Decizia nr. 505/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Decizia a cărei revizuire se solicită Prin decizia 5811 din 21 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de pârâtul Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 1499 din 6 mai 2016 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei civile nr. 5811 din 21 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Consiliul Concurenței a formulat cerere de revizuire. Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ. precum și pe cele ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în cauză Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca tardivă, iar în subsidiar, ca inadmisibilă.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție 4.1. În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "- (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut." Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează strict obiectul cererii, neputându-se asimila cu dispozițiile în materie de recurs care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Revizuirea nu implică realizarea unui control judiciar, ci determinarea unei noi judecăți, întemeiată pe unele elemente, ce nu au putut forma obiectul judecății ce a condus la pronunțarea hotărârii care face obiectul căii de atac. Cu referire la acest motiv de revizuire, se reține că, în sensul dispozițiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilității, pretinsa pronunțare a instanței extra petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată. Din considerentele de fapt și de drept ale deciziei criticate, rezultă fără echivoc faptul că au fost analizate toate motivele invocate de revizuent, precum și întreg materialul probator administrat în cauză de către ambele părți din proces. Pe de altă parte, revizuentul critică soluția dată în recurs, ceea ce depășește limitele procedurale în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, întrucât legea nu a urmărit "să deschidă părților calea recursului la recurs" Înalta Curte constată că revizuentul încearcă, pe cale revizuirii, să obțină rejudecarea recursului, reaprecierea probelor, și reinterpretarea dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii. 4.2. În ceea ce privește motivele de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și pe cele ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că acestea sunt formulate tardiv. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ privește încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene. Cererea de revizuire formulată de Consiliul Concurenței împotriva Deciziei nr. 5811/21.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a fost promovată la data de 15.06.2020. Decizia nr. 5811/2019 a fost comunicată părților la data de 30.03.2020, astfel cum rezultă din cuprinsul comunicării. Potrivit dispozițiilor art. 511 C. proc. civ., termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii este de o lună și se socotește în cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speță de la data de 21.11.2019, data la care a rămas definitivă hotărârea din recurs. Potrivit Deciziei nr. 46/2015 a ÎCCJ, cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile, termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este de o lună și curge de la data comunicării hotărârii definitive, supusă revizuirii, în cazul de față 30.03.2020. Cum cererea de revizuire a fost formulată în data de 15.06.2020, rezultă fără putință de tăgadă că aceasta a fost promovată peste termenul legal. Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este tardiv formulată.

Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 511 și art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca inadmisibilă și va anula cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca fiind formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ.