ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3312/2021

Ședința publică din data de 2 iunie 2021

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

- anularea Deciziei nr. 291/14.09.2016 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.07.2016, emise de pârât;

- suspendarea efectelor actelor atacate, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

A casat sentința civilă atacată și, rejudecând, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A., ca neîntemeiată.

II. Calea de atac extraordinară exercitată

Reclamanta A. S.A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 503 din 6 februarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că Decizia nr. 503/06.02.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a întemeiat pe sentința civilă nr. 320/31.05.2017 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. x/2016, hotărâre casată prin Decizia nr. 6889 din 16.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza prezentă a avut ca obiect cererea A. S.A., formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, vizând suspendarea executării actelor administrative emise de pârâtul MDRAP, până la pronunțarea unei soluții definitive asupra cererii de anulare a acelorași acte.

Prin sentința civilă nr. 512/23.11.2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de subscrisa și a dispus suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva sentinței instanței de fond, pârâtul MDRAP a declarat recurs, iar prin Decizia nr. 503/06.02.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul a fost admis, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării.

Revizuenta a apreciat că soluția pronunțată de către instanța de recurs asupra cererii de suspendare se întemeiază în totalitate pe considerentele sentinței civile nr. 320 din 31.05.2017 a Curții de Apel Craiova, prin care instanța de fond menținuse actele contestate.

În acest context, revizuenta a arătat că instanța de recurs, analizând condițiile ce se cer a fi îndeplinite în cazul unei cereri de suspendare, respectiv paguba iminentă și cazul bine justificat, a reținut premisa pagubei iminente, apreciind că executarea titlului de creanță bugetară este de natură să producă un prejudiciu viitor cert și imposibil de reparat.

În schimb, în privința cazului bine justificat, instanța de recurs a reținut că această condiție nu este îndeplinită. Astfel, instanța de recurs a considerat că pronunțarea instanței de fond drept confirmare provizorie a legalității actelor contestate, reținând că un indiciu al legalității actelor administrative contestate îl reprezintă soluția de respingere a acțiunii pronunțată de prima instanță învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative.

Revizuenta a apreciat că, prin raportare la argumentele instanței, este evident că soluția pronunțată în recursul asupra suspendării se întemeiază în totalitate pe sentința civilă nr. 320/31.05.2017 a Curții de Apel Craiova, aparența de legalitate a actelor contestate fiind analizată exclusiv din perspectiva acestui prim control judiciar.

Dar, întrucât sentința civilă nr. 320/31.05.2017 a Curții de Apel Craiova a fost casată prin Decizia nr. 6889 din 16.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluția instanței de recurs nu mai are fundament sub aspect argumentativ, fiind incidente astfel dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curți privind cererea de revizuire

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva Deciziei nr. 503 din 6 februarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, din perspectiva criticilor formulate și a condițiilor de admisibilitate, constată următoarele:

Revizuenta a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârea atacată s-a întemeiat pe sentința civilă nr. 320/31.05.2017 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. x/2016, hotărâre casată prin Decizia nr. 6889 din 16.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Justificarea acestui caz de revizuire constă în faptul că au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanța în pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, cererea de revizuire urmând a fi admisă numai în măsura în care hotărârea care a fost casată, anulată sau modificată a fost determinantă pentru soluția din hotărârea a cărei revizuire se cere.

Contrar susținerilor revizuentei, instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire nu și-a întemeiat raționamentul, în ceea ce privește analiza existenței cazului bine justificat, exclusiv pe soluția sentinței civile nr. 320/31.05.2017 a Curții de Apel Craiova.

Analizând argumentele reținute de judecătorul primei instanțe învestite cu cererea de suspendare, instanța de recurs a apreciat, pe de o parte, că a aspectele invocate nu pot fi decelate cu ușurință în procedura sumară prevăzută de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar, pe de altă parte, că autoritatea de management avea dreptul să monitorizeze și să evalueze proiectul, independent de rezultatele controalelor anterioare.

