tot a acestora ca fiind netemeinice și nelegale, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 176/2023 din 11 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă s-a respins apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. A. S.R.L., împotriva încheierilor din data de 17 octombrie 2022 și din data de 24 octombrie 2022 și împotriva sentinței nr. 202/2022 din data de 22 decembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamantă COMPANIA NATIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. prin SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CFR CRAIOVA, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate și, pe cale de consecință, în temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o nouă judecata instanței de fond - Tribunalului Dolj sau instanței de apel - Curtea de Apel Craiova.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs invocat de recurenta-pârâtă este încălcarea competentei materiale prevăzută C. proc. civ. la art. 488 alin. (1) pct. 3:

"când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii".

Recurenta-pârâtă a susținut că instanta de apel în mod netemeinic și nelegal a respins excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă în soluționarea cauzei, fără a ține cont de prevederile ar. 107 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Având în vedere faptul că sediul societății recurente, în calitate de pârâtă, este în București, strada x nr. 40, instanța de fond era obligată să decline competanta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1, București, ca fiind instanța competentă în solutionarea prezentei cauze.

Totodată, întrucât art. 15 din Contractul de execuție lucrări nr. x/06.05.2019 prevede ca litigul să se soluționeze de către instanțele judecătorești din România în a căror circumscripție se afla sediul achizitorului, respectiv Compania Naționala de Cai Ferate "CFR" S.A., aceasta având sediul în București, str. x, reiese că tot Judecătoria Sector I este competentă teritorial.

A mai susținut că instanța de apel a respins în mod netemeinic și nelegal excepția necompetentei materiale a Tribunalului Dolj, secția a-II-a Civila în soluționarea cauzei.

Arată că reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată pentru plata unei pretinse sume de 5.447,49 RON, iar potrivit dispozițiior art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ. speța în cauză este de competența materială a judecătoriei.

Consideră că instanța de apel a ignorat cele două hotărâri: sentința civilă nr. 13623/17.12.2021 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul x/2021 într-o cauză similară cu Compania Naționala de Cai Ferate CFR S.A., în care s-a stabilit competența de judecată în favoarea Judecătoriei Sector 1 și sentința civilă nr. 12257/19.11.2021 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2021, aceeași identitate de părți, în care competentă este tot Judecătoria Sector 1.

Astfel cele două hotărâri date în fond și apel sunt date cu încălcarea normelor de competență, iar sancțiunea este nulitatea absolută.

Al dolilea motiv de recurs este întemeiat pe prevederile C. proc. civ. art. 488 alin. (1) pct. 6 "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei."

Recurenta-pârâtă susține că instanta de apel în mod greșit a reținut depășirea termenului de execuție a lucrării, termen care începe să curgă de la ordinul de începere a lucrării și predarea amplasamentului conform art. 13 alin. (1) din Contract.

Instanța de apel a aplicat în mod vădit cu rea-credință prevederile art. 1350 C. civ. coroborate cu prevederile art. 1517 C. civ., deoarece emiterea ordinului de începere a lucrărilor de către Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. nu echivalează cu îndeplinirea obligațiilor de punere la dispoziție a amplasamentului.

Al treilea motiv de recurs a fost întemeiat pe prevederile C. proc. civ. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."

Consideră că în mod netemeinic si nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Sucursalei Regionale CF Craiova.

Menționează că reprezentarea unei persoane juridice în fata instanțelor de judecată este stabilită de dispozițiile art. 84 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd:

"l)(...)Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fata instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, n condițiile legii."

Recurenta consideră că, fiind o unitate fără personalitate juridică, potrivit art. 43 al Legii nr. 31/1990, reclamanta nu poate fi subiect de drept distinct și nu se poate adresa instanței de judecată pentru soluționarea unui litigiu, cererea fiind formulata prin nerespectarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ. și ale Deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație si Justiție. Astfel, in mod netemeinic si nelegal instanța de fond a ignorat si nu a ținut cont de aceste dispoziții legale, respingând excepția invocata.

Printr-o altă critică, recurenta-pârâtă susține că, în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului cererii de chemare în judecată.

Instanța de fond nu a reținut faptul că recurenta a invocat că pentru Directorul Sucursalei Regionale de Cai Ferate Craiova - B., reprezentantul legal al acesteia, a semnat o altă persoană și că reclamanta nu a făcut dovada semnatarului cererii de chemare in judecată potrivit prevederilor art. 151 C. proc. civ.

