ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 203/2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4316/2023 din 12 iulie 2023, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul A, solicitând admiterea apelului și anularea/schimbarea în tot sau în parte a hotărârii apelate.

Prin decizia nr. 3109 din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost respins ca inadmisibil apelul formulat de apelantul-reclamant A împotriva sentinței civile nr. 4316 din 12 iulie 2023, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/3/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

S-a menționat că de la data comunicării prezentei decizii începe să curgă termenul de 30 de zile pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege, respectiv recursul.

În motivare, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că instanța de fond a invocat din oficiu și a admis excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a necompetenței generale a instanței, raportat la prevederile art. 132 alin. (4) teza I C. proc. civ., însă, în mod greșit, a indicat în dispozitivul hotărârii calea de atac incidentă ca fiind apelul, iar nu recursul, deși norma evocată statuează, cu caracter derogator, cea din urmă cale de atac.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., reclamantul A a declarat recurs împotriva deciziei nr. 3109 din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.

În argumentarea recursului, a susținut, în esență, că instanța a reținut în mod eronat incidența dispozițiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ., iar reformularea căii de atac nu poate fi incidentă în acest dosar, întrucât obiectul acțiunii îl reprezintă restituirea drepturilor bănești, calea de atac în prezenta cauză fiind apelul, și nu recursul.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: “Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.”

Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive:

(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.

În raport cu dispozițiile redate, Înalta Curte constată că decizia nr. 3109 din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă pronunțată de instanța de apel în aplicarea dispozițiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ.

Conform art. 457 alin. (3) C. proc. civ.: “Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.”

Reiese din textul legal evocat că instanța respinge calea de atac neprevăzută de lege ca inadmisibilă, dar în cuprinsul hotărârii indică expres calea de atac și termenul prevăzute de lege pentru atacarea hotărârii, în speță fiind indicat că se poate declara recurs, însă împotriva sentinței civile nr. 4316 din 12 iulie 2023 a Tribunalului București.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Prin raportare la dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 3109 din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 3109 din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2025.