Astfel, prin decizia atacată s-a reținut:

"Sub un prim aspect, se constată că prima instanță, reținând că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, a apreciat că actele depuse de A. S.A. (înscrisuri și expertiza tehnică extrajudiciară) sunt de natură să atragă un dubiu asupra constatărilor echipei de control privind nerespectarea obligației reclamantei de păstrare a destinației imobilului și închirierea către un magazin specializat a spațiului edificat prin fonduri europene.

De fapt, chestiunea litigioasă în cauză este legată de identificarea spațiului cu destinație de restaurant, pentru care s-a prevăzut în contractul de finanțare activitatea de extindere, urmând să aibă suprafața de 200 mp la sfârșitul perioadei prevăzute contractual (conform punctului 2.6 Indicatori din cererea de finanțare), spațiu care, potrivit susținerilor beneficiarului finanțării, se învecinează cu cel deținut de B. S.R.L., care, la rândul său, l-a modernizat din fonduri proprii, iar ulterior l-a închiriat către C. S.A., fără a fi afectată suprafața propusă spre extindere din fonduri europene nerambursabile.

Or, asemenea chestiune, chiar în măsura în care se întemeiază pe înscrisuri depuse la dosar, nu poate fi decelată cu ușurință în procedura sumară a cercetării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea unor acte administrative contestate, întrucât obiectul finanțării nerambursabile a vizat mai multe spații funcționale ale imobilului aflat în proprietatea beneficiarului A. S.A., planând suspiciuni cu privire la identificarea părții din construcție aferentă indicatorului "extindere restaurant" și eventuala suprapunere a suprafeței alocate respectivului spațiu cu spațiul renovat și modernizat de B. S.R.L., deținătoare, la rândul său, a unui imobil învecinat, conform protocolului tripartit încheiat între A., B. S.R.L., în calitate de locatori, și C. S.A., în calitate de locatar.

I s-a reproșat echipei de control care a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare nr. x/12.07.2016, de către intimata-reclamantă, faptul că nu s-a verificat cazul de suspiciune de neregulă în urma unei vizite în teren, ci doar pe baza documentelor, deși, anterior emiterii titlului de creanță, Organismul Intermediar confirmase în mod repetat îndeplinirea tuturor condițiilor din contractul de finanțare nr. x/15.04.2010. În acest context, s-a susținut că rapoartele de vizită din 16.10.2013, 26.09.2014, 23.12.2015 și din 19.08.2016 au confirmat că este respectat contractul de finanțare, astfel că se naște un dubiu privind legalitatea aspectelor reținute în cuprinsul procesului-verbal nr. x/12.07.2016, care contrazic concluziile anterioare ale Organismului Intermediar pentru programul POR 2007-2013 din cadrul MDRAP.

Or, pe durata de valabilitate a contractului de finanțare, autoritatea de management este îndreptățită să monitorizeze și să evalueze proiectul și nu este ținută de rezultatele controalelor anterioare prin care s-au verificat elementele referitoare la respectarea clauzelor contractului de finanțare.

De altfel, chestiunea neobservării sau a aprecierii diferite anterioare de către autoritatea de monitorizare a încălcării, a fost tratată de CJUE în cauzele C-465/10 și C-94/05. Conform acestei jurisprudențe, împrejurarea că autoritatea competentă ar fi fost informată de beneficiarul finanțării cu privire la o anume situație nu influențează, ca atare, calificarea faptelor drept neregulă.

În cauza C-94/05, Curtea a reținut totodată că principiul protecției încrederii/asteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispozitii clare a dreptului european. Nici comportamentul unei autoritati naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii și care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii."

Împrejurarea că instanța de recurs a precizat în subsidiar că un indiciu al legalității actelor administrative contestate îl reprezintă soluția de respingere a acțiunii pronunțată de prima instanță învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative nu poate determina concluzia că este îndeplinită ipoteza avută în vedere de dispozițiile legale invocate de revizuentă.

IV. Soluția instanței de revizuire și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva Decizie nr. 503 din 6 februarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2021.