În acest sens, a invocat prevederile art. 151 alin. (3) C. proc. civ. care dispun:

"(3) Reprezentantul legal va alătura o copie legalizata de pe înscrisul doveditor al calității sale."

Instanța de fond nu a ținut cont de aceste dispoziții legale, respingând în mod netemeinic excepția invocată.

În mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință prin Sucursala Regională Căi Ferate Craiova.

Învederează faptul că sucursala este doar un dezmembrământ, fără personalitate juridică, al societătii-mame. fiind o extensie în teritoriu a acesteia. Sucursala nu are aptitudinea de a avea drepturi și obligații proprii fiindcă nu deține capacitate civila de folosință și nici nu are un patrimoniu propriu. Astfel, drepturile și obligațiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societății-mamă. orice drept și orice obligație se poate naște doar în patrimoniul societății mamă.

Sucursala (unei societăți) este definită în cadrul art. 43 al Legii nr. 31/1990. Conform prevederilor art. 43 alin. (1) ale Legii nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în Registrul comerțului din județul în care vor funcționa.

Regimul juridic al sucursalei este identic tuturor celorlalte sedii secundare ale societății, inclusiv regimului juridic al punctelor de lucru, fapt menționat de altfel expres în cadrul art. 43 alin. (3) al Legii nr. 31/1990.

Prin urmare, raportat la cele învederate, sucursala nu are personalitate juridică proprie, fapt menționat expres în cadrul art. 43 al Legii nr. 31/1990. Sucursala face parte din structura organică a societății primare fondatoare doar aceasta având calitatea de subiect de drept distinct.

Sucursala este constituită ca un dezmembrământ, o modalitate de descentralizare a activității societății-mamă care o patronează. Menționează aspectul că în doctrină s-a afirmat că sucursala exercită în raporturile cu terții o funcție de mandat (cu sau fără reprezentare) in limitele împuternicirii primite de la societatea-mamă prin actul de înființare sau printr-un act ulterior.

Având în vedere faptul că doar societatea-mamă are aptitudinea de a avea drepturi și obligații proprii, sucursala fiind un dezmembramânt fără personalitate juridică al acesteia, toate drepturile și obligațiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societății-mamă, orice drept și orice obligație născându-se în patrimoniul societatii-mamă, sucursala neputând încheia acte sau dobândi sub aspect material drepturi în nume propriu.

Fiind o unitate fără personalitate juridică, sucursala nu poate fi subiect de drept distinct și nu se poate adresa instanței de judecată pentru soluționarea unui litigiu, cererea fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

Astfel, în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a ignorat și nu a ținut cont de aceste dispoziții legale, respingând excepția invocată.

Recurenta-pârâtă susține că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a Sucursalei Regionala Căi Ferate Craiova.

Cererea de chemare în judecată a fost promovată de către Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. prin Sucursala Regionala de Căi Ferate Craiova. În acest sens, învederează aspectul că sucursala este doar un dezmembramânt fără personalitate juridică al societății-mame, fiind o extensie în teritoriu a acesteia.

Sucursala nu are aptitudinea de a avea drepturi și obligații proprii, fiindcă nu deține capacitate civilă de folosință și nici un patrimoniu propriu. Astfel, drepturile și obligațiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societații-mamă, orice drept și orice obligație se poate naște doar în patrimoniul societății mamă și doar în cazul existentei unui mandat acordat de societatea-mamă pentru încheierea actului.

Conform prevederilor art. 43 alin. (1) al Legii nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor în Registrul Comerțului din județul în care vor funcționa.

Prin urmare, raportat la cele învederate, sucursala nu are personalitate juridica proprie, fapt menționat expres în cadrul art. 43 al Legii nr. 31/1990. Sucursala face parte din structura organică a societății primare fondatoare doar aceasta având calitatea de subiect de drept distinct. Sucursala este constituită ca un dezmembrământ, o modalitate de descentralizare a activității societatii-mamă care o patronează.

În doctrină s-a afirmat că sucursala exercita în raporturile cu terții o funcție de mandat (cu sau fără reprezentare) în limitele împuternicirii primite de la societatea-mamă prin actul de înființare sau printr-un act ulterior.

În mod frecvent confuzia privind regimul juridic aplicabil este cauzată de faptul că sucursala deține cod unic de înregistrare fiscala (C.U.I.) propriu și aceasta tine propria contabilitate. Dar faptul că sucursala trebuie să țină o contabilitate proprie și are un cod de înregistrare fiscală propriu nu are nici o relevanță sub aspectul dreptului material, fiindcă înscrierea contabilă reprezintă doar o formă de ținere a evidentei operațiunilor efectuate de către societatea-mamă prin sucursală, impusă prin prevederile art. 1 alin. (3) al Legii contabilității nr. 82/1991. Astfel, asa cum a statuat și doctrina juridică "susursala nu poate avea nici creditori, nici debitori proprii". În același sens a reținut și practica judiciară care a statuat faptul că "Sucursala poate încheia acte juridice în limitele mandatului primit, fie în numele societății mame, fie în nume propriu, dar pe socoteala firmei primare."

Prin urmare, având in vedere faptul că doar societatea-mamă are aptitudinea de a avea drepturi și obligații proprii, sucursala fiind un dezmembramânt fără personalitate juridică al acesteia, toate drepturile și obligațiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societății-mamă, orice drept și orice obligație născându-se în patrimoniul societății mamă, sucursala neputând încheia acte sau dobândi sub aspect material drepturi în nume propriu.

Astfel, în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a ignorat și nu a ținut cont de aceste dispoziții legale, respingând excepția invocată.

În consecință, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 56 alin. (2) coroborat cu prevederile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului formulat.

Intimata-reclamantă Compania Natională de Căi Ferate "CFR" S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova a depus întmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, motivele de recurs de ordine publică întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., asupra cărora, cu prioritate, reține următoarele:

Calea de atac formulată în cauză a fost declarată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat litigiul privind executarea contractului de lucrări nr. x din 06.05.2019 încheiat între Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. și S.C. A. S.R.L., având ca obiect "Lucrări de reparație și întreținere linii CF Lot nr. x - înlocuit traverse de lemn necorespunzătoare cu traverse de lemn normale noi, Linia 100 între stațiile Valea Alba- Post Macazuri Simian, km 351+405-352+401".

Litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziție publică se soluționează, potrivit art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, de instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, iar hotărârea pronunțată se atacă potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Deși art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 prevede competența material procesuală a instanței care soluționează calea de atac a recursului, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, prin prisma modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, ce a modificat Legea nr. 101/2016, introducând competența în primă instanță la instanța civilă, articolul 55 alin. (3) se impune a fi interpretat corelat cu modificarea, în sensul că recursul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a curții în complet specializat de achiziții publice atunci când este formulat în litigiile vizând materia stabilită de art. 53 alin. (1) și de instanța ierarhic superioară instanței civile în situația în care litigiul se referă la materia executării contractelor administrative stabilită de art. 53 alin. (1)

1

.

În concluzie, în speță fiind vorba de un litigiu din materia executării contractului de achiziție publică, calea de atac prevăzută de lege este recursul în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la instanța civilă a cărei hotărâre se atacă și se judecă la instanța civilă ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanță.

În acest context este de reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40 din 18 mai 2020 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a reținut că "în ceea ce privește calea de atac incidentă în cazul litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative se constată că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2016 și până la modificările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020, singura cale de atac reglementată de aceasta a fost recursul.".

Totodată, s-a reținut că de vreme ce prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanței civile competente material să soluționeze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluționare a acesteia, în lipsa unor dispoziții exprese în acest sens.

Astfel fiind, se constată că instanța de control judiciar a soluționat în mod greșit calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 202/2022 din 22 decembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, avându-se în vedere dispozițiile Legii nr. 101/2016, în ceea ce privește regimul căilor de atac.

Ca atare, împotriva hotărârii de primă instanță putea fi exercitată doar calea de atac a recursului, în competența instanței imediat superioare tribunalului.

În atare condiții, curtea de apel trebuia să califice, în raport de dispozițiile art. 152 C. proc. civ., calea de atac exercitată ca fiind recurs.

Procedând la judecata cauzei în apel, curtea s-a situat în afara sistemului legal al căilor de atac în materie, nesocotind în același timp normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului cuprinse în art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

În consecință, constatând că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, se reține, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., care permit instanței invocarea din oficiu a motivelor de ordine publică, incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Soluționarea căii de atac de către Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin aplicarea prevederilor art. 466 și urm. C. proc. civ., referitoare la materia în apel, în loc de cele privitoare în materia recursului reglementate de art. 483-502 C. proc. civ., atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind nesocotite norme procedurale imperative.

Pentru aceste motive, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 176/2023 din 11 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca instanță de recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2023.