ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3758/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 01.10.2020, sub nr. x/2020 și modificată prin cererea depusă la data de 24.11.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Calificări, modificarea răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/18.09.2020-act administrativ de soluționare a plângerii prealabile nr. x/28.08.2020 emis de Autoritatea Națională pentru Calificări, a actului administrativ emis de intimată sub nr. x/13.08.2020, a actului administrativ emis de intimată sub nr. x/28.07.2020 și a actului administrativ emis de intimată sub nr. x/28.07.2020. La aceeași dată (24.11.2020) reclamantul a formulat și cerere de intervenție forțată a B. S.R.L. și C. S.R.L., în temeiul art. 68 și urm. C. proc. civ.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1 din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020 s-au respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prematurității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; s-a respins acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Calificări; s-a respins cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu reclamantele-intervenient forțat B. S.R.L. și C. S.R.L.. Totodată, s-a respins cererea de suspendare a executării notificărilor nr. x/28.07.2020 și nr. y/28.07.2020, a adresei nr. x/13.08.2020 și a răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/13.08.2020.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței, atât în ceea ce privește soluția dată cererii de suspendare a executării, cât și cererii de anulare, a formulat cereri de recurs reclamantul A. invocând motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Prin cererea de recurs împotriva soluției privind cererea de suspendare, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare până la soluționarea definitivă a plângerii împotriva celor două notificări. Un prim motiv de recurs este circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. În opinia recurentului, în soluționarea unei cereri de suspendare ar fi trebuit analizate acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului or, instanța de fond nu a făcut o astfel de analiză, nu a motivat în mod corespunzător soluția de respingere a cererii de suspendare ci, în cadrul motivării acestei soluții, s-a făcut trimitere la motivarea soluției pe fond. Cu alte cuvinte, în opinia primei instanțe, în nici un caz de respingere a cererii de anulare a actului nu se poate dispune suspendarea executării lui. O astfel de opinie golește de conținut, conform susținerilor recurentului, dreptul petentului de a solicita suspendarea actului administrativ fiscal până la definitivarea cauzei. Un al doilea motiv de recurs a fost circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul arată că instanța de fond a aplicat în mod retroactiv prevederi legale și le-a extins la situații la care acestea nu se aplică. Recurentul afirmă că în cazul său sunt aplicabile prevederile art. 25 din Ordinul nr. 3629/2/2018 care îi confereau dreptul de a fi înscris în mod automat în Registru. Or, în condițiile în care el este înscris în registru cu competența mecanic auto, mecanic-vulcanizator, nu era posibilă reevaluarea sa în lumina noilor reglementări ci înscrierea în registru reprezintă singura formă obligatorie, legală și instituționalizată de publicitate a structurii evaluatorilor la care centrele au acces.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Calificări a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 iunie 2021, în ceea ce privește soluția dată cererii de suspendare executare, și la data de 2 iunie 2022, în ceea ce privește soluția dată acțiunii în anulare, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte, constată că recursul formulat împotriva soluției privind cererea de suspendare, este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că prin notificările nr. x/28.07.2020 și nr. y/28.07.2020 adresate societăților interveniente C. S.R.L. și B. S.R.L., pârâta Autoritatea Națională pentru Calificări a solicitat să fie completat dosarul de autorizare prin desemnarea și depunerea documentelor necesare pentru un alt evaluator în locul reclamantului A., întrucât reclamantul deține diplomă de licență în domeniul "Geografie ", care se încadrează în domeniul ISCED "Științe sociale, afaceri și Drept" și nu în domeniul educațional ISCED "Construcții de mașini, manufacturare și construcții". Instanța de fond a analizat criticile recurentului în soluționarea cererii de anulare a Notificării iar, în ceea ce privește cererea de suspendare a actului atacat, a apreciat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat făcând, sub acest aspect, trimite la motivele pentru care a înțeles să respingă cererea de anulare. Înalta Curte constată că, potrivit art. 14 alin. (1) din legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate." Art. 2 lit. t) din același act normativ definește cazurile bine justificate ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;" Măsura suspendării actului administrativ reprezintă o măsură urgentă, menită să preîntâmpine producerea unor prejudicii dificil de reparat și se întemeiază pe o analiză sumară a cauzei de natură să identifice elemente aparente de nelegalitate care sunt suficient de evidente pentru a justifica răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Caracterul sumar al analizei trebuie înțeles în corelație cu momentul la care instanța se pronunță asupra cererii de suspendare. În condițiile în care această cerere este soluționată după administrarea întregului probatoriu, odată cu soluționarea cererii de anulare a actului, instanța de judecată nu poate face abstracție de lucrările dosarului și de aspectele avute în vedere la soluționarea pe fond, în primă instanță, a acțiunii în anulare. Dimpotrivă, Înalta Cute constată că, în condițiile în care probatoriul era administrat în totalitate și prima instanță era în măsură să pronunțe o soluție pe fondul acțiunii în anulare, în mod corect, în analiza cazului bine justificat s-a făcut trimitere la argumentele care au fundamentat soluția pe fond. O soluție contrară ar fi pus instanța în situația de a se contrazice fiind de neconceput ca, pe de o parte, instanța să considere că actul atacat este legal (respingând acțiunea în anulare) dar, pe de altă parte, să dispună suspendarea lui apreciind că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului. Așadar, făcând trimitere la analiza pe fondul pricinii unde a arătat motivele pentru care argumentele reclamantului referitoare la nelegalitatea actului sunt considerate neîntemeiate, instanța de fond și-a îndeplinit obligația de motivare a soluției inclusiv în ceea ce privește respingerea cererii de suspendare a actului. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constatată că susținerile recurentului referitoare la faptul că este deja înscris în Registrul publicat pe site-ul ANC vor fi analizate odată cu soluționarea recursului formulat împotriva soluției de respingere a acțiunii în anulare, urmând ca Înalta Curte să hotărască, cu acea ocazie, cu privire la temeinicia acestor susțineri. Aceste argumente nu pot fi, însă, valorificate în cadrul unei cereri de suspendare a actului atacat întrucât interpretarea propusă de recurent nu este de domeniul evidenței ci, așa cum se constată din analiza motivelor primei instanțe, există contraargumente pertinente, care nu pot fi înlăturate decât în urma unei analize de detaliu ce poate fi realizată doar odată cu soluționarea pe fond a cauzei, după dezbateri contradictorii. În condițiile în care nelegalitatea actului administrativ nu poate fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, ci este necesară o cântărire a argumentelor ambelor părți (ceea ce se poate realiza doar în cadrul acțiunii în anulare) soluția instanței de fond de respingere a cererii de suspendare a actului atacat apare ca fiind legală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant în ceea ce privește soluția dată cererii de suspendare, ca nefondat.