ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.05.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1159/2024

HOTĂRÂRE
23.05.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1159/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 05.10.2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului B. la plata sumei de 306,65 RON, reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate, emise în perioada august 2020 - octombrie 2020, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, între părți s-a încheiat Contractul de furnizare servicii nr. x, completat cu Actul/Actele adiționale ulterioare, prin care s-a convenit ca pârâtul să beneficieze de serviciile de comunicații electronice furnizate în schimbul plății tarifelor agreate.

În temeiul acestor contracte, pârâtului i-au fost furnizate serviciile contractate, fără ca acesta să-și respecte obligația corelativă de plată, asumată contractual.

În drept, a invocat prevederile art. 1026-1033 din C. proc. civ., art. 969 si urm. C. civ., art. 1270 C. civ., precum si pe prevederile Contractului de furnizare servicii/Actului adițional.

Instanța a comunicat pârâtului o copie a cererii introductive însoțită de înscrisurile depuse de reclamantă, dar acesta din urmă nu a depus formularul de răspuns și nici nu a depus răspunsul său, neprecizându-și astfel poziția procesuală.

În ședința din 05.03.2023, instanța s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea.

Prin încheierea din 19.12.2023, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol.

Prin sentința civilă nr. 598/2024 din 14.02.2024, pronunțată de Judecătoria Oradea, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, pentru a determina dacă prezentul litigiu intră în domeniul de aplicare al art. 121 C. proc. civ., instanța se va raporta la noțiunile de consumator și profesionist, astfel cum acestea sunt definite în legea specială. Din raportul juridic dedus judecății, instanța a reținut atât calitatea de profesionist a reclamantei, întrucât obligațiile contractuale s-au născut ca urmare a scopului profesional pentru care acesta a fost înființat, cât și calitatea de consumator a pârâtului, nefiind administrate probe din care să rezulte că prin contract a urmărit un scop profesional.

Regula de competență în materia litigiilor cu consumatorii este de ordine publică, profesionistul neavând posibilitatea de a sesiza o altă instanță decât cea de la domiciliul consumatorului, care se află în circumscripția Judecătoriei Ploiești.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești la 22.02.2024.

Prin sentința civilă nr. 2896 din 14.03.2024, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Totodată, a constatat ivit conflictul de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, a avut loc o consolidare a competenței teritoriale în favoarea instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea, prin epuizarea momentului până la care putea fi verificată competența în favoarea sa prin pronunțarea unei încheieri interlocutorii din data de 05.12.2023, în acord cu prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Oradea competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ.:

"există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces".

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cele două instanțe - Judecătoria Oradea și Judecătoria Ploiești - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece cererea de valoare redusă formulată în cauză, declinările de competență fiind reciproce.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Din punct de vedere al competenței teritoriale, se constată că ambele instanțe au reținut corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., care trimit la dreptul comun, precum și incidența în cauză a dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., care dispun că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, conflictul fiind generat de opiniile diferite cu privire la momentul până la care poate fi invocată excepția de necompetență teritorială exclusivă.

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența altei instanțe de judecată.

În cauză, se constată că, la primul termen de judecată a cauzei, respectiv la 05 decembrie 2023, nu numai că nu s-a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive, dar, așa cum rezultă din practicaua încheierii pronunțate la acest termen, instanța Judecătoriei Oradea a reținut că procedura este legal îndeplinită, s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, a procedat la administrarea probatoriului și, în temeiul art. 244 C. proc. civ., a închis dezbaterile și a reținut cauza în pronunțare.

Ulterior, după repunerea cauzei pe rol, la al treilea termen de judecată, Judecătoria Oradea a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței.

În aceste condiții, prin neinvocarea excepției de necompetență teritorială exclusivă la primul termen de judecată (05.12.2023), Judecătoria Oradea a devenit competentă a judeca cererea de valoare redusă cu care a fost învestită, nemaiputând invoca necompetența sa teritorială după momentul prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, relevantă în cauză este și Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat, la paragr. 65, că, în situația în care excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau 3 C. proc. civ.. De asemenea, la paragr. 66 al deciziei evocate s-a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

În consecință, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-05-23
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1155/2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 08.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta
ÎCCJ 2025-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1680/2025
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2025 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2024 pe rolul
ÎCCJ 2023-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 147/2023
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023 Asupra recursului de față, constată și reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – secția a II-a Civilă la 05.09.2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pâ
ÎCCJ 2024-10-08
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1699/2024
greșit a reținut instanța de apel. Prin urmare, contrar instanței de apel, art. 17.7 din contract nu este incident în cauză. Titulara memoriului de recurs a mai precizat că față de beneficiarul final și-a asumat în totalitate prestarea serv
ÎCCJ 2024-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2264/2024
Ședința publică din data de 17 octombrie 2024 După deliberare, asupra conflictului negativ de competență: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacă
Sursă