ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1363/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Asupra contestației în anulare, reține următoarele:

Prin decizia nr. 958 din data de 25 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 5836 din 17 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat contestație în anulare, solicitând casarea deciziilor pronunțate și recalcularea pensiei prin luarea în considerare a întregii perioade ce constituie vechime în muncă, în baza documentelor depuse la dosar.

În motivare, a invocat prevederile art. 503 alin. (1), alin. (2) pct. 1, 2, 3 și alin. (3), cele ale art. 504, art. 505, art. 506 și art. 508 din C. proc. civ. și a prezentat istoricul dosarelor soluționate sau aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Intimata Casa de Pensii a Municipiului București, deși i s-a comunicat cererea de recurs, nu a formulat întâmpinare și nici alte apărări.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 508 alin. (1) și art. 494 din C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata; potrivit alin. (2) hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Așadar, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată doar în situațiile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, cerințele de admisibilitate și motivele de exercitare fiind de strictă interpretare. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, astfel cum au fost acestea stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.

În speță, contestatoarea reiterează motivele sale de nemulțumire în legătura cu modul în care instanțele judecătorești au dezlegat litigiile anterioare, solicitând o reevaluare a acestora în raport cu probatoriul solicitat, aspecte care nu se circumscriu unei contestații în anulare, nefiind posibil un nou control judiciar asupra unei hotărâri definitive, din perspectiva temeiniciei soluției pronunțate.

În aceste condiții, reține Înalta Curte că dispozițiile 503 alin. (1), alin. (2) pct. 1, 2, 3 din C. proc. civ. au fost invocate numai în mod formal.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispozițiilor art. 503 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 958 din 25 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 958 din 25 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2024.