ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 188/2023

Ședința publică din data de 07 februarie 2023

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 1706/21.09.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6204/2021 din 2 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut, în esență, că recursul a fost exercitat împotriva unei decizii definitive, prin care Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a pronunțat asupra apelului formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2183 din data de 25.03.2021, pronunțate de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București, obiectul cauzei constituindu-l recalcularea pensiei.

S-a arătat că acțiunea în care a fost pronunțată hotărârea recurată vizează un litigiu de asigurări sociale prin care reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei 206951/5.02.2020 prin care i-au fost revizuite drepturile de pensie și emiterea unei noi decizii cu stabilirea unui punctaj corect.

Dând aplicare dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, art. 155 din Legea nr. 263/2010 și art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte a reținut că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Fără să invoce un temei de drept, reclamantul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1706 din 21.09.2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, invocând motive ce vizează fondul raportului juridic litigios, a arătat că toate deciziile de pensie emise de Casa Locală de Pensie Sector 2 sunt greșite, fiind emise cu nerespectarea legislației, motiv pentru care a solicitat recalcularea cuantumului de pensie corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,65454 plus restituirea valorii de 1601 RON și diferențele de pensie urmare a deciziilor emise în 13.12.2019 și 05.02.2020, cu aplicarea art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București nu a formulat întâmpinare la contestația în anulare declarată de către reclamant.

La datele de 30 decembrie 2022 și 13 ianuarie 2023, contestatorul A. a depus la dosar concluzii scrise prin care a menționat că recursul trebuia să se judece conform Legii nr. 263/2010, art. 155 alin. (2).

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Motivele contestației în anulare au caracter limitativ și de strictă interpretare, calea de atac neputând fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestația în anulare poate fi exercitată în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata.

Contestația în anulare reglementată de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs, respectiv în apel [art. 503 alin. (3) din C. proc. civ..] a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, contestatorul s-a declarat nemulțumit generic de hotărârea atacată, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. prezentate anterior, susținând că deciziile sale de pensie au fost calculate greșit, fiind emise cu nerespectarea legislației sistemului public de pensie, prin urmare vizând aspecte ale fondului cauzei și nu soluția de respingere ca inadmisibil a recursului prin decizia atacată.

Prin urmare, niciunul dintre argumentele invocate nu ar putea fi încadrat în cazurile de contestație în anulare reglementate de art. 503 din C. proc. civ., motiv pentru care instanța va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

Obiectul contestației în anulare (hotărârea dată în recurs), precum și motivele pentru care aceasta poate fi retractată, nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele conținute expres în dispozițiile legal citate.

Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din Legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală, în conformitate cu prevederile art. 457 din C. proc. civ., care statuează asupra principiului legalității căilor de atac.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1706 din 21 septembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., neputând fi acordate, în consecință, ca urmare a culpei sale procesuale, nici cheltuielile de judecată solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1706 din 21 septembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2023.