ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1019/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1019/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 4 mai 2022
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 3 iunie 2019 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub număr de dosar x/2020, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. prin SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 18373,02 RON, reprezentând contravaloarea facturilor de penalități emise în perioada iunie 2019 - aprilie 2020 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La 3 august 2020, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova, secția Civilă și excepția lipsei calității de reprezentant (a "puterii de a reprezenta") a Sucursalei Regionale de Căi Ferate Craiova, și, pe cale de consecință, a solicitat admiterea acestor excepții.
Prin sentința civilă nr. 8042 din 9 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova, privind pe reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., având ca obiect pretenții.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei, astfel cum a fost precizată, către Tribunalul Dolj, secția I civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Dolj, secția I civilă sub număr de dosar x/2020
Prin sentința civilă nr. 27 din 21 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. x/2020, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant.
S-a dispus anularea cererii promovate de către reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., ca fiind formulată de o persoană ce nu are calitatea de reprezentant.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ CĂI FERATE CFR CRAIOVA, solicitând admiterea cererii de apel, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre soluționare și rejudecare pe fond la Tribunalul Dolj.
Intimata S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției lipsei calității de reprezentant (a "puterii de o reprezenta") a Sucursalei Regionale de Căi Ferate CFR Craiova, cu consecința anulării apelului declarat, iar, în subsidiar, respingerea apelului, ca netemeinic și nefondat.
Prin decizia nr. 284/2021 din 4 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respinsă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de intimată prin întâmpinare.
A fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ CĂI FERATE CFR CRAIOVA - CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 27/21.01.2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. - SLATINA.
A fost anulată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în termen legal, împotriva deciziei nr. 284/2021 din 4 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă pârâta A. S.R.L. a declarat recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată că acțiunea civilă ce face obiectul litigiului pendinte a fost formulată de către "Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., cu sediul în București, legal reprezentată prin delegare de competență (Dispoziția nr. 21/21.04.2005 a Directorului General al Companiaie Naționale de Căi Ferate CFR SA) de către Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova, cu sediul în Craiova, (a se vedea pag. 1 din acțiunea introductivă).
Enunțul primului paragraf din cererea de chemare în judecată, susține recurenta-pârâtă, denotă fără echivoc că reprezentantul pretinsei reclamante este Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova. Aceeași concluzie rezultă și din primul paragraf al răspunsului la întâmpinare depus dosarul cauzei la primul termen de judecată din data de 09.10.2020, precum și din cererea de apel.
Consideră că în mod legal, prin sentința nr. 27/2021 Tribunalul Dolj a constatat că acțiunea a fost formulată de Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. prin reprezentant Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova și, în consecință, a admis excepția lipsei calității de reprezentant și a dispus anularea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană ce nu are calitatea de reprezentant raportat la faptul că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei sucursala ca entitate nu este mandatată să reprezinte reclamanta. Între directorul sucursalei și sucursală nu există identitate, fiecare constituind o entitate de sine stătătoare cu caracteristici și atribuții diferite. Directorul este o persoană fizică ce îndeplinește atribuții în conducerea sucursalei, iar sucursala potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, este un dezmembrământ fără personalitate juridică al unei societăți.
Cu toate acestea, Curtea de Apel Craiova, consideră recurenta, în mod nelegal a statuat că "acțiunea introductivă a fost promovată de Directorul Sucursalei Regionale de Căi Ferate CFR Craiova S.A., în numele și pentru Compania Națională de Căi Ferate CFR SA".
Astfel, în mod nelegal Curtea de Apel Craiova prin încălcarea prevederilor art. 14 alin. (6), art. 22 alin. (6), art. 80 - 87, art. 148 alin. (1), art. 194 pct. b), art. 397 și art. 470 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., nesocotind principiile contradictorialității și disponibilității a statuat că cererea introductivă a fost formulată de către reclamantă prin directorul sucursalei deși din acțiunea introductivă precum și din restul pozițiilor procesuale formulate de către aceasta rezultă că parte în proces este Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA prin reprezentant Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova. În acest litigiu reprezentantul pretinsei reclamante este Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova entitate care nu a depus niciun înscris din care să rezulte că este abilitată se formuleze demersuri juridice în calitate de reprezentant legal/convențional al pretinsei reclamante Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A..
