ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3123/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3123/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 25 mai 2021
Asupra revizuirii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia nr. 3424 din 30 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 3845 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Cererea de revizuire
Împotriva deciziei nr. 3424 din 30 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul-pârât A..
În susținerea cererii de revizuire, recurentul-pârât a invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 1 și 5 C. proc. civ.
Considerentele instanței de revizuire
Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu poate depăși filtrul de admisibilitate impus de art. 513 alin. (3) C. proc. civ.
Conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută (…)", iar potrivit alin. (2), "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".
Revizuirea, cale extraordinară de atac, poate fi promovată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, motive prevăzute limitativ de art. 509 pct. 1 – 11 C. proc. civ., instanța învestită cu o astfel de cerere fiind obligată vă verifice, în prealabil analizării temeiurilor invocate, dacă cererea este admisibilă, inclusiv din perspectiva obiectului revizuirii.
Astfel, pot fi supuse revizuirii numai hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, celelalte hotărâri putând forma obiect al revizuirii numai în situația de excepție prevăzută de art. 509 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte reține că revizuientul a invocat în susținerea cererii sale motivele de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 1 și 5 C. proc. civ., respectiv acesta a apreciat că instanța a s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, și că după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Așadar, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "- (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut."
Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează strict obiectul cererii, neputându-se asimila cu dispozițiile în materie de recurs care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Revizuirea nu implică realizarea unui control judiciar, ci determinarea unei noi judecăți, întemeiată pe unele elemente, ce nu au putut forma obiectul judecății ce a condus la pronunțarea hotărârii care face obiectul căii de atac.
Cu referire la acest motiv de revizuire, se reține că, în sensul dispozițiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilității, pretinsa pronunțare a instanței extra petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.
Din considerentele de fapt și de drept ale deciziei criticate, rezultă fără echivoc faptul că au fost analizate toate motivele invocate de revizuent, precum și întreg materialul probator administrat în cauză de către ambele părți din proces.
Pe de altă parte, revizuentul critică soluția dată în recurs, ceea ce depășește limitele procedurale în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, întrucât legea nu a urmărit "să deschidă părților calea recursului la recurs".
În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de pct. 5 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de asemenea constată că revizuentul nu a prezentat înscrisuri noi care să prezinte relevanță în speță, ci mai degrabă acesta este nemulțumit de modalitate în care au fost administrate în faza judecății pe fond înscrisurile în temeiul cărora i s-a constatat acestuia calitatea de colaborator al Securității.
Față de acestea, Înalta Curte constată că revizuentul încearcă, pe cale revizuirii, să obțină rejudecarea recursului, reaprecierea probelor, și reinterpretarea dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 3424 din 30 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.