ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.01.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 505/2021

HOTĂRÂRE
29.01.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 505/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia 5811 din 21 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de pârâtul Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 1499 din 6 mai 2016 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 5811 din 21 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Consiliul Concurenței a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ. precum și pe cele ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca tardivă, iar în subsidiar, ca inadmisibilă.

4.1. În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "- (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează strict obiectul cererii, neputându-se asimila cu dispozițiile în materie de recurs care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Revizuirea nu implică realizarea unui control judiciar, ci determinarea unei noi judecăți, întemeiată pe unele elemente, ce nu au putut forma obiectul judecății ce a condus la pronunțarea hotărârii care face obiectul căii de atac.

Cu referire la acest motiv de revizuire, se reține că, în sensul dispozițiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilității, pretinsa pronunțare a instanței extra petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Din considerentele de fapt și de drept ale deciziei criticate, rezultă fără echivoc faptul că au fost analizate toate motivele invocate de revizuent, precum și întreg materialul probator administrat în cauză de către ambele părți din proces.

Pe de altă parte, revizuentul critică soluția dată în recurs, ceea ce depășește limitele procedurale în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, întrucât legea nu a urmărit "să deschidă părților calea recursului la recurs"

Înalta Curte constată că revizuentul încearcă, pe cale revizuirii, să obțină rejudecarea recursului, reaprecierea probelor, și reinterpretarea dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

4.2. În ceea ce privește motivele de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și pe cele ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că acestea sunt formulate tardiv.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ privește încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene.

Cererea de revizuire formulată de Consiliul Concurenței împotriva Deciziei nr. 5811/21.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a fost promovată la data de 15.06.2020.

Decizia nr. 5811/2019 a fost comunicată părților la data de 30.03.2020, astfel cum rezultă din cuprinsul comunicării.

Potrivit dispozițiilor art. 511 C. proc. civ., termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii este de o lună și se socotește în cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speță de la data de 21.11.2019, data la care a rămas definitivă hotărârea din recurs.

Potrivit Deciziei nr. 46/2015 a ÎCCJ, cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile, termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este de o lună și curge de la data comunicării hotărârii definitive, supusă revizuirii, în cazul de față 30.03.2020.

Cum cererea de revizuire a fost formulată în data de 15.06.2020, rezultă fără putință de tăgadă că aceasta a fost promovată peste termenul legal.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este tardiv formulată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 511 și art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca inadmisibilă și va anula cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca fiind formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ.

Admite excepția inadmisibilității și excepția tardivității, invocate din oficiu.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Consiliul Concurenței împotriva deciziei civile nr. 5811 din 21 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuentul Consiliul Concurenței împotriva deciziei civile nr. 5811 din 21 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ca fiind formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-09-06
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 266/2021
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea supusă revizuirii Prin Decizia nr. 47 din 22 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -
ÎCCJ 2021-11-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5197/2021
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 18 ianuarie
ÎCCJ 2024-10-14
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 194/2024
cția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, susținând că aceasta este contrară Deciziei nr. 4696 din data de 19 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal
ÎCCJ 2022-10-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4962/2022
Ședința publică din data de 27 octombrie 2022 Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Decizia supusă revizuirii Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrat
ÎCCJ 2023-01-25
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 312/2023
ri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevăd o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Raportat la datele speței de față
Sursă