În ceea ce privește încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, redând prevederile art. 47 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 12/1998, art. 58 din O.U.G. nr. 12/1998, art. 143
2
din Legea nr. 31/1990, recurenta subliniază că Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova nu este abilitată să reprezinte reclamanta/apelantă/intimată.
Conform normelor procesual civile, persoana juridică poate să își exercite drepturile procesuale fie prin reprezentantul legal, fie prin reprezentantul convențional.
Totodată, mai arată recurenta, atunci când parte în proces este o persoană juridică ce a recurs la procedeul reprezentării convenționale, la dosar trebuie să existe nu numai dovada calității de reprezentant convențional (art. 151 alin. (2) C. proc. civ.), ci și dovada calității de reprezentant legal (art. 151 alin. (4)-(5) C. proc. civ.).
Raportat și la prevederile art. 84 C. proc. civ., în cazul persoanelor juridice este exclusă reprezentarea convențională în fața instanțelor de judecată prin mandatar care să nu aibă calitatea fie de avocat, fie de consilier juridic.
Apelul în numele Companiei Naționale de Căi Ferate "CFR" S.A. a fost formulat de către Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova, entitate care, potrivit informațiilor existente în baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului, nu este abilitată să reprezinte reclamanta, pe cale de consecință, nici nu poate formula vreo cale de atac în numele CNCF "CFR" S.A..
Între documentele aflate la dosarul cauzei nu se regăsește niciun înscris care să facă dovada faptului că Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova este reprezentantul legal al pretinsei apelante, deși prezența acestor documente este obligatorie în scopul dovedirii calității de reprezentant al reclamantei/apelante CNCF "CFR" SA, conform art. 151 alin. (3) raportat la art. 482 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, având în vedere că termenele de finalizare a prestațiilor din aceste contracte a fost prelungit prin actul adițional nr. x, subliniază că prevederile contractuale nu acordă reclamantei/apelantei dreptul de a aplica penalități pentru prestații intermediare.
Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate, reținerea cauzei în vederea rejudecării, iar în urma rejudecării să se dispună respingerea apelului declarat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova.
Intimata-reclamantă Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, instanța de recurs apreciază că se impun unele precizări. Astfel, este incontestabil că în cauză, reclamanta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. este o persoană juridică, respectiv un subiect de drept civil reprezentat de o formă de organizare umană distinctă de persoanele fizice componente, o veritabilă instituție juridică. În consecință, semnătura de pe cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, nu poate să aparțină decât unei persoane fizice, care trebuie să aibă calitatea de reprezentant al reclamantei persoană juridică. În acest context, este greșită reținerea instanței de fond în sensul că semnatara cererii de chemare în judecată ar fi Sucursala Regională de Căi Ferate CFR Craiova, aceasta fiind la rândul său tot o persoană juridică.
În realitate, cererea de chemare în judecată poartă semnătura persoanei fizice - directorulu Sucursalei Regionale de Căi Ferate CFR Craiova, și în raport cu persoana acestuia trebuia verificată calitatea de reprezentant.
Recurenta-pârâtă A. S.R.L. a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5); respectiv, când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8), însă se constată că aceste motive nu sunt incidente, având în vedere considerentele care succed.
În mod greșit, recurenta-pârâtă se prevalează de prevederile art. 84 C. proc. civ., conform cărora:
"(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii", întrucât în cauză nu este vorba de o reprezentare convențională, ci de o reprezentare legală.
Înalta Curte subliniază că persoanele juridice au posibilitatea de a introduce acțiuni și de a formula cereri, de a ridica excepții și a propune probe, precum și de a efectua orice alt act procesual prin reprezentantul legal.
Art. 209 C. civ. stabilește regula potrivit căreia persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, adică prin persoanele fizice sau juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.
Faptul că legiuitorul a redus posibilitatea reprezentării convenționale a persoanelor juridice în fața instanțelor doar la avocat sau consilier juridic nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiție, de vreme ce reprezentarea convențională este o simplă facultate, persoanele juridice păstrându-și permanent posibilitatea de a sta în justiție prin reprezentantul legal.
În acest sens sunt și considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 571 din 16 septembrie 2021.
În cauză, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (2) din Statutul Companiei Naționale de Căi Ferate "CFR" S.A., anexă la H.G. nr. 581/1998, au fost emise Dispoziția nr. 21/21.04.2005 privind delegarea de competență, respectiv Dispoziția nr. 153/20.12.2006 privind competențele acordate Directorilor Regionali, Șefilor de Divizie și Contabililor Șef de la Sucursalele Regionale de Căi Ferate 1-8.
Potrivit art. 1 al Dispoziției nr. 21/21.04.2005, emisă de Directorul General al Companiei CFR S.A., începând cu data prezentei dispoziții se deleagă competența directorului Direcției Asistență Juridică, șefilor Oficiilor juridice din cadrul Regionalelor CF, precum și personalului de specialitate juridică din cadrul DAJ și Oficiilor Juridice pentru executarea, cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare, a următoarelor activități: să reprezinte cu depline puteri Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. și Regionalele de Cale Ferată, în fața instanțelor judecătorești din țară și din străinătate (…); să redacteze și să semneze valabil și să introducă la organele competente acțiuni civile și comerciale, (…); să declare, formuleze și să semneze valabil cereri de apel, recurs, contestație în anulare și orice alte căi de atac sau reformare a hotărârilor judecătorești, prevăzute de lege; (…).
Potrivit Dispoziției nr. 153/20.12.2006, art. 1, se deleagă directorilor regionali, șefilor de divizie și contabililor șef ai sucursalelor regionale cf x-8 competențele prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta dispoziție, la care se adaugă cele prevăzute în instrucțiunile de serviciu, ordine MTCT, precum și cele stabilite prin alte dispoziții ale CNCF CFR S.A., sens în care la pct. VI din anexă, în Domeniul juridic, s-a prevăzut că "1. semnează acțiuni civile, comerciale, (…) pe care CNCF CFR S.A., prin sucursalele regionale CFR le face în calitate de reclamantă."
Se reține că acțiunea dedusă judecății a fost semnată de directorul Sucursalei Regionale de Căi Ferate CFR Craiova, în numele și pentru Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., iar acest director, care a semnat cererea, are atribuții de reprezentare a societății, conform prevederilor statutare, dovadă fiind și Certificatul Constatator emis de ONRC nr. 3152/22.01.2020 .
Este de menționat că dovada calității de reprezentant al unei persoane juridice, în raporturile cu terții, se face cu mențiunile de la Registrul Comerțului, fără a fi necesară analizarea tuturor documentelor interne, pe baza cărora societatea, persoană juridică, și-a desemnat acest reprezentant legal, fiind nefondate și criticile recurentei vizând lipsa înscrisurilor pentru "dovedirea calității de reprezentant al reclamantei".
Potrivit dispozițiilor art. 194 coroborate cu cele ale art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., numai lipsa mențiunilor privind numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este de natură să atragă nulitatea cererii.
În situația în care cererea de chemare în judecată este semnată de o persoană în privința căreia nu s-a făcut dovada calității de reprezentant, acesteia îi lipsește practic un element obligatoriu, ce atrage nulitatea cererii, în condițiile expres prevăzute de art. 196 din C. proc. civ.. Așadar, nu lipsa calității de reprezentant, în sine, atrage nulitatea cererii, ci lipsa semnăturii unei persoane care să aibă calitatea de reprezentant (legal sau convențional).
În realitate, în cauză nu se pune problema lipsei calității de reprezentant, persoana fizică semnatară a cererii de chemare în judecată formulată în numele persoanei juridice având calitatea de reprezentant al acesteia, ci problema indicării greșite a reprezentantului reclamantei, ceea ce însă nu este de natură să atragă nulitatea cererii.
În considerarea celor care preced, reținând legalitatea hotărârii atacate din perspectiva dezlegării pe care Curtea de Apel Craiova a dat-o excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, pentru considerentele expuse în prezenta decizie, se reține că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și invocate de recurentă.
Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 284/2021 din 4 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, menținând decizia atacată, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 284/2021 din 4 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2022.